„Iubirea mea pentru tine nu se va sfârși decât atunci când un pictor orb va reuși să picteze sunetul unei petale de trandafir căzută pe o masă de cristal, dar chiar și atunci, eu încă te voi iubi”. E?
Zicea cineva ieri că uite cum au luat-o razna copiii din ziua de azi. Le răspunzi la salut și ei fac mișto de tine. Nu-mi amintesc cum era cu salutul în copilăria mea, dar citind scrisorile astea de dragoste de clasa a IX-a mă gândesc că lumea nu s-a schimbat chiar așa de mult. Pe vremea mea nu era cu formule din astea cu „Doamne Doamne” (că deh, eram societate progresistă atee 😀) și parcă aș fi tentată să zic că eram ceva mai prietenoși cu gramatica, dar sunt sigură că dacă cineva mi-ar fi păstrat scrisorile din perioada aia ar râde acum la ele. De fapt cred că puțini sunt în stare să nu fie penibili într-o scrisoare de dragoste, ă, voi ce ziceți?
Și mă mai bântuie o neliniște, oare de unde-și trag copiii de azi inspirația asta siropoasă, că parcă nu mai au aceleași lecturi ca acum 25 de ani. Sau mă înșel?
Ma pune pe ginduri partea cu ‘te apas strins la sinul meu si iti sarut toate partile dulci’…In clasa a noua??? Da’ cel putin scrisoarea selectata de tine se impaca binisor cu gramatica (macar pina unde am rezistat sa citesc, cam prima treime)…
On topic: in ultima vreme, am fost bombardata pe tot felul de canale mediatice cu mesaje despre scriitorul francez de ultra-succes Guillaume Musso, cu milioane de volume vindute in n-shpe tari, samd. Mai sa fie zic, o fi ceva de capul lui, de i se vind cartile ca pita calda…Comand repede doua volume (in franceza, sa il citesc pe om in original), imi rod unghiile pina sa vina, si, in sfirsit, ma apuc de citit.
Et voilá: execrabile! Am citit primul volum oripilata. Este putin peste nivelul scrisorii de mai sus (OK, are o actiune, un fir narativ, un deznodamint, samd). O sa ma intrebati de ce il citesc si pe al doilea. Ei bine, e simplu: e vorba de cercetare stiintifica. Am decis ca e cazul sa ii descifrez stilul, sa il pot copia. Urmatorul pas e ca voi scrie si eu vreo 4-5 volume ca astea sub pseudonim, si nu va mai trebui sa lucrez serios a day in my life.
(Sa ne intelegem: Coelho, Dan Brown, Stieg Larsson, J,K.Rowling, astia toti, dincolo de succesul de public, au avut fiecare cite ceva de spus, si nu le poti contesta talentul, chiar daca vorbim de „chewing gum pentru ochi”. In cazul lui Musso, insa, nu pot spune decit ca ar trebui sa va imaginati ca autoarea scrisorii de mai sus se apuca peste 10 ani de scris romane- si nu se mai opreste, sint vreo 7 pina acum.Si tipul n-are decit 36 de ani. Musso este practic, exponentul acelor milioane de suflete sensibile pentru care Sandra Brown este prea ‘eighties’, dar care au nevoie sa ofteze si ei citind o carte de amor care sa nu le puna prea tare IQ-ul la incercare…
Deci Musso le are și el cu părțile dulci. Până la urmă asta o fi soluția, să dai publicului avid de dulcețuri niște zaharuri, și vei deveni guru 🙂 Poate că e mai ușor să trăiești tabloid decât să lupți împotriva curentului, pentru educarea maselor.
Vai ce de aduceri aminte 🙂 Prima (si ultima cred) scrisoare de dragoste a fost un acrostih de-a dreptul, care dadea „te iubesc”: atata de rusine mi-a fost ca am aruncat-o imediat, nici nu mai stiu ce zicea in ea. Atat de rau imi pare ca nu am pastrat-o 🙂
Pe vremuri mi se parea cel mai important lucru din lume, sa primesti declaratii de dragoste d-astea intense, mai ales in scris: mai tii minte Oracolele, unde se faceau declaratii pe care le citeam cu sufletul la gura? Nush de ce acum par asa ridicole, poate tre’ revizuita atitudinea adultului modern, ca aia a tinerilor indragostiti mi se pare cum nu se poate mai faina 🙂
Pai și Facebook-ul tot un soi de oracol este, deci apetitul maturilor pentru gen n-a disparut, doar s-a digitalizat 🙂
sa citesti „amurg” si continuarile. sa vezi acolo sirop. n-or citi ei acelasi chestii, da’ sunt si in zilele noastre carti/filme suficient de siropoase ca sa aiba inspiratie.
eu am fost mai directa. i-am scris, pe caietul lui de chimie din care-mi copiasem tema, „as vrea sa fiu prietena ta” sau ceva de genul asta. n-am primit raspuns. acum imi dau seama de ce. 🙂
Eu i-am scris cu pixul pe rama ferestrei de la care el se uita timid, după mine, care mă plimbam țanțoșă prin curtea școlii. Și tot degeaba 🙂 Poate pentru că era anonimă? 😀
nu pot sa cred! 🙂 🙂 nici eu nu m-am semnat. in capsorul meu de copil cvasi timid de acu’ cca 15 ani mi-am inchipuit ca fiind singura la care a ajuns caietul lui in pauza aia, isi va da seama de la cine e. 🙂 (si trebuia sa-mi cunoasca scrisul; el isi copia temele la romana din caietul meu 🙂 )
cine stie de la cate primea el declaratii transante :))
Hmmm, mai scrie cineva scrisori de dragoste? Nu am trecut deja la email?
Cat despre inspirate… cu atatea romane televizate cum sa nu ramana cu ceva?
tele-novela= tele-roman
Asta era un soi de temă la română, probabil că și pe email tot așa scriu, ba chiar mai detaliat 😉
apropo de scrisori de dragoste, cea mai tare productie de genul asta a fost scrisa nu de vreun fost iubit de-al meu, ci de Tudor Musatescu.
Uite si link
http://agonia.ro/index.php/prose/52681/Draga_Tincuto,
:))
Ah, Mușatescu e așa de actual: „A fi sa a nu fi” cum zicea Eminescu, marele bard de la Mircesti in „Moartea lui Fulger”.
A FI SAU A NU FI, asta e deviza oricarei lozinci…ESTE SAU NU ESTE, aceasta e incheierea in concluzie.
Si daca – reportandu-ne la noi – este, sa dea Dumnezeu sa fie. Ramane sa stabilim cand si unde ca eu n-am casa in oras locuind cu familia”. :))
„Iubirea sufleteasca pe care o sustii tu, desi ai un corp frumos, cu plimbari in gradini botanice, expresii, o bere, un fisic de alune etc., iubirea cu priviri optice in ochi si mangaieri usoare pe organism, nu poate fi iubire adevarata. Acest sentiment de platonism pe care-l sustii tu, nu poate fi un ce veridic decat in frageda copilarie, ceea ce si ” Educatia Sexelor” pe care cred c-ai citit-o, zice ca are urmari de turburari mai tarziu si prin urmare e mai bine sa uitam trecutul.”
:))
e bine ca adolescentii din ziua de azi mai folosesc scrisorile. Poate ca nu e totul „pierdut” si mai exista „speranta”
speranta ca vor perpetua specia si nu vor fi toti emo? 🙂
„, oare de unde-și trag copiii de azi inspirația asta siropoasă”
Manele
bune si astea la ceva, deci 🙂