Când îți vine să fluieri

Un film care definește, stupid dar adevărat, esența acestui popor, care se tot pișă contra vântului de niște secole, și nu învață deloc să schimbe direcția.

Am văzut și eu mult apreciatul film „Eu când vreau să fluier, fluier”. L-a difuzat TVR aseară, într-un cvasi-anonimat semnalat și de GeorgeL. De fapt așa am aflat că se va da filmul. În fine, poate că TVR a avut, vis-a-vis de film, o atitudine potrivită. Cam așa te comporți cu un film închinat absurdului.

Mărturisesc că dacă l-aș fi văzut fără laudele cu care a fost însoțit peste tot aș fi schimbat programul după primele 10-15 minute. Atmosferă de pușcărie, decrepită, tăceri multe și profunde, tușe groase. Nu-s chiar pe gustul meu cinefil, dar zic, hai să vedem totuși ce i-a extaziat pe alții. Când nu se tace se înjură, direct și cu sete, sau se vorbește în barbă. Veșnica problemă de sunet a filmului românesc. Nu știu dacă voi apuca vreodată ziua aia în care să văd un film românesc fără să epuizez liniuțele de la sonor sau să maltratez telecomanda.

În fine, povestea e bună în felul ei: un puști (George Piștereanu) cu părinți despărțiți, mama plecată în Italia la muncă îl ia cu ea, dar îl trimite pachet acasă de câte ori își găsește hăndrălăi pe acolo. Puștiul sfârșește în pușcărie de atâta bine și acum se află la final de pedeapsă, când mai are de făcut vreo câteva zile din cei patru ani. Are 18 ani și face o pasiune pentru o studentă venită în practică la pușcărie. În paralel mama italiancă vrea să repete povestea și cu fratele mai mic, moment ce declanșează isteria pușcăriașului și aruncă în aer tot echilibrul fragil în care-i stătea viața, în așteptarea eliberării. Finalul e previzibil și absurd.

Pe scurt românii au multe expresii care definesc filmul ăsta, pe lângă asta care-i dă și titlu: „atunci când te piși împotriva vântului, te stropești” sau „s-a înnecat ca țiganul la mal”. Cam așa a făcut și puștiul ăsta, alegând să-și dea dracu toată viața, taman când ieșise la liman. De aceea poate că filmul ăsta e bun pentru că definește într-un mod stupid dar adevărat esența acestui popor, care se tot pișă contra vântului de niște secole, și nu învață deloc să schimbe direcția.

Etichete: , ,

5 comentarii la “Când îți vine să fluieri” Subscribe

  1. Escu 24/03/2011 at 13:53 #

    nu cred ca am rabdarea necesara sa-l vad…daca e sa vezi un film..il vezi..eh..pe-asta nu cred ca o sa-l vad vreodata…

  2. Xanaxdu 24/03/2011 at 13:58 #

    Dollo, nu uita ca filmul e la origine o piesa de teatru – nu stiu ce e cu mania asta contemporana de a face din carti piese de teatru (de exemplu „11 minute” al lui Coelho), din piese de teatru filme, ca de filme facute dupa carti nici nu mai spun.
    Recunosc ca inca nu l-am vazut, dar pot spune ca acum ruleaza in Budapesta si are parte de cronici elogioase. Si nu ma refer la cronicari profesionisti, ci la cinefili ‘no name’ care comenteaza anonim pe forumuri.
    Omul meu l-a vazut deja si spune ca nu i-a spus nimic. Poate ca noua, ca romani, sa ni se para prea banale situatiile astea sordide pe care ni le tot prezinta de la o vreme filmele romanesti mult titrate-strainilor, se pare, le plac. Pe de alta parte, strainii care ne vad filmele au si avantajul ca nu inteleg limba, asa ca nu pot fi sastisiti de coloana sonora deficitara. Cum spui si tu, mi-am pierdut speranta ca o sa vad cindva un film romanesc cu o coloana sonora OK…

    • Dollo 24/03/2011 at 14:50 #

      Escu, e o rabdare care s-ar putea sa ti se para nerasplatita la final 🙂
      Xanaxdu, am vazut si eu pe generic la final ca e adaptare dupa o piesa, dar nu stiam originalul. Poate ca povestea asta merita lasata doar o nuvela si atat, cine stie.

  3. GeorgeL 24/03/2011 at 16:38 #

    Slab rau de tot filmul. Am plecat de la o petrecere a trustului ca sa vad filmul asta foarte laudat si am avut parte de o dezamagire totala. Nici Ochelaristei nu i-a placut. Prea multe injuraturi, sunet prost, imagine de cacat, filmul are „burti” mari…
    In fine, per total, filmul asta nu l-as mai recomanda.

    • Dollo 24/03/2011 at 18:14 #

      Da, ma GeorgeL, eram gata sa cred ca de data asta ti-a placut tie si mie nu, invers ca la Lebada neagra 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.