După ce v-am spus cum e să fii gravidă în Austria, să vă spun și ce urmează. Cristina a născut o fetiță frumoasă și veselă, pe care s-a grăbit s-o înscrie la grădiniță încă de când era în burtă. Pentru că așa e acolo. În septembrie, când va avea un an și câteva luni, fetița va trebui dusă la grădiniță (la austrieci asta cuprinde și creșa), pentru că atunci se încheie concediul de paternitate de un an și două luni, în care copilul a stat acasă, pe mâinile grijulii ale tatălui. Problema a început încă de acum, pentru că, n-o să credeți, dar e greu de găsit un loc decent într-o grădiniță, chiar în condițiile în care ai înscris copilul înainte de a-l naște. Vă sună cunoscut?
Nu vă grăbiți cu concluzia, că tot nu e ca la noi.
Situația e așa: autoritățile austriece au fost șocate să constate că la ultimele testări PISA, elevii lor au obținut rezultate foarte proaste, plasând țara pe la coada clasamentului deșteptăciunii școlare. Și când au căutat cauzele au aflat că în primii ani de școală elevii sunt înscriși fără să știe măcar să vorbească limba germană. Asta deoarece sunt mulți copii de imigranți, crescuți acasă, unde evident se vorbește limba maternă. Motivul pentru care copiii ăștia de turci, români și ce-or mai fi pe acolo – viitorul Austriei – nu fuseseră duși la grădiniță înainte de clasa I era, evident prețul. Între 200 și 350 de euro pe lună.
Prin urmare, Primăria orașului Viena a decis să facă cinste la tot rezidentul în oraș cu plata grădiniței. Atât cele de stat cât și cele private au fost unite într-un sistem comun, și finanțate integral de municipalitate. Și părinții au dat năvală.
Situația asta durează de doi ani, de când primăria plătește. Cristina mai are o fetiță, care e deja la școală. Când a trebuit s-o înscrie la grădiniță nu a avut nicio problemă să găsească loc acolo unde a dorit, pentru că a plătit. Acum, deși a înscris-o pe mezină din timp, a primit „repartiție”, la alegere, în două grădinițe aproape de casă, dar care nu-i convin. Problema ține de faptul că familia lor locuiește într-o suburbie a orașului, iar ca să ajungă la serviciu, în centru, Cristina trebuie să plece de la 6 de acasă, împreună cu fiica cea mare, pe care o lasă la o școală în centru. Tot aici i-ar fi convenit să găsească și un loc la grădiniță, ca să reușească să distribuie în același timp și în aceeași zonă, ambii copii. Evident că în zona centrală a Vienei locuri la grădinițe nu-s.
Cristina e ușor disperată, de aceea, după zeci e telefoane și solicitări oficiale, a ajuns să apeleze la… sfânta pilă 🙂 Ea zice că șpagă nu se dă, ca să obții un loc bun la grădiniță, dar prin cunoștințe … așteaptă să vadă dacă se rezolvă ceva.
Dincolo de cazul ăsta particular, mie mi se pare excelentă mutarea Vienei. Cel puțin momentan dă roade. Grădinițele nu sunt gratuite în toată țara, ci numai în Capitală. Deci măcar acolo, în următorii 4-5 ani școlile se vor trezi în clasa 1 cu vorbitori de germană. După asta depinde de alți factori să le crească rezultatele alea la testele PISA 😉
Felicitari lui Cristina!
Da’ multa bataie de cap mai e si cu țâncocii intr-o țară de imigranti precum Austria. Noroc ca are bani primaria lor (cel puțin momentan). Că pe termen lung, la un pret între 200 și 350 de euro pe lună, se aduna ceva banuti frumosi pe nota de plată…
În alte tari (nu dau nume) problema s-a rezolvat la fel de simplu si de elegant: limba nationala se invata, tot gratuit, la kindergarten. Scoala e si ea gratuita, pân’ la high school. În rest, fuck off, fir-ați voi ai draq… La muncă cu voi!…
Deci si la voi e moka gradinita?
Grădiniţa? Da, moka! Restul e pe bani: „No merci!”
Recunosc, la ăştia ca mine, de n-au încă după ce bea apă, le mai scapă ceva subvenţie… Momeală electorală…
La noi nu-i gratuita gradinita, aic felicitarile masa si dansul costa cam 150 euro/luna. Ceea ce este mai mult decat rezonabil, din punctul meu de vedere, tinand cont ca alocatia de stat pentru copii este de 184 euro/luna.
Ce nu-mi place mie, este ca ne pun astia sa facem munca patriotica :))
Cand ti-e lumea mai draga, trebuie sa faci (eu cumpar, ca nu-s chiar asa o mama buna) placinte, gogosi, prajituri etc, si sa le aduci la gradinita pentru cate una dintre cele enspe mii de serbari pe care le au anual, si sa faci munca voluntara la vandut cafea si sucuri pe la serbarile organizate acolo.
In Ro plateam cam 350 euro pentru o gradinita cat de cat decenta, si alocatia era de aproximativ 9 euro/luna dar nu-mi cerea nimeni produse de patiserie :))
E, se mai fac si in Romania serbari cu tratatii oferite de mame, sau cel putin pe vremea mea se faceau. Mi-amintesc cum se mai cocalea mama cu tot felul de chestii la ocazii din astea. Acuma, sigur, orice se cumpara.