Cu cât dai, doamnă, „extraconjugalu”?

Mama nu-l vede pe „tatăl copilului” decât de două ori: când primește banii și când semnează adopția. Cândva între se întâmplă și „aventura extraconjugală”

Era prin 2006 când am aflat eu, dar fenomenul data și atunci de câțiva ani. Se interziseseră adopțiile internaționale, și banii nu puteau să cumpere chiar toată birocrația. Dar, cum spunea și Dinică în Filantropica, mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește nimic. Așa că s-a inventat povestea: tatăl, aventurier, călătorește în România unde are o pasiune fulgerătoare pentru o țărancă cu casa plină de copii. Când femeia se trezește (iar) cu burta la gură, „amantul” o susține și-și recunoaște copilul la starea civilă. Îi mărturisește apoi, spășit, nevestei, iar ea, îngăduitoare, decide să primească la sânul ei fructul infidelității soțului. Telenovelă, frate!

Se fac actele de adopție, mama consimte să-și dea copilul, că e și dreptul tatălui să-l țină în brațe, plus că sunt mai înstărite  brațele tatălui. Și așa s-a dat copilul al 5-lea al unei femei dintr-un sat oarecare din România. Mama nu-l vede pe „tatăl copilului” decât de două ori: când primește banii și când semnează adopția.

Am aflat de practica asta din spusele unui tip care la vremea aia lucra pentru un ONG străin. Se chinuia să le facă educație contraceptivă femeilor care nășteau pe bandă rulantă și-și abandonau copiii, dând astfel de lucru direcțiilor de asistență din primării. Ca să oprească robinetul de copii nedoriți ONG-ul ăsta plătea niște oameni în fiecare județ ca să le amintească „producătoarelor” din zonele respective să-și ia pilula. Că nici nu putea fi vorba de prezervativ, evident. Nu voia bărbatul. Bine, nici cu pastila nu prea erau de acord, dar dacă de asta era cumva condiționat și un ajutor bănesc, se mai gândeau…

Cazurile de înfieri de copii rezultați din „relații extraconjugale” au fost numeroase în România, dar Guvernul s-a sesizat abia acum, când a decis să introducă testul ADN la înfiere. Ca să vedem cât ADN străin are în sânge copilul unei țărănci din Botoșani, să zicem 😀

Acuma, sunt curioasă dacă viitorii tați vor fi dispuși să se sacrifice să și aibă aventura aia extraconjugală, de dragul de a face un copil cu test ADN pozitiv 😀

Tags: , , , ,

One Response to “Cu cât dai, doamnă, „extraconjugalu”?” Subscribe

  1. Liviu Filip 05/12/2011 at 17:02 #

    Nici vorba. Nu mi-as umili sotia in halul asta niciodata! Ii vad pe copiii de 0-6 ani ai altora si ma gandesc ca daca i-as adopta, nu i-as iubi mai putin decat pe posibilii mei copii naturali, daca acestia ar apare dupa adoptie(au fost cazuri). I-as trata la fel.

    Dupa ce au terminat cu scoala (daca au capacitatea, ar putea studia oriunde in lume- dar n-o sa le impun unde sa mearga), copiilor mei(daca o sa-i am), daca nu aleg o meserie nobila si in folosul societatii, dar poate slab platita(medicina, invatamant/cercetare, pompieri, politie, presa(freelancer):), etc), nu le las nimic mostenire. Vreau sa aiba madria de a se fi realizat singuri in viata, sa fie independenti, fara alt ajutor din partea parintilor, decat sprijinul financiar pentru studii. Altfel copiii raman pe viata dependenti de parinti(foarte multe cazuri in Romania), si ajung pe drumuri dupa ce cheltuie toti banii mosteniti dupa moartea parintilor.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.