Cum să iei benzină moka

In Timisoara cumperi o canistra cu benzina la pret de sticla de suc

Cică în Timișoara a revenit moda canistrelor cu benzină. Nu mai merge omul cu mașina până la pompă, că benzina a devenit esență scumpă, ținută în sticluțe mici. Eu n-am mai folosit o canistră de benzină de pe vremea lui Ceaușescu, când mergeam cu mama și cumpăram petrosin de la benzinărie, ca să frecăm dușumelele. Dar uite că citind cum s-a descurcat un nene să ia benzină moka din Agip, îmi dau seama că asta e următoarea investiție necesară pentru vara care vine.

Deși, eu mi-s fată, și de câte ori mă văd angajații benzinăriilor așa neajutorată sar să-mi pună ei benzină în rezervor, așa că nu știu cum ar reacționa să mă vadă cărând o canistră plină… Dar sunt sigură că inventivi cum îi știm, românii o să treacă de la plata cu mărunțiș (cu care blocau până mai ieri benzinăriile din oraș) la aia cu sticla de suc. Și dacă tot nu reușesc să aducă benzinarii la prețuri mai bune, să încerce direct cu stinsul țigării pe mânerul pompei, că poate se rezolvă și nu mai e nevoie.

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor