Cu cât dai, doamnă, „extraconjugalu”?

Mama nu-l vede pe „tatăl copilului” decât de două ori: când primește banii și când semnează adopția. Cândva între se întâmplă și „aventura extraconjugală”

Era prin 2006 când am aflat eu, dar fenomenul data și atunci de câțiva ani. Se interziseseră adopțiile internaționale, și banii nu puteau să cumpere chiar toată birocrația. Dar, cum spunea și Dinică în Filantropica, mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește nimic. Așa că s-a inventat povestea: tatăl, aventurier, călătorește în România unde are o pasiune fulgerătoare pentru o țărancă cu casa plină de copii. Când femeia se trezește (iar) cu burta la gură, „amantul” o susține și-și recunoaște copilul la starea civilă. Îi mărturisește apoi, spășit, nevestei, iar ea, îngăduitoare, decide să primească la sânul ei fructul infidelității soțului. Telenovelă, frate!

Se fac actele de adopție, mama consimte să-și dea copilul, că e și dreptul tatălui să-l țină în brațe, plus că sunt mai înstărite  brațele tatălui. Și așa s-a dat copilul al 5-lea al unei femei dintr-un sat oarecare din România. Mama nu-l vede pe „tatăl copilului” decât de două ori: când primește banii și când semnează adopția.

Am aflat de practica asta din spusele unui tip care la vremea aia lucra pentru un ONG străin. Se chinuia să le facă educație contraceptivă femeilor care nășteau pe bandă rulantă și-și abandonau copiii, dând astfel de lucru direcțiilor de asistență din primării. Ca să oprească robinetul de copii nedoriți ONG-ul ăsta plătea niște oameni în fiecare județ ca să le amintească „producătoarelor” din zonele respective să-și ia pilula. Că nici nu putea fi vorba de prezervativ, evident. Nu voia bărbatul. Bine, nici cu pastila nu prea erau de acord, dar dacă de asta era cumva condiționat și un ajutor bănesc, se mai gândeau…

Cazurile de înfieri de copii rezultați din „relații extraconjugale” au fost numeroase în România, dar Guvernul s-a sesizat abia acum, când a decis să introducă testul ADN la înfiere. Ca să vedem cât ADN străin are în sânge copilul unei țărănci din Botoșani, să zicem 😀

Acuma, sunt curioasă dacă viitorii tați vor fi dispuși să se sacrifice să și aibă aventura aia extraconjugală, de dragul de a face un copil cu test ADN pozitiv 😀

Etichete: , , , ,

One Response la “Cu cât dai, doamnă, „extraconjugalu”?” Subscribe

  1. Liviu Filip 05/12/2011 at 17:02 #

    Nici vorba. Nu mi-as umili sotia in halul asta niciodata! Ii vad pe copiii de 0-6 ani ai altora si ma gandesc ca daca i-as adopta, nu i-as iubi mai putin decat pe posibilii mei copii naturali, daca acestia ar apare dupa adoptie(au fost cazuri). I-as trata la fel.

    Dupa ce au terminat cu scoala (daca au capacitatea, ar putea studia oriunde in lume- dar n-o sa le impun unde sa mearga), copiilor mei(daca o sa-i am), daca nu aleg o meserie nobila si in folosul societatii, dar poate slab platita(medicina, invatamant/cercetare, pompieri, politie, presa(freelancer):), etc), nu le las nimic mostenire. Vreau sa aiba madria de a se fi realizat singuri in viata, sa fie independenti, fara alt ajutor din partea parintilor, decat sprijinul financiar pentru studii. Altfel copiii raman pe viata dependenti de parinti(foarte multe cazuri in Romania), si ajung pe drumuri dupa ce cheltuie toti banii mosteniti dupa moartea parintilor.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai