Dragostea în clasa a IX-a

„Iubirea mea pentru tine nu se va sfârși decât atunci când un pictor orb va reuși să picteze sunetul unei petale de trandafir căzută pe o masă de cristal, dar chiar și atunci, eu încă te voi iubi”. E?

Zicea cineva ieri că uite cum au luat-o razna copiii din ziua de azi. Le răspunzi la salut și ei fac mișto de tine. Nu-mi amintesc cum era cu salutul în copilăria mea, dar citind scrisorile astea de dragoste de clasa a IX-a mă gândesc că lumea nu s-a schimbat chiar așa de mult.  Pe vremea mea nu era cu formule din astea cu „Doamne Doamne” (că deh, eram societate progresistă atee 😀) și parcă aș fi tentată să zic că eram ceva mai prietenoși cu gramatica, dar sunt sigură că dacă cineva mi-ar fi păstrat scrisorile din perioada aia ar râde acum la ele. De fapt cred că puțini sunt în stare să nu fie penibili într-o scrisoare de dragoste, ă, voi ce ziceți?

Și mă mai bântuie o neliniște, oare de unde-și trag copiii de azi inspirația asta siropoasă, că parcă nu mai au aceleași lecturi ca acum 25 de ani. Sau mă înșel?

Etichete: ,

17 comentarii la “Dragostea în clasa a IX-a” Subscribe

  1. Xanaxdu 31/03/2011 at 13:03 #

    Ma pune pe ginduri partea cu ‘te apas strins la sinul meu si iti sarut toate partile dulci’…In clasa a noua??? Da’ cel putin scrisoarea selectata de tine se impaca binisor cu gramatica (macar pina unde am rezistat sa citesc, cam prima treime)…
    On topic: in ultima vreme, am fost bombardata pe tot felul de canale mediatice cu mesaje despre scriitorul francez de ultra-succes Guillaume Musso, cu milioane de volume vindute in n-shpe tari, samd. Mai sa fie zic, o fi ceva de capul lui, de i se vind cartile ca pita calda…Comand repede doua volume (in franceza, sa il citesc pe om in original), imi rod unghiile pina sa vina, si, in sfirsit, ma apuc de citit.
    Et voilá: execrabile! Am citit primul volum oripilata. Este putin peste nivelul scrisorii de mai sus (OK, are o actiune, un fir narativ, un deznodamint, samd). O sa ma intrebati de ce il citesc si pe al doilea. Ei bine, e simplu: e vorba de cercetare stiintifica. Am decis ca e cazul sa ii descifrez stilul, sa il pot copia. Urmatorul pas e ca voi scrie si eu vreo 4-5 volume ca astea sub pseudonim, si nu va mai trebui sa lucrez serios a day in my life.
    (Sa ne intelegem: Coelho, Dan Brown, Stieg Larsson, J,K.Rowling, astia toti, dincolo de succesul de public, au avut fiecare cite ceva de spus, si nu le poti contesta talentul, chiar daca vorbim de „chewing gum pentru ochi”. In cazul lui Musso, insa, nu pot spune decit ca ar trebui sa va imaginati ca autoarea scrisorii de mai sus se apuca peste 10 ani de scris romane- si nu se mai opreste, sint vreo 7 pina acum.Si tipul n-are decit 36 de ani. Musso este practic, exponentul acelor milioane de suflete sensibile pentru care Sandra Brown este prea ‘eighties’, dar care au nevoie sa ofteze si ei citind o carte de amor care sa nu le puna prea tare IQ-ul la incercare…

    • Dollo 31/03/2011 at 15:58 #

      Deci Musso le are și el cu părțile dulci. Până la urmă asta o fi soluția, să dai publicului avid de dulcețuri niște zaharuri, și vei deveni guru 🙂 Poate că e mai ușor să trăiești tabloid decât să lupți împotriva curentului, pentru educarea maselor.

  2. Ioana 31/03/2011 at 13:10 #

    Vai ce de aduceri aminte 🙂 Prima (si ultima cred) scrisoare de dragoste a fost un acrostih de-a dreptul, care dadea „te iubesc”: atata de rusine mi-a fost ca am aruncat-o imediat, nici nu mai stiu ce zicea in ea. Atat de rau imi pare ca nu am pastrat-o 🙂

    Pe vremuri mi se parea cel mai important lucru din lume, sa primesti declaratii de dragoste d-astea intense, mai ales in scris: mai tii minte Oracolele, unde se faceau declaratii pe care le citeam cu sufletul la gura? Nush de ce acum par asa ridicole, poate tre’ revizuita atitudinea adultului modern, ca aia a tinerilor indragostiti mi se pare cum nu se poate mai faina 🙂

    • Dollo 31/03/2011 at 15:59 #

      Pai și Facebook-ul tot un soi de oracol este, deci apetitul maturilor pentru gen n-a disparut, doar s-a digitalizat 🙂

  3. ady 31/03/2011 at 13:31 #

    sa citesti „amurg” si continuarile. sa vezi acolo sirop. n-or citi ei acelasi chestii, da’ sunt si in zilele noastre carti/filme suficient de siropoase ca sa aiba inspiratie.

    eu am fost mai directa. i-am scris, pe caietul lui de chimie din care-mi copiasem tema, „as vrea sa fiu prietena ta” sau ceva de genul asta. n-am primit raspuns. acum imi dau seama de ce. 🙂

    • Dollo 31/03/2011 at 16:00 #

      Eu i-am scris cu pixul pe rama ferestrei de la care el se uita timid, după mine, care mă plimbam țanțoșă prin curtea școlii. Și tot degeaba 🙂 Poate pentru că era anonimă? 😀

      • ady 31/03/2011 at 16:55 #

        nu pot sa cred! 🙂 🙂 nici eu nu m-am semnat. in capsorul meu de copil cvasi timid de acu’ cca 15 ani mi-am inchipuit ca fiind singura la care a ajuns caietul lui in pauza aia, isi va da seama de la cine e. 🙂 (si trebuia sa-mi cunoasca scrisul; el isi copia temele la romana din caietul meu 🙂 )

        • Dollo 31/03/2011 at 22:09 #

          cine stie de la cate primea el declaratii transante :))

  4. eu_unul 31/03/2011 at 15:07 #

    Hmmm, mai scrie cineva scrisori de dragoste? Nu am trecut deja la email?
    Cat despre inspirate… cu atatea romane televizate cum sa nu ramana cu ceva?
    tele-novela= tele-roman

    • Dollo 31/03/2011 at 16:01 #

      Asta era un soi de temă la română, probabil că și pe email tot așa scriu, ba chiar mai detaliat 😉

  5. blo 31/03/2011 at 15:48 #

    apropo de scrisori de dragoste, cea mai tare productie de genul asta a fost scrisa nu de vreun fost iubit de-al meu, ci de Tudor Musatescu.
    Uite si link
    http://agonia.ro/index.php/prose/52681/Draga_Tincuto,

    :))

    • Dollo 31/03/2011 at 16:03 #

      Ah, Mușatescu e așa de actual: „A fi sa a nu fi” cum zicea Eminescu, marele bard de la Mircesti in „Moartea lui Fulger”.
      A FI SAU A NU FI, asta e deviza oricarei lozinci…ESTE SAU NU ESTE, aceasta e incheierea in concluzie.
      Si daca – reportandu-ne la noi – este, sa dea Dumnezeu sa fie. Ramane sa stabilim cand si unde ca eu n-am casa in oras locuind cu familia”. :))

  6. blo 31/03/2011 at 16:35 #

    „Iubirea sufleteasca pe care o sustii tu, desi ai un corp frumos, cu plimbari in gradini botanice, expresii, o bere, un fisic de alune etc., iubirea cu priviri optice in ochi si mangaieri usoare pe organism, nu poate fi iubire adevarata. Acest sentiment de platonism pe care-l sustii tu, nu poate fi un ce veridic decat in frageda copilarie, ceea ce si ” Educatia Sexelor” pe care cred c-ai citit-o, zice ca are urmari de turburari mai tarziu si prin urmare e mai bine sa uitam trecutul.”
    :))

  7. Dorinescu 31/03/2011 at 17:55 #

    e bine ca adolescentii din ziua de azi mai folosesc scrisorile. Poate ca nu e totul „pierdut” si mai exista „speranta”

    • Dollo 31/03/2011 at 22:08 #

      speranta ca vor perpetua specia si nu vor fi toti emo? 🙂

  8. Dumnezero 31/03/2011 at 20:59 #

    „, oare de unde-și trag copiii de azi inspirația asta siropoasă”

    Manele

    • Dollo 31/03/2011 at 22:09 #

      bune si astea la ceva, deci 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?