La 29 de ani Natalie Portman se chinuie două ore să joace rolul unei lebede negre incitante si „futabile”, ea fiind în realitate o lebădă albă, diafană și inocentă, care se jena și să se masturbeze. Reușește, dar cu sacrificii cam mari. Și treaba cu masturbarea și aia cu lebăda neagră.
O ironie a vieții, după ce pe la 13 ani juca un rol de adolescentă debordând de sexualitate, alături de Jean Reno (în Leon). Filmul „Lebăda neagră” e un thriller psihologic. Așa le place să spună cronicarilor, așa spunem. Cineva zicea, mai direct, că e film cu nebuni 😉 Ce-i drept, te cam ține crispat în scaun de la un capăt la altul. Vă recomand să-l vedeți, și să-mi scrieți și mie ce ați înțeles la final 🙂
Eu am înțeles așa: că Nina (Natalie Portman) era balerină la o mare companie din New York, și aștepta de vreo patru ani rolul vieții ei: Queen Swan din Lacul lebedelor. O invidia în secret pe Beth (Winona Ryder), care era primă balerină, și amantă a coregrafului Thomas (Vincent Cassel). Și mai era controlată până la piele de o mamă posesivă și perfecționistă, care-și trăia prin fiică propria carieră de balerină, la care renunțase în tinerețe ca s-o facă pe Nina.
Thomas decide să pună în scenă Lacul lebedelor într-o interpretare inedită: aceeași balerină va interpreta rolul lebedei albe și al ăleia negre, rol ce apasă butonul paranoic/schizoid care cred că zace mai demult în biata Nina. Fata începe să fie obsedată de „cealaltă Nina”, care-i apare în cele mai ciudate situații.
Ideea thriller-ului – scris și regizat de bărbați – e cum să scoată la suprafață latura demonică a unei femei, de felul ei angelică și pură. De aici și nenumăratele scene autoerotice, lesbi, plus un pic de preludiu între Nina balerina și coregraful Thomas, care încearcă s-o facă să iasă din frigiditatea cu care interpreta impecabil rolul lebedei albe, și s-o facă incintantă și „futabilă”, cum spuneam la început. De altfel, există o scenă în care Natalie exersează rolul alături de un balerin (în realitate pare-se că ar fi chiar logodnicul actriței), iar Thomas coregraful, nemulțumit de prestație, îl întreabă pe balerin: „Tu ai fute o astfel de femeie?” și ăla mimează o ușoară stânjeneală care, evident, înseamnă că nu….
Finalul e… imprevizibil. Vă las să-l descoperiți.
Regizorul Darren Aronofsky a mai făcut printre altele și filmul „The Wrestler”, cu Mickey Rourke, care a luat niste Oscaruri. Speră să ia și cu Lebăda, mai ales că, în timpul filmărilor, zice că a constatat similitudini între cele două „sporturi”. Natalie Portman a lucrat șașe luni ca să învețe balet, chiar dacă în anumite scene a avut, totuși, o dublură.
Și după ce vedeți filmul, merită să vă amuzați și cu parodia lui Jim Carrey, făcută într-una din Saturday Night Live 🙂
Black Swan e un film foarte interesant, mai ales pentru ca ridica problema femeilor nebune, reprimate individual si, evident, sexual, de alte femei nebune (mama sa).
Cred ca povestea s-a rezumat la evadarea cu orice pret a „fetitei” de sub aripa mamei dominante, o femeie ce a transferat fetish-urile ei fiicei sale, pentru ca ea nu a reusit sa le duca la culminare (fosta balerina). Cam cum fac tatii incompetenti cu fii lor, trasnferandu-le fortat proiectul vietii lor (ex. daca tata-i fotbalist bun, si fiul trebuie sa fie fotbalist bun, preferabil chiar campion).
Nina a fost crescuta de mica ca o balerina „ingeras”, aceasta fiind identitatea sa, dar provocarea rolului negru este evenimentul care o impinge peste margine, in prapastia nebuniei.
Cunosc personal astfel de femei… si pot sa adaug ca uneori e bunica vinovata pentru instalarea nebuniei, mai ales cand vine vorba de femei foarte religioase.
P.S. „Leon the Professional” e singurul film in care imi place cum joaca Luc Besson… si povestea e chiar foarte faina si destul de originala. Mi-a placut mult de la prima vizionare… in special pentru caracteristicile „frantuzesti” ascunse in film (i.e. explorarea sexualitatii fara prejudecati).
Ar fi interesant si un film despre fii „posedati” de tatii lor 🙂 Si mie mi-a placut Leon.
Luc Besson e regizor. Te referi probabil la Jean Reno 🙂