Make a point pe coreeană

Azi se difuzează un film sud-coreean, la Make a point. Ceva despre o prostituată ucisă și un polițist devenit proxenet. Intrarea e liberă, ca de obicei

Azi se difuzează un film sud-coreean, la Make a point. Ceva despre o prostituată ucisă și un polițist devenit proxenet. Intrarea e liberă, ca de obicei, trebuie să luați cu voi doar curiozitatea. Pentru stimulare, uite ce zice omul care a ales filmul din seara asta:

„Ce diferentiaza cinema-ul sud-corean de restul productiilor asiatice este influenta puternica a cinema-ului hollywoodian. Dar coreeni sunt baieti destepti si nu preiau pur si simplu o reteta americana. Nu. O preiau, o comprima, o intorc cu capu-n jos, după care mai adauga de la ei. Vezi “The Host” sau “Thirst”, doua filme in doua genuri cinematografice vechi de cand pelicula, care dau peste cap complet ce inseamna preconceptiile vis-à-vis de acele genuri.

Un exemplul perfect al acestui fenomen este filmul de joia aceasta. Una din prostituatele unui fost-politist, actual proxenet, dispare. Politistul se duce in cautarea ei si prinde criminalul. Criminalul ajunge la politie si isi recunoaste vina. Suna cam ca un film american cu final fericit. Dar asta se intampla in primele 30 de minute, iar filmul are circa doua ore. Sper ca nu am dezvaluit prea mult, dar un lucru e cert: in acest moment nimeni nu intrece (sud)coreeni cand vine vorba de mestesugul cinema-ului. Chiar si cele mai proaste filme ale lor arata intr-un fel anume si sunt “croite” impecabil. Iar filmul acesta este unul dintre cele mai stralucite exemple ale cinema-ului lor si motivul pentru care ar trebui sa invatam cu totii o lectie, sau doua, de la ei in materie de film. In special cum se filmeaza o secventa de urmarire.

P.S. Filmul surpriza nu este nici “The Host” si nici “Thirst”.

Așadar, în seara asta, de la 20.00, dați buzna la Make a point, la adresa cunoscută: Postavaria Romana, Sos. Morarilor nr. 1, sector 2, Pantelimon.
Harta o găsiți aici.

Tags: ,

No comments yet.

Leave a Reply

Oldies but goldies

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația