Cu cât dai, doamnă, „extraconjugalu”?

Mama nu-l vede pe „tatăl copilului” decât de două ori: când primește banii și când semnează adopția. Cândva între se întâmplă și „aventura extraconjugală”

Era prin 2006 când am aflat eu, dar fenomenul data și atunci de câțiva ani. Se interziseseră adopțiile internaționale, și banii nu puteau să cumpere chiar toată birocrația. Dar, cum spunea și Dinică în Filantropica, mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește nimic. Așa că s-a inventat povestea: tatăl, aventurier, călătorește în România unde are o pasiune fulgerătoare pentru o țărancă cu casa plină de copii. Când femeia se trezește (iar) cu burta la gură, „amantul” o susține și-și recunoaște copilul la starea civilă. Îi mărturisește apoi, spășit, nevestei, iar ea, îngăduitoare, decide să primească la sânul ei fructul infidelității soțului. Telenovelă, frate!

Se fac actele de adopție, mama consimte să-și dea copilul, că e și dreptul tatălui să-l țină în brațe, plus că sunt mai înstărite  brațele tatălui. Și așa s-a dat copilul al 5-lea al unei femei dintr-un sat oarecare din România. Mama nu-l vede pe „tatăl copilului” decât de două ori: când primește banii și când semnează adopția.

Am aflat de practica asta din spusele unui tip care la vremea aia lucra pentru un ONG străin. Se chinuia să le facă educație contraceptivă femeilor care nășteau pe bandă rulantă și-și abandonau copiii, dând astfel de lucru direcțiilor de asistență din primării. Ca să oprească robinetul de copii nedoriți ONG-ul ăsta plătea niște oameni în fiecare județ ca să le amintească „producătoarelor” din zonele respective să-și ia pilula. Că nici nu putea fi vorba de prezervativ, evident. Nu voia bărbatul. Bine, nici cu pastila nu prea erau de acord, dar dacă de asta era cumva condiționat și un ajutor bănesc, se mai gândeau…

Cazurile de înfieri de copii rezultați din „relații extraconjugale” au fost numeroase în România, dar Guvernul s-a sesizat abia acum, când a decis să introducă testul ADN la înfiere. Ca să vedem cât ADN străin are în sânge copilul unei țărănci din Botoșani, să zicem 😀

Acuma, sunt curioasă dacă viitorii tați vor fi dispuși să se sacrifice să și aibă aventura aia extraconjugală, de dragul de a face un copil cu test ADN pozitiv 😀

Etichete: , , , ,

One Response la “Cu cât dai, doamnă, „extraconjugalu”?” Subscribe

  1. Liviu Filip 05/12/2011 at 17:02 #

    Nici vorba. Nu mi-as umili sotia in halul asta niciodata! Ii vad pe copiii de 0-6 ani ai altora si ma gandesc ca daca i-as adopta, nu i-as iubi mai putin decat pe posibilii mei copii naturali, daca acestia ar apare dupa adoptie(au fost cazuri). I-as trata la fel.

    Dupa ce au terminat cu scoala (daca au capacitatea, ar putea studia oriunde in lume- dar n-o sa le impun unde sa mearga), copiilor mei(daca o sa-i am), daca nu aleg o meserie nobila si in folosul societatii, dar poate slab platita(medicina, invatamant/cercetare, pompieri, politie, presa(freelancer):), etc), nu le las nimic mostenire. Vreau sa aiba madria de a se fi realizat singuri in viata, sa fie independenti, fara alt ajutor din partea parintilor, decat sprijinul financiar pentru studii. Altfel copiii raman pe viata dependenti de parinti(foarte multe cazuri in Romania), si ajung pe drumuri dupa ce cheltuie toti banii mosteniti dupa moartea parintilor.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?