De ce e grădinița gratuită la Viena

Dupa ce elevii austrieci au obținut rezultate proaste la testele PISA, primaria a decis să facă cinste cu prețul grădiniței. Și la stat și la privat

După ce v-am spus cum e să fii gravidă în Austria, să vă spun și ce urmează. Cristina a născut o fetiță frumoasă și veselă, pe care s-a grăbit s-o înscrie la grădiniță încă de când era în burtă. Pentru că așa e acolo. În septembrie, când va avea un an și câteva luni, fetița va trebui dusă la grădiniță (la austrieci asta cuprinde și creșa), pentru că atunci se încheie concediul de paternitate de un an și două luni, în care copilul a stat acasă, pe mâinile grijulii ale tatălui. Problema a început încă de acum, pentru că, n-o să credeți, dar e greu de găsit un loc decent într-o grădiniță, chiar în condițiile în care ai înscris copilul înainte de a-l naște. Vă sună cunoscut?

Nu vă grăbiți cu concluzia, că tot nu e ca la noi.

Situația e așa: autoritățile austriece au fost șocate să constate că la ultimele testări PISA, elevii lor au obținut rezultate foarte proaste, plasând țara pe la coada clasamentului deșteptăciunii școlare. Și când au căutat cauzele au aflat că în primii ani de școală elevii sunt înscriși fără să știe măcar să vorbească limba germană. Asta deoarece sunt mulți copii de imigranți, crescuți acasă, unde evident se vorbește limba maternă. Motivul pentru care copiii ăștia de turci, români și ce-or mai fi pe acolo – viitorul Austriei – nu fuseseră duși la grădiniță înainte de clasa I era, evident prețul. Între 200 și 350 de euro pe lună.

Prin urmare, Primăria orașului Viena a decis să facă cinste la tot rezidentul în oraș cu plata grădiniței. Atât cele de stat cât și cele private au fost unite într-un sistem comun, și finanțate integral de municipalitate. Și părinții au dat năvală.

Situația asta durează de doi ani, de când primăria plătește. Cristina mai are o fetiță, care e deja la școală. Când a trebuit s-o înscrie la grădiniță nu a avut nicio problemă să găsească loc acolo unde a dorit, pentru că a plătit. Acum, deși a înscris-o pe mezină din timp, a primit „repartiție”, la alegere, în două grădinițe aproape de casă, dar care nu-i convin. Problema ține de faptul că familia lor locuiește într-o suburbie a orașului, iar ca să ajungă la serviciu, în centru, Cristina trebuie să plece de la 6 de acasă, împreună cu fiica cea mare, pe care o lasă la o școală în centru. Tot aici i-ar fi convenit să găsească și un loc la grădiniță, ca să reușească să distribuie în același timp și în aceeași zonă, ambii copii. Evident că în zona centrală a Vienei locuri la grădinițe nu-s.

Cristina e ușor disperată, de aceea, după zeci e telefoane și solicitări oficiale, a ajuns să apeleze la… sfânta pilă 🙂 Ea zice că șpagă nu se dă, ca să obții un loc bun la grădiniță, dar prin cunoștințe … așteaptă să vadă dacă se rezolvă ceva.

Dincolo de cazul ăsta particular, mie mi se pare excelentă mutarea Vienei. Cel puțin momentan dă roade. Grădinițele nu sunt gratuite în toată țara, ci numai în Capitală. Deci măcar acolo, în următorii 4-5 ani școlile se vor trezi în clasa 1 cu vorbitori de germană. După asta depinde de alți factori să le crească rezultatele alea la testele PISA 😉

Etichete: , , , ,

5 comentarii la “De ce e grădinița gratuită la Viena” Subscribe

  1. Gilbert 15/03/2011 at 02:22 #

    Felicitari lui Cristina!

    Da’ multa bataie de cap mai e si cu țâncocii intr-o țară de imigranti precum Austria. Noroc ca are bani primaria lor (cel puțin momentan). Că pe termen lung, la un pret între 200 și 350 de euro pe lună, se aduna ceva banuti frumosi pe nota de plată…
    În alte tari (nu dau nume) problema s-a rezolvat la fel de simplu si de elegant: limba nationala se invata, tot gratuit, la kindergarten. Scoala e si ea gratuita, pân’ la high school. În rest, fuck off, fir-ați voi ai draq… La muncă cu voi!…

    • Dollo 15/03/2011 at 09:21 #

      Deci si la voi e moka gradinita?

  2. Gilbert 15/03/2011 at 09:40 #

    Grădiniţa? Da, moka! Restul e pe bani: „No merci!”
    Recunosc, la ăştia ca mine, de n-au încă după ce bea apă, le mai scapă ceva subvenţie… Momeală electorală…

  3. blo 17/03/2011 at 11:25 #

    La noi nu-i gratuita gradinita, aic felicitarile masa si dansul costa cam 150 euro/luna. Ceea ce este mai mult decat rezonabil, din punctul meu de vedere, tinand cont ca alocatia de stat pentru copii este de 184 euro/luna.
    Ce nu-mi place mie, este ca ne pun astia sa facem munca patriotica :))
    Cand ti-e lumea mai draga, trebuie sa faci (eu cumpar, ca nu-s chiar asa o mama buna) placinte, gogosi, prajituri etc, si sa le aduci la gradinita pentru cate una dintre cele enspe mii de serbari pe care le au anual, si sa faci munca voluntara la vandut cafea si sucuri pe la serbarile organizate acolo.
    In Ro plateam cam 350 euro pentru o gradinita cat de cat decenta, si alocatia era de aproximativ 9 euro/luna dar nu-mi cerea nimeni produse de patiserie :))

    • Dollo 17/03/2011 at 12:55 #

      E, se mai fac si in Romania serbari cu tratatii oferite de mame, sau cel putin pe vremea mea se faceau. Mi-amintesc cum se mai cocalea mama cu tot felul de chestii la ocazii din astea. Acuma, sigur, orice se cumpara.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.