Niciun senator n-a avut curajul să spună ceva, pro sau contra acestei legi, în Parlament. Stenograma ședinței în care 40 de hoți au votat să-l pună pe Ali Baba în fruntea protecției sociale din România o găsiți aici. Unul singur a fost contra, dar a tăcut și ăla. Prin legea asta statul dă 80% din cheltuielile pe care le face cu protecția socială, bisericilor, adică unor firme private pe care nu poate să le controleze. Iar România cheltuiește anual aproape 35% din bugetul de stat pe asistență socială.
Când guvernanții au admis oficial că suntem în criză economică, următorul pas pe care l-au făcut a fost să îndrepte un deget acuzator spre cele mai mari cheltuieli neproductive de la buget: pensiile și asistența socială. Românii au aflat de ce trăiesc rău: pentru că sunt unii care nu muncesc, stau la mila statului și primesc așa de multe ajutoare sociale că depășesc în venituri și un salariu mediu, câteodată.
La o primă vedere așa pare: avem mai mult de 6 milioane de beneficiari de ajutoare sociale, mai mulți pensionari decât angajați, mai mulți consumatori decât contributori la bugetul statului.
Suntem singurii din UE care cheltuim pe combaterea sărăciei mai mult decât producem
Vinovați nu sunt asistații social, ci toate puterile din ultimul deceniu care n-au fost în stare să ne pună la muncă. S-au mulțumit să cumpere voturile cu găleata, crescând nepermis de mult numărul ajutoarelor sociale. Așa a devenit România singurul stat din UE în care – din 2000 până acum – rata de creștere a cheltuielor cu protecția socială a fost mai mare decât rata de creștere a PIB (conform Eurostat). Mai direct spus, țara a cheltuit mai mult (și prost) ca să combată sărăcia, decât au produs cetățenii ei.
Sigur, raportat la PIB și comparativ cu restul Europei, cheltuielile noastre sociale sunt printre cele mai mici (doar statele baltice sunt mai jos ca noi), iar ca putere de cumpărare aproape că ies din clasamentul UE. Dar în sume absolute vorbim de miliarde de euro pe care până acum îi învârtea doar statul. De ieri a hotărât, în mărinimia lui, să împartă povara cu biserica.
Vom fi stat asistat de biserică
Ca să îndrepte situația asta, Guvernul Boc a promis în ultimul an că va sistematiza, eficientiza și debirocratiza sistemul de prestații sociale, astfel încât să primească ajutor de la stat numai familiile care sunt la un moment dat în impas, și persoanele care nu pot să muncească.
Pentru că Guvernul n-a făcut ce a promis (ce chestie!), a luat Parlamentul situația în mâini și a băgat protecția socială + banii aferenți fix între cele trei degete cu care biserica ne îndeamnă să ne facem cruce. Vă anunțam că așa se va întâmpla încă din septembrie anul trecut.
Cineva ar zice că prin asta s-a pus cruce chiar protecției sociale în România, dar dacă ne uităm atent la câteva din sumele cheltuite anul trecut, de exemplu, ne dăm seama că e un domeniu prea bănos ca să fie îngropat:
- Alocaţia familială complementară – 506.096 beneficiari – 72 milioane de euro/an
- Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală – 189.768 beneficiari – 36 milioane de euro/an
- Alocaţia de întreţinere pentru plasament familial – 50.207 beneficiari – 13 milioane de euro/an
- Prestaţii pentru adulţii cu handicap – 44.603 asistenți personali – 53 de milioane de euro/ 493.282 indemnizații pentru adulți cu handicap grav – 235,9 milioane de euro/ 590.248 beneficiari de buget complementar persoane cu handicap grav – 114 milioane de euro/an
- Cămine pentru bătrâni – 81 instituții – 25 de milioane de euro/an
- Cantine sociale – 114 unități – 11 milioane de euro/an
- Centre de zi pentru bătrâni – 73 unități – 2,5 milioane de euro/an
Le-am enumerat pe câteva din cele pe care a pus biserica ochii, pentru că în legea adoptată ieri și de Camera Deputaților se spune că astea sunt segmentele vizate de protecția socială a bisericii: copiii, bătrânii, persoanele cu handicap și seropozitivii. Dar nimic nu ne împiedică să credem că odată stabilită această fructuoasă colaborare, biserica nu va acapara și alte domenii sociale decât cele menționate inițial.
Oricum, dintr-o primă vizualizare a legii rezultă că sistemul birocratic de prestații sociale (care și până acum mânca 30% din bugetul domeniului, pentru simpla funcționare, adică salarii, sedii etc) nu va fi restructurat ci, dimpotrivă, va fi ramificat și pe paliere bisericești.
Sistemul va fi condus la nivel național de un Consiliu format din 36 de persoane (18 popi, 4 ONG-iști, 4 parlamentari, 3 de la Ministerul Sănătății, 3 de la Culte și 4 independenți propuși de Parlament). Iar la nivel local fiecare județ va avea alt consiliu mai mic (compus din 4 popi și 3 politicieni) care va decide ce proiect social va primi finanțare și cât. Adică ce contribuiau până acum popii la Patriarhie ca să primească o parohie, dar să vedeți de acum ce spăgi se vor da ca să primești bani de la buget, ca să ai grijă, chipurile, de bătrânii și copiii din parohia ta.
Prin chestia asta biserica le asigură locuri de muncă numeroșilor absolvenți cu care nu avea ce face (din păcate pentru ei nu există chiar atât de multe biserici, câți popi a produs Teologia în ultimii 20 de ani) și își rotunjește veniturile altfel cam afectate de criză, sub un pretext nobil și potrivit cu domeniul de activitate: caritatea.
Statul, pe de altă parte, nu va mai putea să spună că e asistențial, chiar dacă va semna aceleași note de plată, de data asta către o corporație privată. Statul va deveni mai degrabă un plătitor de acatiste, ca orice bun creștin, și va trăi cu speranța mântuirii întru Domnul, cu ajutorul votului liber exprimat din patru în patru ani.
Nu sunt de acord cu afirmatia ta „țara a cheltuit mai mult (și prost) ca să combată sărăcia, decât au produs cetățenii ei.” Dimpotriva, rezultate concrete sunt mai evidente ca oricand: niciun personaj politic (indiferent de partid, sex, sau religie) nu se mai poate plange ca sufera de pe urma saraciei. Practic expresia „sarac si cinstit” e deja desueta…
Pai aia de care zici tu nu erau saraci, erau doar cinstiti 😉
Fain articol!
Ti-am dedicat si un blog post..
Multumesc, dau la schimb o poza cu norișori 😉 Curând
O… pai o sa fiu mult mai dator atunci 😛 aranjam noi ceva ok.
buna gluma asta. Imediat dai in terotia conspiratiei. Ca noi cunducem LUMEA….
îmi e pur si simplu scîrba…
e o greseala sigura de calcul:
ex. cheltuielile pt familia monoparentala sunt de 3,6 mil nu de 36 de mil. sa nu vorbim de situatia in care cei mai multi aflati in aceasta situatie nu beneficiaza de ajutorul social avand venituri peste norma agreeata (btw suma luna pe care o poti obtine este de 7 lei / luna / copil…)
Cred ca e mult mai… pro fund aaaa
chestiunea 🙂
Au pasat bugetul de stat pentru asistență socială popimii ca sa scape si ei de probleme.
Plecând de la premiza ca majoritatea populației e religioasa nu cred ca v-a face cineva scandal la ușa bisericilor 😛 pe teme de asistenta sociala.
Popii o sa le dea lejer printre dinți, nu va îndrăzni nici un „creștin” sa se ia de ei, de ce nu fac :))
Iar parlamentarii sunt câștigați beton, cu ocazia pasării răspunderii au scăpat de probleme, e vreo problema sau nemulțumire? .. duceți-va la biserica.
Si se va duce ..mutu
Ce lejer se rezolva toate, când e voință :)))
Multumesc de lamurire. Auzisem eu pe ici colo de sfanta treime si nu pricepeam ce e.