Hai la ouă românești!

Cu ceapă verde călită cu mărar, în care mai arunci așa, în scârbă, niște cârnăței feliați și o seamă ce ciupercuțe fragede. Alături, o salată verde ca românu

,Știu că la alții vine cu adieri de vânticel, iz de zambile, și  e delicată ca un ghiocel. Dar la mine primăvara a venit așa, sub formă de plimbare până la piață și înapoi, și o poftă neostoită de niște ouă ochiuri românești, cu garnitură de ceapă verde călită cu mărar, în care mai arunci așa, în scârbă, niște cârnăței feliați și o seamă de ciupercuțe fragede. Sare și piper, după gust. Pui alături o salată cu ceapă, castravete, ridichi, lobodă, ceva busuioc verde de prin ghiveci și o lecuță de mărar. Stropești totul cu lămâie și ulei (de măsline, firește, că suntem nație mediteraneeană când vine vorba de unsori), și suni repede adunarea la prânz, ca să nu se răcească pâinea proaspăt scoasă din cuptorul supermarketului. Hai, poftă bună!

P.S. A, în salată am mai aruncat niște cubulețe de brânză de capră și măsline. Mie una ochiurile românești mi se par cele mai gustoase ouă ochiuri.

Etichete: , ,

7 comentarii la “Hai la ouă românești!” Subscribe

  1. Oana B. 11/03/2011 at 15:01 #

    Iar ma enervezi, femeie, cu mancarea ta!

    • Dollo 11/03/2011 at 15:04 #

      Hai ca asta e la indemana oricui 🙂

  2. Victoria 11/03/2011 at 16:25 #

    Esti ingrozitoareeee!

  3. Adrian 14/03/2011 at 13:21 #

    Pffffff….am balit pe tastatura!

    P.S. A fost de mare efect rulada ta, aia cu Gulu-Gulu, am pregatit-o pentru petrecerea aniversarii mele din weekend. Multam’ Dollo!

    • Dollo 14/03/2011 at 15:03 #

      Ah, deci se cuvine să-ți urez cât mai multe și frumoase aniversări cu ruladă sau alte încercări gastronomice de exceptie 🙂 Sa fii sanatos si norocos, plus acel ingredient secret pe care ti-l doresti tu!

  4. Adrian 14/03/2011 at 15:05 #

    Mersi Dollo, esti draguta ca de obicei 🙂 Din pacate am sarit parleazul…adica am facut 30.

    • Dollo 14/03/2011 at 15:08 #

      Ooo, ce parleaz frumos! Abia de acum incolo incepe viata, o sa vezi 🙂 La mine cel putin asa a fost… eh, ce vremuri, maică! 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale