,
Știu că la alții vine cu adieri de vânticel, iz de zambile, și e delicată ca un ghiocel. Dar la mine primăvara a venit așa, sub formă de plimbare până la piață și înapoi, și o poftă neostoită de niște ouă ochiuri românești, cu garnitură de ceapă verde călită cu mărar, în care mai arunci așa, în scârbă, niște cârnăței feliați și o seamă de ciupercuțe fragede. Sare și piper, după gust. Pui alături o salată cu ceapă, castravete, ridichi, lobodă, ceva busuioc verde de prin ghiveci și o lecuță de mărar. Stropești totul cu lămâie și ulei (de măsline, firește, că suntem nație mediteraneeană când vine vorba de unsori), și suni repede adunarea la prânz, ca să nu se răcească pâinea proaspăt scoasă din cuptorul supermarketului. Hai, poftă bună!
P.S. A, în salată am mai aruncat niște cubulețe de brânză de capră și măsline. Mie una ochiurile românești mi se par cele mai gustoase ouă ochiuri.
Iar ma enervezi, femeie, cu mancarea ta!
Hai ca asta e la indemana oricui 🙂
Esti ingrozitoareeee!
Pffffff….am balit pe tastatura!
P.S. A fost de mare efect rulada ta, aia cu Gulu-Gulu, am pregatit-o pentru petrecerea aniversarii mele din weekend. Multam’ Dollo!
Ah, deci se cuvine să-ți urez cât mai multe și frumoase aniversări cu ruladă sau alte încercări gastronomice de exceptie 🙂 Sa fii sanatos si norocos, plus acel ingredient secret pe care ti-l doresti tu!
Mersi Dollo, esti draguta ca de obicei 🙂 Din pacate am sarit parleazul…adica am facut 30.
Ooo, ce parleaz frumos! Abia de acum incolo incepe viata, o sa vezi 🙂 La mine cel putin asa a fost… eh, ce vremuri, maică! 🙂