Putin și poporul rus, filme bune ne-au adus

Fata vine la Moscova sa se faca pianista, si-l intalneste pe badaranul de tranzitie, se indragosteste, ramane fara un rinichi si se intoarce acasa

Fata vine la Moscova, ca să se facă pianistă, și-l întâlnește pe bădăranul de tranziție, se îndrăgostește, rămâne fără un rinichi și se întoarce acasa.

Nu mai văzusem demult un film rusesc, și uite că astă noapte TVR mi-a făcut o surpriză plăcută. „Ascultă tăcerea” („Slușaia tișinu” pe limba lor) e un film făcut în 2007, categorisit ca „romance”, dar care are în el o poveste dulce amară contemporană, ce s-ar potrivi cam în oricare țară din est, care se luptă cu sărăcia și parvenitismul.

El, Dmitri Samoilov, e un om de afaceri prosper, dar cam bădăran, afemeiat și microbist înrăit. Ea, Nastea Balyayeva, vine timidă și încrezătoare dintr-un sătuc uitat de prin Uzbekistan, și aspiră să ajungă mare pianistă la Moscova. Ajunge să-i facă menajul lui, iar el ajunge să se îndrăgostească de ea, deși aparent sunt la milioane de ani distanță. Finalul e lăsat în coadă de pește, ca să mulțumească și pe amatorii de happy end și pe ăia care nu speră nici în viață, nici în filme la așa ceva. Regia e semnată Alexander Kasatkin, iar actorii se numesc Alina Sergeyeva și Dmitri Maryanov.

Povestea are parte de o muzică bună, ca orice film rusesc, dar un parcurs de roman ieftin, aparent superficial. Personajele, replicile și mai ales expresivitatea actorilor fac, însă, din film o companie plăcută timp de 100 de minute.

Mi-am amintit cu ocazia asta cu ce de filme rusești mi-am delectat eu adolescența, pe vremea când mergeam cu mama la Asociaţia Română pentru Legături cu Uniunea Sovietică (ARLUS). Era o sală la care se proiectau filme de cinematecă, în special rusești, dar nu numai, unele dintre ele traduse din sală de celebra Irina Margareta Nistor. Sala asta era poziționată „strategic”, chiar în fața Ambasadei SUA, pe strada Batiștei, și o dată pe săptămână făcea pentru mine cât toate multiplex-urile de azi la un loc.

Aici am văzut pentru prima dată „Fata fără zestre”, „Gară pentru doi”, „În fiecare seară la ora 11”, „Căsătorie de probă” și o grămadă de no-name-uri rusești, de care nu-mi mai amintesc cum se numeau, dar uite că mi-ar face plăcere să le revăd.

De departe favoritul meu este „Fata fără zestre”, cu un Mihalkov tânăr și răvășitor. Ah, Mihalkov eto Mihalkov ! 🙂

Din păcate am devenit cam rosofobi în ultimele decenii și am pierdut bunul obicei de a gusta și altceva decât Hollywood sau Bollywood.

Etichete: , , ,

9 comentarii la “Putin și poporul rus, filme bune ne-au adus” Subscribe

  1. Miscellaneous 10/02/2011 at 05:53 #

    Uite că filme rusești chiar n-am văzut până acum, sau poate am văzut, dar nu mai țin minte. ( mă îndoiesc ) O să iau în considerare titlurile oferite de tine, Dollo. 🙂

    P.S. Nu mă pot abține să nu spun CÂT DE ADORABILĂ E VEVERIȚA AIA din videoclipul de pe youtube !!!

    • Dollo 10/02/2011 at 10:11 #

      Iti sugerez sa incepi cu Fata fara zestre. Se gaseste pe DVD. Asta pe care l-a dat TVR marti seara… nu stiu daca poate fi gasit pe undeva, ca eu n-am reusit sa gasesc nici macar un trailer. Scena cu melodia cantata la pian e o inregistrare pur si simplu.
      Da, veveritu e foarte dulce 🙂

  2. mara 15/08/2012 at 19:12 #

    Unde pot sa gasesc „In fiecare seara la ora 11”?
    Sau care este titlul in rusa, franceza?
    Multumesc

    • Dollo 16/08/2012 at 11:32 #

      Nu știu, Mara, eu l-am văzut la un soi de cinematecă, pe vremuri. Ăsta era și titlul în rusă. Chiar n-am idee dacă se găsește pe undeva. Și mie mi-ar face plăcere să-l revăd.

      • donia 1529 22/08/2012 at 09:41 #

        IN FIECARE SEARA LA ORA 11
        http://filmin.ru/5711-kazhdyy-vecher-v-odinnadcat.html

        • Dollo 22/08/2012 at 15:20 #

          Ah, ce surpriză plăcută! Din păcate nu are și traducere. Dar cine știe rusa…

      • dojin 7777 22/08/2012 at 09:48 #

        http://filmin.ru/5711-kazhdyy-vecher-v-odinnadcat.html

        • dojin7777 27/08/2012 at 00:42 #

          Eu cunosc rusa,dar mi-ar fi fost cu mult mai usor daca era subtitrat in rusa.Iar sonorul este cam slab.
          Mai multe persoane cautau de multa vreme acest film.Pana la urma linkul ni l-a dat un tip din KIEV.

  3. Mel 11/01/2013 at 13:58 #

    „Pe timpuri”, ca sa o citez pe raposata bunica mea, se organizau tot felul de vizionari… acum cand imi amintesc retraiesc cu nostalgie clipele petrecute in Cinemateca…
    La”Fata fara zestre” am stat cu nasu-n batista de pe la mijlocul filmului…Mihalkov reprezentand cel mai sarmant barbat, alaturi fireste de Clark Gable(Rhett Buttler) din „Pe aripile vantului”…
    As revedea oricand un film, asa ca as propune sa organizam ceva: cat poate sa coste sa inchiriem o sala mica, o data pe luna si sa vizionam filme?

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale