Am văzut și eu mult apreciatul film „Eu când vreau să fluier, fluier”. L-a difuzat TVR aseară, într-un cvasi-anonimat semnalat și de GeorgeL. De fapt așa am aflat că se va da filmul. În fine, poate că TVR a avut, vis-a-vis de film, o atitudine potrivită. Cam așa te comporți cu un film închinat absurdului.
Mărturisesc că dacă l-aș fi văzut fără laudele cu care a fost însoțit peste tot aș fi schimbat programul după primele 10-15 minute. Atmosferă de pușcărie, decrepită, tăceri multe și profunde, tușe groase. Nu-s chiar pe gustul meu cinefil, dar zic, hai să vedem totuși ce i-a extaziat pe alții. Când nu se tace se înjură, direct și cu sete, sau se vorbește în barbă. Veșnica problemă de sunet a filmului românesc. Nu știu dacă voi apuca vreodată ziua aia în care să văd un film românesc fără să epuizez liniuțele de la sonor sau să maltratez telecomanda.
În fine, povestea e bună în felul ei: un puști (George Piștereanu) cu părinți despărțiți, mama plecată în Italia la muncă îl ia cu ea, dar îl trimite pachet acasă de câte ori își găsește hăndrălăi pe acolo. Puștiul sfârșește în pușcărie de atâta bine și acum se află la final de pedeapsă, când mai are de făcut vreo câteva zile din cei patru ani. Are 18 ani și face o pasiune pentru o studentă venită în practică la pușcărie. În paralel mama italiancă vrea să repete povestea și cu fratele mai mic, moment ce declanșează isteria pușcăriașului și aruncă în aer tot echilibrul fragil în care-i stătea viața, în așteptarea eliberării. Finalul e previzibil și absurd.
Pe scurt românii au multe expresii care definesc filmul ăsta, pe lângă asta care-i dă și titlu: „atunci când te piși împotriva vântului, te stropești” sau „s-a înnecat ca țiganul la mal”. Cam așa a făcut și puștiul ăsta, alegând să-și dea dracu toată viața, taman când ieșise la liman. De aceea poate că filmul ăsta e bun pentru că definește într-un mod stupid dar adevărat esența acestui popor, care se tot pișă contra vântului de niște secole, și nu învață deloc să schimbe direcția.
nu cred ca am rabdarea necesara sa-l vad…daca e sa vezi un film..il vezi..eh..pe-asta nu cred ca o sa-l vad vreodata…
Dollo, nu uita ca filmul e la origine o piesa de teatru – nu stiu ce e cu mania asta contemporana de a face din carti piese de teatru (de exemplu „11 minute” al lui Coelho), din piese de teatru filme, ca de filme facute dupa carti nici nu mai spun.
Recunosc ca inca nu l-am vazut, dar pot spune ca acum ruleaza in Budapesta si are parte de cronici elogioase. Si nu ma refer la cronicari profesionisti, ci la cinefili ‘no name’ care comenteaza anonim pe forumuri.
Omul meu l-a vazut deja si spune ca nu i-a spus nimic. Poate ca noua, ca romani, sa ni se para prea banale situatiile astea sordide pe care ni le tot prezinta de la o vreme filmele romanesti mult titrate-strainilor, se pare, le plac. Pe de alta parte, strainii care ne vad filmele au si avantajul ca nu inteleg limba, asa ca nu pot fi sastisiti de coloana sonora deficitara. Cum spui si tu, mi-am pierdut speranta ca o sa vad cindva un film romanesc cu o coloana sonora OK…
Escu, e o rabdare care s-ar putea sa ti se para nerasplatita la final 🙂
Xanaxdu, am vazut si eu pe generic la final ca e adaptare dupa o piesa, dar nu stiam originalul. Poate ca povestea asta merita lasata doar o nuvela si atat, cine stie.
Slab rau de tot filmul. Am plecat de la o petrecere a trustului ca sa vad filmul asta foarte laudat si am avut parte de o dezamagire totala. Nici Ochelaristei nu i-a placut. Prea multe injuraturi, sunet prost, imagine de cacat, filmul are „burti” mari…
In fine, per total, filmul asta nu l-as mai recomanda.
Da, ma GeorgeL, eram gata sa cred ca de data asta ti-a placut tie si mie nu, invers ca la Lebada neagra 🙂