Portarul, frate cu românul. Pe bani

Sa ridice doua degete aia pe care-i deranjeaza ca portarii iau spaga. Acuma sa ridice aia care au dat spaga la portari :D

Să ridice doua degete ăia pe care-i deranjează că portarii iau șpagă. Acuma să ridice ăia care au dat șpagă la portari, vreodată 😀 Vedeți, de aia n-are ursul coadă, că și-o prinde mereu în bariera de la poartă.

Să fii ridicător de barieră în România pare cea mai bună meserie. Nu-ți trebuie multe calități, dar una e esențială: să știi să plimbi halatul călduros de molton, descheiat, cu capetele cordonului atârnânde, între ghereta încălzită cu reșou și poarta rece închisă în nasul mușteriilor. Un bagaj minim de cuvinte în care să încapă „unde merg domnii?”, „nu se poate!”, „credeți că e după mine?” sau variațiile „nu sunt de capul meu aicea”, „s-a terminat programul” și „haideți, numai de data asta, dar să nu se mai repete!”. Portarul este, probabil, singura specie de angajat util exclusiv lui însuși. De vreme ce-l poți cumpăra cu diverse sume (dați-mi un exemplu de loc în care porarul nu se lasă cumpărat) e evident că rolul lui în acea poartă este doar acela de a încasa. Șpagă.

Cât costă „intrarea” la Medicină…

La Facultatea de medicină Carol Davila, de exemplu, poarta are o barieră acționată cu buton din gheretă. Portarul e boier, n-ar trebui nici să se deplaseze. Doar că deplasarea face bine la buzunar. Pentru că în curtea facultății statul a construit anul trecut un bazin de înot. Și acolo, la bazin, vin cei mai mulți mușterii. Care, ghici ce, n-au voie cu mașinile în curtea facultății. Nu se știe de ce n-au voie, că locuri ar fi, căcălău.

O oră de înot adună în apă pe puțin 30-40 de copii. Seriile se succed de cel puțin trei-patru ori într-o zi, în special după amiaza, că dimineața bazinul e folosit de studenții de la medicină. Din ăștia 30-40 de copii într-o oră, măcar jumătate sunt aduși cu mașinile de părinți. Și toți vor să parcheze, dacă se poate, pe marginea bazinului, ca să-și arunce juniorii direct în apă.

Aici intervine rolul regulator al portarului. Explicația lui sună așa: „curtea facultății nu e parcare pentru bazin. Bazinul de înot e una, facultatea e alta”. Deși bazinul e al facultății, și ea, facultatea, scoate bani din cursurile de înot, înțelegeți?

Faceți voi socoteala – că eu mă enervez dacă aflu – cam cât câștigă într-o zi un portar care ridică bariera de vreo 30-40 de ori, să zicem. Minim.

N-am încercat niciodată să intru cu mașina în curte, tocmai pentru că am văzut că de fiecare dată permisul de ridicare a barierei e o hârtie de un leu, cel puțin. De ce ar trebui să-i dau portarului de fiecare data câte un leu, când imediat după gardul facultății există o stradă cu sens unic, de regulă goală, pe care sunt însemnate două benzi de parcare, și de-o parte și de alta? Asta înseamnă să mergi pe jos 100 de metri de la parcare până la bazin.

Știu, o să ziceți că răcește copilul proaspăt scos din bazin, până la mașina parcată pe stradă. Costă mai puțin șpaga la portar decât medicamentele pentru răceala copilului. Nu știu, mai pune-i o haină și-o căciulă în plus, copilului, și învață-l să respecte regulile.

Poate pentru că n-am copii mi-e ușor să zic că nu e normal să-i dai unui individ niște bani doar pentru că păzește intrarea. Nu face nimic ca să merite banii ăștia, nu deszăpezește parcarea, n-a făcut-o el, n-a contribuit cu nimic la construirea bazinului la care merg toți în curtea aia.

Zic că vina principală în treaba asta le aparține plătitorilor de șpagă la portar. O dovadă e chiar poza care arată că, gard în gard cu Facultatea de Medicină, la Spitalul Universitar de urgență (pentru necunoscători, Municipalul), unii își parchează mașinile chiar pe locul de aterizare al elicopterelor SMURD. Nu e mișto? Asta depășește cu mult orice nesimțit care parcheză pe locurile destinate persoanelor cu handicap.

… și la spital, în afara programului

Și dacă tot am ajuns la portarii de spital, să-l amintim și pe cel de la Polizu, unde a născut recent soția amicului care mi-a furnizat afișul cu numele ciudate la copii. Omul îmi spune că intrarea în spital în afara orelor de program costă 5 lei la portar. Câteodată portarul are chef de un meniu de la McDonalds, de sucuri sau de prăjituri. Dar în rest, „biletul” costă 5 lei. Amețesc când mă gândesc cât trebuie să fi ajuns șpaga la o infirmieră sau la un brancardier, dacă numai portarului îi dai 5 lei.

Poate n-am fost eu atentă, dar n-am văzut nicio cauză pe Facebook de genul „să spunem STOP șpăgii la portari”. Oare numai pe mine mă enervează chestia asta?

P.S. Poza am luat-o de aici.

Etichete: , ,

10 comentarii la “Portarul, frate cu românul. Pe bani” Subscribe

  1. Ana 03/02/2011 at 18:50 #

    Pot sa ridic mana la a doua chestie. Nu am dat niciodata spaga. Nici la portar, nici in alta parte.

    • Dollo 03/02/2011 at 19:08 #

      Si te simti bine? 🙂

  2. Ana 03/02/2011 at 19:52 #

    Momentan nici bine si nici rau. E o stare neutra.

  3. Ana 03/02/2011 at 20:27 #

    N-as sti cum sa dau spaga si, pentru mine, situatiile alea sunt cam imposibile. N-o sa ma ia nimeni cu „hei, unde va duceti?”/ „s-a terminat programul” pentru ca nu am obiceiul de a incerca sa intru undeva unde nu am voie sa intru/ in afara programului. Din punctul meu de vedere, daca nu e voie cu masina inauntru, nu incerc sa intru. Punct final.

    [Nu ca as fi eu cea mai corecta creatura, ca nu sunt. Dar daca ajung sa consider ca e cazul sa fac vreo tampenie, o fac pe cont propriu. Nu am suficienta incredere in altii ca sa pot crede in spaga.]

  4. ady 04/02/2011 at 16:11 #

    acu’ vreo cativa ani a fost tata in spital. programul de vizita nu se pupa de niciun fel cu programul meu de munca. nici daca m-as fi teleportat n-as fi reusit s-ajug. in prima zi, dap, am dat spaga. mi s-a parut atat de penibil si de gretos incat am stiut ca desi imi iubesc tatal, nu ma va tine stomacu’ si nervii sa fac asta vreme de vreo saptamana. asa ca l-am cautat pe medic, sau l-am pus pe tata s-o faca inainte s-ajung eu (nu mai stiu) si am cerut un permis special de intrare in afara orelor de vizita. permis pe care l-am primit. si pe care l-am aratat cu tupeu portarului de cate ori m-a-ntrebat ce-i cu mine.
    la spital cel putin se poate obtine un permis d-asta. si sa razi in nas portarului. nu e o spaga, este un drept al tau, ca apartinator sa poti sa-ti vizitezi bolnavu’ fara sa-ti iei neaparat concediu pentru asta.
    faza cu parcarea in buza bazinului e alta poveste.
    poate nu castig suficienti bani ca s-arunc cu ei aiurea cand pot sa merg doi pasi in plus, sau sa rezolv problema altfel.

    • Dollo 04/02/2011 at 16:22 #

      Nu stiam de posibilitatea obtinerii permisului, mi se pare o chestie civilizata si normala. In privinta parcarii la bazin, eu nu zic ca ar fi prea mult sa dau 1 leu ca sa intru in curte, ci ca e aberanta orice taxa perceputa ilegal de portar.

  5. Kitana 07/02/2011 at 15:46 #

    si cand a fost mama in spital doctorita ne-a dat bilet de voie si n-am avut treaba cu portarii

  6. Nedumeritu 14/08/2012 at 10:27 #

    Interesant de stiut ar fi: Unde se duc o parte din banii obtinuti ILEGAL de catre portar ?. Va spui tot io: La cate un JMEKER imputit, shefuletz al „cultului” care sta la bariera. Altfel nu si-ar permite sa faca ceea ce face chiar asa pe fata.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Tweets that mention Portarul, frate cu românul. Pe bani | Dollo zice Bine -- Topsy.com - 03/02/2011

    […] This post was mentioned on Twitter by dollo, Ganduri Libere…. Ganduri Libere… said: Dollo: Portarul, frate cu românul. Pe bani http://goo.gl/fb/5S73h […]

  2. Parcare cu strigaturi | Blog - 03/02/2011

    […] Dollo si Arhi ating azi subiectul parcarii aiurea: ba pe locul altuia, ba pe heliportul (!) unui spital. Citind articolele lor, mi-am adus aminte de doua intimplari de pe santiere. […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor