Când statul tace și face

Emisiunea TVR despre averea bisericii: o frecție la piciorul de lemn al guvernului, căruia i se rupe de societatea civilă. În timp ce noi tot n-am aflat cât are în cont Preafericitul, Boc a mai dat vreo 6 milioane de euro pentru biserici. Să fie primit, Doamne ajută!

TVR a difuzat aseară o emisiune în trei părți, intitulată pompos „Averea bisericii”. Am așteptat-o cu sufletul la gură, cu gândul că, în sfârșit, după ce noi, ziariștii de presă scrisă, blogeri, ONG-uri, ateii și cine s-a mai băgat în ciorba asta în ultimii ani, am tot bătut monedă pe separarea financiară dintre stat și biserică, vine TVR-ul – autoritatea națională în materie jurnalistică – și deschide atât seifurile bisericii, cât mai ales gurile autorităților. Am avut așteptări înșelate. Din emisiunea TVR n-am aflat nimic nou: s-au expus aceleași cifre vechi, pe care biserica le-a negat, ca întotdeauna, s-au spus lucruri deja știute, până și în cel mai mic sătuc (că biserica manevrează bani negri), au vorbit oameni pro și anti, fie atei, fie credincioși, dar nicio autoritate a statului n-a fost trasă de păr în studio sau într-o înregistrare, să spună clar de zice statul despre asta, și ce are de gând să facă în continuare.

Asta mi-a demonstrat încă o dată că, atunci când are interese puternice, statul tace și face. În 2009 când am făcut același demers ca și TVR acum (dar pentru EVZ), mi-a fost imposibil să obțin declarații oficiale de la autorități: primării, guvern, ministere. Toți funcționarii din instituțiile astea mi-au vorbit off the record, de parcă scriam despre mafie, nu despre niște fonduri publice care merg an de an în conturile unei organizații private, cu reputație 80% bună în societatea românească. De alfel, jurnalistic vorbind, TVR ar fi putut să ia la mână actele guvernamentale măcar, prin care s-au direcționat bani către culte,  și să le expună pe ecran. Reporterul a preferat să citeze „societatea civilă”, „se estimează că”, „susține că”. Nu, nu era cazul să credem pe cuvânt niște oameni din societatea civilă, ci era suficient să prezentăm execuțiile bugetare ale statului în ultimii cinci ani măcar. Hârtiile vorbesc întotdeauna mai clar decât oamenii. Apoi să întrebăm apăsat, pe post: de ce nicio autoritate a statului nu vine să explice rațiunea sumelor pompate în biserici, când și-ar fi găsit întrebuințări mult mai bune în modernizarea țării, nu în menținerea ei în evul mediu.

În emisiunea de aseară un singur domn, Frunză pe numele lui, a reprezentat statul. Și nici ăla pe deplin, fiind de fapt un funcționăraș de la Secretariatul de stat pentru culte, adică falanga guvernamentală a Bisericii Ortodoxe Române. Domnul Frunză, cu o voce tremurândă și timidă,  n-a fost capabil de nicio frază coerentă în emisiune. Singura lui apărare a fost de genul „România nu e un exemplu singular în Europa. În Franța statul plătește întreținerea bisericilor”. Da, și cel mai bun exemplu găsit de Frunză a fost Catedrala Notre Dame. Zău, altul mai prost n-ați găsit, preafericite, să-l trimiteți la TVR?

În rest, cum spuneam, emisiunea a avut o singură calitate: aceea că a difuzat național la o oră de audiență o dezbatere care se poartă de ani de zile într-o pungă mai mică – pe internet, între biserică și societatea civilă. Totuși, TVR a ratat șansa de a fi ceea ce trebuie, alegând calea documentării superficiale a unui reportaj care putea să facă diferența. Fără un punct de vedere coerent și fundamentat al statului (exprimat de Boc, de Băsescu, de ministrul de finanțe, de oricine de la vârful piramidei), emisiunea despre averea bisericii – în care de fapt nu s-a spus care e averea, ci doar că există și ar fi mare – n-a fost decât o altă dezbatere, într-o pungă mai mare. Și să nu zică cineva din TVR că ăia dn vârf își permit să refuze televiziunea națională, că altfel se bat să apară la emisiuni în care se înjură cu opoziția sau se laudă ce mult bine fac ei țării.

Nu-mi fac, deci, iluzii pentru viitorul apropiat. Credincioșii din țărișoară vor continua să contribuie la averea bisericii, chiar dacă și ei admit că îi sfidează opulența popilor. Iar statul va face ce face de 20 de ani încoace: va plăti preoțimea ca să cânte bine slujbele electorale. Dovada: chiar ieri Boc evlaviosul a suplimentat bugetul instituției care-l plătește pe domnul Frunză cu 25 de milioane de lei (vreo 6 milioane de euro). Pentru continuarea lucrărilor la construcția de biserici. Ca să nu avem dubii.

Dacă n-ați văzut emisiunea și v-am făcut curioși o puteți descărca de aici.

Etichete: , , ,

One Response la “Când statul tace și face” Subscribe

  1. IQ100 25/06/2011 at 17:22 #

    solutia e clara; nu mai fiti credinciosi, nu mai mergeti la biserica, nu mai dati bani la popi, ca oricum n-ajungeti in rai, dumnezeu nu exista , copiii sunt la fel de sanatosi botezati sau nu, cuplurile, la fel de credincioase, casatorite sau nu, mortii la fel de ingropati/arsi cu sau fara slujba

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.