Al doilea sex, ăla de joia asta

De ce femeia continuă să fie al doilea sex, în ciuda atâtor campanii de promovare a egalității de șanse

Mâine, 3 martie, de la ora 20.00, Raluca Bibiri, realizatorul serialului documentar „Al Doilea Sex în România„, o să facă față audienței la Make a Point. După vizionarea a două episoade din documentarul ei, dacă tot nu înțelegeți de ce femeia continuă să fie al doilea sex, după atâtea campanii de egalități de șanse, înseamnă că… trebuie să aprofundați subiectul. Așa că haideți la film. Moka.

Cateva cuvinte despre documentar, zise de stăpânii sălii Make a Point:
„Platforma politică a partidului comunist român avea ambiția de a depăși statele capitaliste. Cursa împotriva Occidentului duce la exagerarea campaniilor de egalitate a celor două sexe, susținute prin legislație și printr-o vizibilă ambiție de a nu discrimina femeia. În ciuda acestor eforturi, societatea post-comunistă a moștenit un cadru social diferențiat inegal pe criterii sexuale și considerat de țările din Vest drept profund sexist. Femeia rămâne în continuare ‘al doilea sex’, după cum scria Simone de Beauvoir. Diferențele sexuale care stau la baza inegalităților sunt inscripționate așadar mult mai profund în cultura și tradițiile încurajate de propaganda comunistă, rămânând intacte chiar și după preschimbarea legislației și a politicilor sociale. O examinare profundă a culturii, așa cum a avut loc în țările din Vest, ar fi fost imposibilă într-un mediu schizoidat de cenzură și de supraveghere polițienească. Ce anume ar fi trebuit modificat? De ce legislația și politicile de încurajare a femeii nu au fost suficiente? Seria acestor documentare explică pas cu pas acest aparent paradox, punând sub lupa investigației arhiva Televiziunii Române. Vom vedea 2 episoade, urmate de o sesiune de Q&A cu regizoarea”.

Make a Point e pe șoseaua Morarilor 1, Sect. 2, în interiorul Postăvăriei Române. O hartă găsiți aici.

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1