Dimineață, pe la 9, la una din intrările în Palatul Parlamentului, discuție cu PR-ista de la evenimentul la care participam, și cu jandarmul de pază:
– Doamna e pe lista de presă, care e sus, în sală, nu e pe lista asta de la mine. Lăsați-o să intre și se legitimează sus…
– Sigur e pe listă? întreabă jandarmul, măsurându-mă bănuitor, de la pantofi până în creștet.
– Sigur, sigur, e doamna Dollores, îl asigură PR-ista.
– Sigur? repetă mecanic jandarmul.
– Da, vă spuns sigur, e și cu doi de „L”. E doamna Dollores cu doi de „L”, știu sigur!, plusează fata.
– Un buletin aveți, să-mi arătați și mie?, continuă jandarmul să nu creadă.
Ia buletinul, se uită la mine, numără „L-urile” și zice:
– Bine, mergeți, dacă sunteți sigură…!
Huh, ce bine e să ai doi de „L”!
:)) baietii de la paza, sunt senzationali intotdeauna, indiferent de institutia in care lucreaza.
ultimul baiat de la paza cu care am avut eu de-a face, a fost un nene care noaptea dormea pe biroul fetei de la PR, si consuma bere in exces. ah, si multe sandwichuri cu ceapa si usturoi, ca dimineata lesina femeia de serviciu pana reusea sa aeriseasca birourile :))
Ah, „arome” regurgitate de bere+ceapa+usturoi… deja vorbim de fineturi:) Jandarmul meu era totusi civilizat si bine intentionat, cred. Pana la urma ne pazea cei mai buni oameni, parlamentarii, nu? 😉
don’t get me started 😀
am lucrat in stabilimentul ala o perioada :)))
Aha, deci i-ai cunoscut mai indeaproape 🙂