Ce faci?

Cand suna telefonul si esti pe buda, tragi apa?

Eram pe budă. Momentul meu din zi plin de inspirație, mărturisesc. Apropiații îmi spun, din cauza timpului petrecut acolo, că sunt „budistă” 😀 Nu mă deranjează, atâta vreme cât eu mă simt bine cu mine, cu laptopul pe genunchi. Dar când sună telefonul – care e, evident, alături – și sunt întrebată „ce faci?”, mi-e greu să spun fix ce fac. Cum să-i spui unui colaborator că tocmai ai terminat de făcut ceva, dar încă amâni momentul în care trebuie să tragi apa, că te-ai luat cu altele și ai uitat să te ridici …? Apoi, dacă discuția se prelungește nici atât nu mai poți s-o tragi, nu?

Acum câteva zile, dimineață, m-a sunat cineva din Marea Britanie. Am răspuns și, aflând că discuția se va prelungi, am tras repede apa și am fugit 🙂 De parcă sunetul n-ar fi la fel și pentru englezi:D Dar m-am gândit că sunt mai obișnuiți ca noi. Cică e un studiu (britanic, of course), care zice că 10% din oameni tastează pe budă…

Azi dimineață m-au sunat doi colaboratori. Ce faci? Hm, ce să fac… Am rămas acolo, până s-a terminat prima convorbire. Apoi imediat a sunat altul. Iar, ce faci? Fac!

De aia mă cam stresează modalitatea asta de a începe o discuție, deși îmi dau seama că nu e nimic în neregulă cu ea. Si eu fac la fel, când sun pe cineva cunoscut, întreb aproape imediat dupa „salut”, „ce faci?” E un fel de a afla indirect dacă omul poate să vorbească sau nu.

Se întâmplă, însă, să nu poți să răspunzi la întrebarea asta nici dacă nu ești pe budă, ci faci totuși ceva… lucrativ. În momentul în care deschizi gura să spui ce făceai, îți trece prin cap: dar de ce naiba să-i spun eu ăstuia ce fac? Câți dintre noi recunoaștem cinstit ce făceam în momentul în care suntem întrebați la telefon?

Într-o vreme răspundeam invariabil și neutru cu „scriam ceva”, până când mi-a zis cineva „ce scriai, mă?!”, așa pe un ton zeflemitor și sceptic, de parcă ar fi fost sigur că de fapt toată ziua nu fac decât să frec menta. Mă rog, asta e părerea multora despre freelanceri. Dar asa e altă discuție.

Deci, ca să închei, mă enervează întrebarea asta, dar și eu o folosesc. Nu știu cu ce s-o înlocuiesc. Voi ce ziceți?

Etichete: , , ,

12 comentarii la “Ce faci?” Subscribe

  1. Ale3n 17/03/2011 at 23:14 #

    sa raspunzi sincer. eu asa fac 😀
    si la mine incepe dimineata pe buda, laptop cafea si telefon. de multe ori trebuie sa inchid ca amortesc acolo 😛

    • Dollo 17/03/2011 at 23:24 #

      Ah, da, uitasem de amorteală :))

  2. Ale3n 17/03/2011 at 23:55 #

    sa incerci cu laptopul pe un scaunel. e mai comod decat cu el in poala

  3. Béranger 17/03/2011 at 23:55 #

    Eu când mă cac, mă cac. A, şi mă duc mereu la budă cu celularul, ca să mă feresc de surprize. (Plus că am ideea fixă că dacă se rupe arcul de la clanţă, rămân blocat pe dinăuntru, aşa că trebuie să pot suna la descarcerare. Nu râde, am salvat pe cineva blocată într-o baie comunistă, exact pentru că s-a stricat clanţa prin ruperea unui blestemat de arc.)

  4. ady 18/03/2011 at 01:01 #

    eu intreb „poti sa vorbesti/pot sa te retin cateva minute?” totusi, eu am o nedumerire, interlocutorul nu aude cu ecou? de cateva ori mi-am nimerit interolocutorul in baie si am intrebat de ce se aude asa ciudat. avand in vedere relatia apropiata mi s-a raspuns „eram pe buda/in baie”. zau ca se aude ciudat cand cel care raspunde e in baie.
    pe de alta parte, mi se pare ca oamenii care au timp de chestii d-astea pe buda (citit, leptopat, sodduko, rebusuri) au probleme de sanatate. pe bune, fara baza, vorba lu’ beranger, eu cand ma cac, ma cac. simplu, scurt, repede. nici macar eticheta de pe sticla de smapon n-am timp s-o citesc.

  5. GeorgeL 18/03/2011 at 10:22 #

    cred ca aici s-au adunat toti aia din reclama aia la laxativul ala natural, care are intrebarea aia penibila: „Tu cat timp petreci la toaleta?”. Iar raspunsurile sunt de genul: 1h30min sau chiar 2h. Mai sa fie :D. Deci, despre voi e vorba?

  6. Xanaxdu 18/03/2011 at 10:34 #

    Ah, ce subiect spumos. La mine acasa in buda musai trebuie sa fie reviste si carti usurele, dar nu as putea merge cu laptopul, ca nu mi se pare prea comod. Lla servici, cum spune si Béranger, merg la buda cu mobilul ca poate suna seful, caz in care ma abtin de la orice activitate alta decit sa ii vorbesc. Ecoul nu e o problema, ca dintr-un motiv necunoscut, tot timpul linia cu el are ecou …
    O chestie care ma frapeaza insa pe mine, a propos de folosirea budelor comune la servici, sint cei care stau in „cubicle” la buda si trancanesc IN TIMP ce fac pisi. Culmea acestei chestii era o colega (Senior Manager), care povestea lejer cu subordonatii, din nou spun, IN TIMP ce se auzea jetul, apoi tragea apa, samd. Am auzit-o de nenumarate ori din buda vecina, si repet, nu erau discutii private, ci de servici.
    De multe ori am pus atitudinea mea pe seama faptului ca nu am facut facultatea la camin, dar eu am probleme in a face caca daca aud miscare in budele vecine (in general, astept sa plece din buda ‘ceilalti’, si apoi ies si eu, samd. Era si un episod din Ally McBeal despre asta, m-am linistit ca nu sint doar eu dementa).

    • Dollo 18/03/2011 at 10:49 #

      Beranger – Dacă aș merge doar ca să mă cac… aș simți că lipsește ceva 🙂 La mine dintotdeauna a fost nevoie sa și citesc ceva în timpul, de aia înainte de inventarea laptopului erau etichetele de pe produsele din baie, măcar 🙂
      Ady – Pai da, dar „poți să vorbești?” vine abia după „ce faci?”. Iar ecoul, cred că este, cel mai tare l-am simțit o dată când m-au sunat de la un radio să intru în direct cu un subiect. Se făcuse un soi de microfonie, de zici că aveam emițător în budă :))
      GeorgeL – mai există și aia cu „Ai scăpat de ea? Nu! De ce mamă, de de, dacă te face să suferi?” :)) Constipația, firește!
      Xanaxdu – asta cu vorbitul respectuos sefului din budă cred că e și mai incomodă decât orice altă convorbire. Și dacă îți vine taman atunci să faci un zgomot, ofensator la adresa șefului, ar putea fi motiv de concediere? Da, întâlnirile și conversațiile din budă în Ally McBeal erau savuroase. Iar asta mi-a amintit de tipul ăla care avea telecomandă pentru tras apa. Mi-ar fi utilă una din aia.

  7. broantza 18/03/2011 at 20:28 #

    mai oameni buni, la buda si in pat cu jumatatea sunt doua chestii complet incompatibile cu telefonul mobil. si daca suna seful cand esti pe tron, asta e, poate sa revina. in definitiv, nu e nici o tragedie sa ii explici ca ai lipsit doua minute din birou. macar atata initimitate sa mai avem si noi, sa ne putem vedea de nevoile fiziologice in liniste…

  8. Béranger 19/03/2011 at 14:33 #

    Dollo — păi nu pot să merg cu laptop-ul la budă, căci n-am de-ăla micu’ şi uşoru’ (netbook). Iar când mă duc absolut fără nimic la budă, fii sigură că recitesc a suta oară toate ingredientele şi alte texte în 12 limbi de pe toate produsele de curăţat, şampoane, ce mai am prin baie.

  9. Escu 19/03/2011 at 15:45 #

    d’astea sunt bune tabletele la buda..cred ca de asta s-au si inventat :))

    • Monica 22/06/2012 at 14:04 #

      Problema e ca au touchscreen 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău