Cum se face o lege în România

Roberta Anastase, impartiala ca tot romanul, voteaza cu biserica, dar sustine cu gura si cauza societatii civile

Vreo 60 de ONG-iști s-au adunat săptămâna trecută la Palatul Parlamentului, ca să discute un proiect important de lege, cu președinta Camerei Deputaților, Roberta Anastase. Au așteptat-o o oră. După ce a venit în sfârșit, ea a stat doar o jumătate de oră, timp în care nu s-a ascultat decât pe ea, cum spunea ce mult îi susține și ce bine-i pare. Aceeași doamnă Anastase susținuse și votase cu vreo două săptămâni înainte o altă lege, care o face inutilă pe asta a celor 60 de ONG-uri. Legea prin care statul dă asistența socială pe mâna bisericii, la un loc cu 80% din fonduri. Împotriva acestei legi, care dă un monopol nejustificat bisericii în detrimentul restului societății civile, azi se va protesta la Cotroceni. Tot niște ONG-iști vor să-l sensibilizeze pe Băsescu să n-o promulge.

Despre mizeria făcută de vreo 70 de parlamentari PDL v-am povestit și înainte și după ce s-a întâmplat. Au decis, ajutați și de ceilalți parlamentari (voturile împotrivă au fost aproape nule), că numai un parteneriat cu biserica poate să îmbunătățească asistența socială din România. Prin urmare au votat, mai mult în numele Domnului decât al rațiunii, să dea pe mâna bisericii 80% din bugetul protecției sociale.

În timpul ăsta, în România sunt sute de organizații neguvernamentale care desfășoară programe sociale, majoritatea începute pe bani străini încă din anii 90. Dar orice finanțare externă are și un final – străinii îți dau bani ca să te învețe să te ajuți singur – iar privații din România preferă să dea bani tot la biserică, în loc să ajute de exemplu o organizație care are programe pentru copii cu handicap, pentru bătrâni sau pentru seropozitivi.

Prin urmare ONG-urile, în lipsă de finanțare, și-au îndreptat priceperea și serviciile spre statul care tocmai bătuse palma cu biserica. Au elaborat o lege care să reglementeze clar și eficient contractarea prestațiilor sociale de către organismele neguvernamentale. Printre care ar putea să se numere, de ce nu, și biserica, dacă e în stare să facă proiecte finanțabile. Dar corect ar fi ca toate organizațiile care prestează servicii sociale să beneficieze de același tratament în accesul la banii publici.

Legea asta întocmită de ONG-uri (printre care nume de care sigur au auzit mulți – Fundația pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Confederaţia Caritas, Salvați Copiii România, Fundaţia Pentru Voi, CENTRAS, ARAS, Romanian Angel Appeal și alții ) se zbate de un an de zile să intre pe ordinea de zi a parlamentarilor. Cam tot atâta timp cât a stat și legea parteneriatului cu biserica în așteptare. Diferența dintre cele două s-a văzut: biserica a fost mai tare.

Ce e de remarcat în această încercare de normalitate a ONG-urilor, este bunul simț și răbdarea de care au dat dovadă în relația cu Parlamentul. Au venit 60 de oameni din toată țara, pregătiți cu argumente și cu un proiect gros de lege, rodul muncii lor de un an de zile. Au așteptat-o pe madam Anastase o oră, pe ceas, au ascultat-o cu respect vorbind gogoși, apoi au văzut-o cum discută cu colegul de la Ministerul Muncii (și ăla tot limba de lemn o avea la el), neatentă la ce vorbeau reprezentanții ONG-urilor, care povesteau ce activități desfășoară ei în teritoriu și câți oameni ajută.

Madam Anastase a plecat după jumătate de oră, pentru că în plen se dezbătea moțiunea cu Codul muncii. După ea a plecat și reprezentantul ministerului. ONG-iștii au rămas să discute între ei, pe românește în pungă.

Dovada imparțialității parlamentarului român e că proiectul celor 60 de ONG-uri a fost depus, totuși, la Senat. Dacă și cum sau când va ajunge să fie votat, mai vedem. Până atunci e posibil ca Băsescu să promulge legea parteneriatului cu biserica și atunci legea ONG-urilor ar putea să fie retrasă, pe motiv că … nu mai e nevoie de serviciile dumneavoastră, că ne dă biserica.

Dacă vi se pare și vouă că e incorect ce se întâmplă, puteți veni azi la 11.00 (luni, 21 martie) la Cotroceni, ca să vă alăturați ONG-iștilor care protestează. Sau puteți să semnați o petiție online. Să vedem, mai are rost să ne jucăm de-a societatea civilă în România sau învățăm toți să ne facem cruce și să așteptăm mântuirea?

Tags: , , ,

6 Responses to “Cum se face o lege în România” Subscribe

  1. silvy 21/03/2011 at 16:04 #

    Simplu: nu se face.

    • Dollo 21/03/2011 at 16:52 #

      Da, ar fi fost de ajuns un simplu tweet (sau twitt ?) 🙂

  2. Gilbert 22/03/2011 at 09:42 #

    Io’ pun pariu pe biserică că ia potu’ ăl mare… Am aşa un pre-sâmţ, de nu-mi dă pace… 😉

    • Dollo 22/03/2011 at 11:39 #

      Gilbert, nush ce să zic, parcă l-aș vedea un pic așa pe Băse punându-se de-a curmezișul. Cel puțin așa făcea el odinioară…

  3. blo 22/03/2011 at 19:45 #

    neah, Base are nevoie de sprijinul maselor. Si masele merg la biserica, ce daca ONG-ul vine si deruleaza proiecte care-i ajuta sa-si imbunatateasca viata?
    Plus ca la biserica am auzit ca li se spune oamenilor sa stea acasa, sa nu iasa in strada, sa nu se lase instigati de satana. Ca o sa fie bine si frumos pentru toata lumea, adica Base o sa rezolve situatia.
    Base + biserica= luve

    • Dollo 22/03/2011 at 22:34 #

      Uite ar trebui sa facem un soi de pool, sa vedem care ar fi rezultatul popolar 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese