Dor de pendulă

Cand aveam un singur ceas in casa parca timpul se scurgea mai lent. Acum am zece ceasuri si timp deloc

Astă noapte s-a schimbat ora. 3 a devenit 4, pentru ăia care s-au trezit mai târziu, să știți de ce. Cu ocazia asta am aflat că am în casă nu mai puțin de zece (10!) orologii. Noroc că n-au trebuit toate potrivite. Parcă ieri îmi punea mama o râșniță de ceas într-o cratiță, la capul patului, ca să facă zgomot mai mare dimineața, că nu-l auzeam niciodată când suna. Pe vremea aia nu se inventase „snooze”, cel puțin nu în România.

Acum am ceas de mână, ceas la telefonul mobil (3 în casă), la telefonul fix, două ceasuri cu termometru și dată (primite ca materiale promoționale), ceas la cuptorul cu microunde, ceas la recieverul de Boom TV, ar mai fi și la DVD, dacă-l pornim, și la aerul condiționat, ah, nu mai zic de ceasurile de la computere. A, și mai e un ceas vechi, care nu mai merge, dar e ținut de design pe noptieră. Toate sunt pe bază de baterii sau curent. Și au principala calitate că sunt tăcute. Au exclus „tic-tac-ul” din viața noastră. În schimb le bănuiesc că merg mai repede.

Azi nu-mi mai sună nicio cratiță la capul patului, pentru că nu mai trebuie să ajung la prima oră nicăieri. Plus că vârsta (maică!) și grijile te trezesc singure de dimineață, fără să mai fie nevoie de sonerii. Totuși, timpul mi se pare că fuge mai repede, de parcă ar fi tocat înzecit de toate ceasurile astea numeroase care s-au aciuat perfide în casa mea. Parcă se scurgea mai lent pe vremea când pendula din peretele sufrageriei făcea legea în timpul nostru. Nu credeți? Voi câte ceasuri aveți?

Etichete: ,

13 comentarii la “Dor de pendulă” Subscribe

  1. Dragos B 27/03/2011 at 12:28 #

    Vazui la un prieten pasionat de ceasuri un Junghans cam asa:

    http://duetime.wordpress.com/2009/01/16/junghans-mantle-clock-ca-1900-10/

    Bate la sfert de ora patru melodii deosebite … … …
    Mi l-a si deschis sa vad ciocanelele cum lovesc barele care emit sunetele…

    Ce frumos!

    • Dollo 27/03/2011 at 14:56 #

      Dragos – numa bun de pus pe șemineu 🙂
      Dumnezero – tic-tac-ul e eco? 🙂

  2. Dumnezero 27/03/2011 at 13:42 #

    Eu am un ceas mecanic pe care l-am luat special pentru sunet si ca sa-mi aminteasca niste principii ecologice. + telefon

  3. ady 27/03/2011 at 15:11 #

    10 ceasuri?! eu numai doua, ceasul de mana si ala de la telefon. ceasul de la computer vaz ca s-a potrivit singur, telefonul nu era setat in sensul asta. s-ar putea sa existe ceas si la cuptorul cu micriunde, dar aparatul cu pricina sta in priza numa’ cand e folosit.
    dar, daca tot veni vorba ce ceasuri, ce fel de ceas desteptator as putea sa-mi cumpar si de unde, ca sa nu s-auda tic-tac-ul sau cand se misca limbile. ceva clasic, fara curent.
    piticii de pe creierii mei fac un scandal monstru la tic-tac-uri. pe vremea cand foloseam un ceas desteptator normal, statea pe jos ca aveam impresia ca pe noptiera se ajuzea si mai rau, iar in week-end in inveleam in haine si uneori il bagam in sifonier. cand dorm in alta parte decat acasa si persoana are ceas pe perete il dau jos si il duc in alta camera. in halul asta se manifesta piticii mei. dar tare as dori sa scot mobilul din domitor. a ramas ultima ramasita a tehnologiei din dormitorul meu. nici macar veoize n-am, desi d-alea imi doresc.

    • Dollo 27/03/2011 at 16:02 #

      Ady – și eu am problema asta cu tic-tac-ul. Noaptea mi se pare că bubuie nu că ticăie. Când dormeam la mama scoeam bateria din ceasul de perete. Habar n-am dacă există soluție la chestia asta
      Ioana – mai bine de ruși că vor trece definitiv la ora de vară, așa că n-o să mai aibă dileme – ora veche, ora nouă? 🙂

  4. Ioana 27/03/2011 at 15:44 #

    Io am 13, te-am batut (pe alea de mana care nu mai merg nici nu le-am mai pus:) Am in plus la filtrul de cafea si la DS-ul cu care ma joc pe buda.

    Dar cel mai tare ma enerveaza schimbul urmator de replici: „ne vedem la 12 atunci, nu?”, „ora noua sau aia veche?” plus fluturatul ingaduitor si finut din palma de parca suntem intr-un twilight zone de care numai ei isi aduc aminte.

  5. Ioana 27/03/2011 at 15:57 #

    Pentru Ady: inteleg perfect chestia cu ceas silentios, si fara lumina si briz briz-uri. Al meu cred ca l-am luat de la magazinu’ ala suedez, marca e Vedette (uite pe amazon cum arata: http://www.amazon.fr/Vedette-VR10021-Trotteuse-Silencieuse-Analogique/dp/B000WTGHYW/ref=sr_1_5?ie=UTF8&qid=1301230429&sr=8-5). Ii cu snooze si lumina si suna si progresiv, nu faci atac de apoplexie la prima tzaraiala.

  6. Spufi 28/03/2011 at 10:18 #

    3 ceasuri de mana, ceasul de la masina, ceasul de la microunde, ceasul de la cuptor ceasul de la receiver dolce, dvd, 4 telecomenzi AC, alarma, pendula, ceasul cu alarma, ceasurile de la telefoane, ceasul pandantiv (asta oricum merge orientativ), ceasul de perete, ceasul de la termostate, ceasul de la dedurizator, ceasul din bibilioteca…

    • Dollo 28/03/2011 at 10:24 #

      Ohoo, deja vorbesti de un muzeu al ceasurilor :))

  7. Dumnezero 28/03/2011 at 23:58 #

    Dollo, ma refeream la ideea de a reduce utilizarea de curent electric (produs pe cai poluante).

    Ceasul mecanic, din acela mare, cu picioare, ce sta pe noptiera, este cu arc… il trag zilnic si nu se opreste. Atat timp cat voi fi capabil sa trag ceasul sau sa conving pe cineva din zona sa o faca, ceasul acela nu se va opri. Asta nu poate fi spus despre ceasurile cu baterie. E vorba de principiul „regenerabilitati”, foarte important in ecologie.

    Mi-as dori un ceas de mana, mecanic. Am vazut un clip cu un ceas construit cu pendula interna ce se misca si trage in arc micut, automat. Ceasul se „incarca” atunci cand este purtat pe mana, in miscare. Daca te plimbi, ceasul nu se opreste. Asta e si mai misto (dar scump 🙁 ).

  8. Dragos B 29/03/2011 at 00:20 #

    Nu-s asa scumpe. Daca nu-s de la firme mari de tot.
    http://en.wikipedia.org/wiki/Automatic_watch
    Se gasesc la preturi accesibile prin talciocuri, consignatii s.a.m.d.

    • Dollo 29/03/2011 at 09:23 #

      Păi și dacă stai la birou sau ai totusi o activitate statica, ce faci, sta si timpul pe loc? 🙂 Noapte, cand dormi?

  9. Dumnezero 29/03/2011 at 15:02 #

    @Dragos B

    Merci

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor