Clătite crocante

Ronțănele servite ca aperitiv sau desert, umplute cu brânză, icre sau dulceață. Teoretic se fac repede, practic e posibil să mă înjurați în timpul coacerii :)

Una dintre amintirile mele de grădiniță are forma și gustul florilor crocante făcute din aluat de clătite, „stropite” cu brânză sau cașcaval. Ori de câte ori era vreo festivitate la grădiniță, apoi la școală, mama contribuia la „bufetul” organizat de părinți cu aceste clătite crocante, care aveau un succes nebun la părinți, profesori și inspectori. Sunt pe cât de arătoase, pe atât de gustoase și au o compoziție banală. Din păcate tehnica de producție anulează câteodată primele trei avantaje, și te aduce la disperare. Ăsta e motivul pentru care mama a încetat să mai facă clătite crocante de cel puțin 25 de ani. Ieri am corupt-o să mai încercăm o dată, de dragul vremurilor în care eu eram copil și ea tânără.

Se face așadar o compoziție clasică de clătite, în funcție de cantitatea dorită. Florile astea consumă mai puțină cocă decât o clătită obișnuită, așa că dacă faceți o cantitate mare de cocă s-ar putea ca după vreo zece flori să începeți să disperați în fața compoziției care nu scade. Mama a pus cam mult, o jumătate de kg de făină, două ouă, un praf de sare, unul de zahăr, și a început să le amestece ușor cu mixerul. A turnat lapte, la ochi, până când compoziția a devenit o chestie lăptos-smântânoasă. La final a mai pus și niște apă minerală.

Pentru flori vă trebuie niște forme speciale, precum cele din imagine. Acum se găsesc de cumpărat prin magazinele cu profil gospodăresc. Pe vremea lui Ceaușescu formele astea erau turnate din aluminiu, în fabricile patriei, de către niște oameni pricepuți. Deși erau ustensile casnice, aveau un caracter ușor subversiv 😉 Era o adevărată modă în epocă (anii 70-80), și mama a contribuit un pic la propagarea ei, pentru că de îndată ce au gustat florile astea, au dorit să aibă și formele toate educatoarele, învățătoarele, profesoarele lui Dollo, plus mamele colegilor și inspectoarele școlare. Vă dați seama cât aluminiu s-a furat astfel din avutul obștesc?

Revenind la rețetă, separat, într-o cratiță de fontă puneți ulei cât să cuprindă formele și lăsați să se încingă și formele la un loc cu uleiul. Unul din secretele reușitei este ca forma să fie bine încinsă atunci când o cufundați ușor în compoziție, dar nu mai mult de două treimi din corpul florii. Dacă din neatenție compoziția se depune și peste floare va fi imposibil de lepădat de pe formă în cratiță. Țineți forma timp de 20-30 de secunde în aluat, cât să-i dați timp să se depună în strat subțire pe forma florii. Apoi ridicați și cufundați-o în cratița cu ulei încins. Acolo încercați să o desprindeți de pe formă după alte câteva zeci de secunde, timp în care ea încă mai este elastică. Dacă apucă să se prăjească și să se întărească pe formă nu mai poate fi dată jos decât prin rupere și nu v-ați atins scopul.

După ce reușiți s-o desprindeți (operațiune ce poate fi migăloasă și exasperantă la început), mai lăsați un pic floarea să se rumenească în ulei apoi o scoateți și o ținți un pic la scurs pe un șervet de hârtie. Repetați mișcările de câte ori rezistați, dar de regulă o să vă cam săturați după maximum zece flori.

Cam așa ni s-a întâmplat nouă ieri, pentru că după numărul ăsta a început să se strice treaba. Florile nu se mai lepădau de pe forme, și am început să ne enervăm și eu și mama. Mai ales mama, care are o mândrie exacerbată de bucătăreasă excelentă, era frustrată că nu-și mai amintea exact care era secretul care făcea coca să se desprindă mai ușor de forme. A adăugat un strop de ulei în compoziție și a mai făcut câteva, dar tot n-a mers. În final am ras niște brânză peste producția existentă și le-am mâncat așa. Restul compoziției e la frigider și probabil că se va transforma în banale clătite în zilele următoare.

Acuma, să vă spun totuși de ce merită un pic efortul ăsta: pentru că rezultatul e spectaculos, iar gustul … e minunat și merge cu bere, de exemplu. Sunt niște ronțănele plăcute la gust, care pot fi servite fie ca aperitiv, fie ca desert. Umplute cu diverse: brânză, cascaval, icre, dar și cu gem sau dulceață, dacă le doriți ca desert dulce. Teoretic nu ia mult timp prepararea lor, dar practic e posibil să mă cam înjurați în timpul coacerii 🙂

Etichete: , ,

10 comentarii la “Clătite crocante” Subscribe

  1. GeorgeL 20/03/2011 at 17:33 #

    Dati si la prieteni/musafiri?

    • Dollo 20/03/2011 at 18:44 #

      Dăm, GeorgeL, dar n-avem 🙂

      • Oana 05/09/2019 at 18:42 #

        Imi puteti spune va rog de unde ati cumparat forma?

  2. RaulPop 20/03/2011 at 17:55 #

    Pacat ca facusi azi dimineata dinaleae normale, cu proxima ocazie incerc incerc incerc si eu :d

  3. andreea 20/03/2011 at 20:22 #

    hop, interesant concept 🙂 o sa ma uit si eu dupa formele astea cand vin…nu le-am mai vazut niciodata 😀

    • Dollo 20/03/2011 at 20:30 #

      Andreea, cred ca ai mai multe sanse sa gasesti si pe afara, ca sigur nu e inventat la noi conceptul.

  4. AURA 06/06/2014 at 16:54 #

    Buna am cautat in tot buzau forma de genu asta si nu am gasit unde pot gasi sau mai exact unde pot da comanda? ma poaye ajuta cineva?

    • erika 28/07/2015 at 19:56 #

      Buna eu am cumparat de pe facebook de la Maria Otilia Dinu

  5. Florescu Diana 02/06/2017 at 22:26 #

    As vrea sa stiu dc ati putea sa ma ajutati cu un set de ustensile. Nu gasesc niciunde. Multumesc!

    • Dollo 02/06/2017 at 23:22 #

      Nu știu cum credeți că aș putea să vă ajut, nu le fabric eu. Îmi pare rău că v-am făcut poftă degeaba.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!