Azi am fost curajoasă. Am trecut cu mașina prin Piața Victoriei, deși liderii de sindicat au promis că vin în fața Guvernului cu câteva tone de pietre „de mărimea unor ouă de gâscă”. Am reușit să mă strecor printre „ouăle de gâscă” ale lui Bogdan Hossu (liderul Cartel Alfa), care a aruncat cu ele doar în declarații. Practica omoară orice inițiativă, se pare. Hossu zice că puterea are ceva cu mișcarea sindicală din România, pe care vrea s-o discrediteze, că numai ei, sindicaliștii mai protestează în țărișoară. Restul probabil că muncesc. Sau, oricum, stau în trafic…
Toată stima pentru protestatari, nu e lucru ușor să stai ca boul în frig, cu niște steaguri în mâini, și să strigi la niște geamuri închise. Poate numai polițiștii, puși să dirijeze cirulația, să înțeleagă mai bine suferința stătătorului în stradă. Dar, ca un om al muncii care n-a făcut parte din sindicat, decât înainte de 89 (pentru scurtă vreme, că era musai), mă întreb de ce naiba se dau câteva sute de oameni de ceasul morții că se schimbă Codul muncii? N-ar fi fost mai bine dacă mergeau și ei azi, pe bune, la muncă? Să fi lăsat piața aia liberă, că și așa se circulă ca dracu în mod normal în București, nu mai e nevoie și de alte gâtuiri.
Pe bune și dacă se schimbă Codul muncii, ce? Adică până acuma nu te dădea afară patronul când voia mușchiul lui? Erau salariile stabilite de raportul dintre cerere și ofertă? De când e criză salariile sunt de căcat, iar patronii profită de asta și-și bat joc și mai mult de forța de muncă, fie ea și foarte calificată. Iar actualul Cod al muncii nu poate să facă nimic pentru asta, oricât s-ar bate liderii de sindicat cu Constițuția în pieptul lor gras.
Sclavagismul oricum există, și poartă numele de „corporatism”, în era modernă. Poate să dea sindicatul și cu pietre în guvern și cu curul muncitorului de pământ. Lumea asta tot împărțită între sclavi și stăpâni va fi, cu sau fără Codul muncii. Pe care, apropos, în decembrie anul trecut urlau și sindicatele, și patronatele române, că nu vor să-l negocieze. Acuma se plâng că Guvernul nu mai negociază, și-l trec prin asumarea răspunderii. Nașpa, mă, dacă guvernul ăsta de incompetenți zice de prin 2009 că vrea să schimbe Codul muncii, iar voi ați umblat doar după pietre, în loc să formulați niște propuneri concrete, și viabile, normal că Guvernul s-a luat după patronii străini și a schimbat Codul muncii. Măcar ăia știu că vor să facă profit, nu doar să dea țepe ca românii.
Repet, nu pricep cu ce mă încălzește pe mine că se schimbă Codul muncii? Eu tot ce știu să fac voi încerca să vând. Dacă am noroc voi lua tot aceiași bani, dacă nu cumva mai puțini, că deh, e inflație pe piața muncii. Și dacă nu mai găsesc de lucru tot n-o să arunce nimeni cu pietre pentru mine în Piața Victoriei.
Cum spunea un patron român șmecher, sindicatele sunt pentru leneși și proști. Ori nu vor să muncească, ori nu știu să-și negocieze singuri drepturile. Probabil că din ăștia care dau cu pietre sunt din ambele categorii. Nu știu cum ne numim noi, ăștilalți…
Îmi pare rău, Dollo, dar astăzi n-ai avut nimic în cap.
Ce mi se pare de criticat este impotenţa sindicaliştilor, nu altceva. Şi faptul că în ţara asta legile se adoptă în dispreţul atât a pretinsei democraţii reprezentative (cu ignorarea parlamentului, adică), cât şi a menirii unui guvern (adică aceea de a guverna pentru binele public, nu pentru pula cui a dictat aceste modificări).
Codul Muncii NU trebuia amendat TOCMAI fiindcă şi aşa patronul te poate da afară când vrea muşchii lui. Era foarte uşor de comis abuzuri şi după vechea lege.
Paranteză. Îmi pare rău pentru tine, Dollo, care oi free freelancer or something, dar eu am un dinte împotriva NESALARIAŢILOR. Fără a fi ei (PFA cu contracte civile sau alte alea) evazionişti ca cei cu conturi în Mauritius, tot reprezintă o clasă de privilegiaţi. Adică masa mare de proşti (aka salariaţi) plătesc TOATE dările la valorile maxime (deşi pensia n-o mai apucăm în plată, iar sănătatea fără şpagă nu merge), iar freelancerii plătesc valori minime, pe salariul minim sau cum PLM se aranjează ei. Pur şi simplu asta NU e cinstit. Plus că într-o lume normală, 90% din oameni ar fi salariaţi – doar 10% cu spirit de aventură (mai mic sau mai mare). Închis paranteza.
Vechiul Cod al Muncii, aşa prost cum e, nu permitea o asemenea largheţe în abuzuri. Stai să vezi de-acuma…
1. Perioada de probă de la 30 la 90 de zile sau ce dracu o scrie acolo? Păi unele firme îşi vor rezolva toate taskurile sau proiectele cu oameni cărora le va spune după 89 de zile că nu-s buni, deşi tocmai c-au făcut tot ce li s-a cerut.
2. Angajaţi cu contract pe durată determinată de orice mărime? Once again, totul făcut spre binele patronatului şi atât.
3. De-acum, orice firmă poate concedia colectiv să zicem 25% din forţa de muncă, pentru ca a doua zi să angajeze pe alţii la loc. Nu trebuie să fie restructurare cu desfiinţarea posturilor din schemă. A doua zi le reînfiinţează la loc. Totul după bunul plac. Curat China, mai puţin preţurile (în special la energie / utilităţi), care sunt europene…
Ş.a.m.d. Nu m-au preocupat detalii despre noul Cod al Muncii, pentru că oricum nu avem ce face, ştiam că va fi impus printr-un diktat.
Acum, ţara asta e futută din cauza creditelor de consum, şi a imbecililor care au credite ipotecare/imobiliare pe 19-35 de ani pencă au cumpărat nişte jeguri de locuinţe la preţuri de trei ori mai mari decât ar merita, blocându-şi astfel orice posibilitate de consum decent pentru viitor. Într-o ţară normală totuşi, creşterea în halul ăsta a precarităţii (căci asta face CM) ar dinamita creşterea economică, prin faptul că ar scădea creditarea până aproape de zero.
O să ajungem o naţie de zilieri care vom regreta nu căderea lui Ceaşcă, ci faptul că ăla de-i luă locul fu Bunicuţa şi nu de-alde Verdeţ or smth.
Sa le luam pe rand:
– recunosc ca sunt multe zile in care n-am nimic in cap :), dar
– faptul ca se schimba Codul muncii fara asa-zisa consultare a partilor sociale este o urmare a incapacitatii acestor parti sociale sa formuleze niste argumente contra, coerente si valide. Patronatul strain – care vrea sa ne inrobeasca – a facut propuneri clare guvernului inca din 2009, in sensul asta. Guvernul, care nici ala nu e mai breaz ca sindicatele, n-a fost in stare (sau n-a avut specialisti) sa faca propriul proiect de cod al muncii care sa corespunda vremurilor, si prin care sa tina un echilibru real intre cele doua parti de pe piata muncii: salariati si patroni. Prin urmare Guvernul a dat copy/paste dupa propunerile patronilor straini si le-a bagat foile sub nas sindicalistilor si patronilor romani. Desi discutia era veche, asadar, astia au sarit in sus ca ei nu vor schimbarea, singurul lor argument, in decembrie 2010, fiind doar ca acel proiect de cod al muncii e facut de straini si noi nu ne vindem forta de munca…. Nu au fost capabili mai bine de un an jumate, in plina criza (cand toata lumea intelegea ca ceva trebuie schimbat), sa formuleze niste amendamente pe care sa se faca discutii. Nici sindicatele, nici patronatele noastre. (Apropos, asta e alt paradox, cum dracu sa fie de acord sa respinga codul muncii si sindicalistii si patronii, nu ti se pare ciudat? Si sa nu-mi zici ca patronii romani tineau cu muncitorii…) Cand au inteles ca Boc oricum are de gand sa-si asume raspunderea, au inceput sa se aseze la masa si sa scrie ce ar vrea ei. Acum au inceput sa mai admita ca piata muncii trebuie flexibilizata, dar… diverse.
– faptul ca patronul se poate folosi de tine in perioada de proba si dupa aia sa nu te angajeze, se intampla si acum, chiar daca Codul Muncii prevede termene mai scurte de proba.
– contractele de munca pe perioada determinata nu sunt rele, in conditiile in care sunt o multime de vaci si boi care considera ca odata intrati intr-un serviciu nu mai trebuie sa se informeze/specializeze/imbunatateasca prestatia. Iar concedierea unui angajat pentru ca nu (mai) corespunde profesional, hm, e cam grea in legislatia actuala. Mai ales la stat.
– aia cu concedierile colective e facuta pentru activitatile sezoniere, iar folosirea acestui tertip poate fi sanctionata.
– si asa ajungem la ce cred eu ca e mai important: si in actuala legislatie, si in viitoarea, ramane vital rolul inspectiei muncii. Chiar daca lasa piata libera, guvernul ar trebui sa intareasca organismele de control, in felul asta poate sa intervina corect pe o piata care ar trebui sa functioneze ca oricare, dupa regulile cererii si ofertei.
– interesele sindicatelor in toata treaba asta vizeaza mai degraba pastrarea unor sfere de influenta, si mai putin interesul salariatilor (a se vedea de ce insista ei pe mentinerea contractului colectiv de munca la nivel national sau de ramura, cand a produce inghetata in Bucuresti sau in Suceava implica costuri diferite, si nici un salariat nu poate trai in Bucuresti cu banii de la Suceava de exemplu). In plus, „marile” confederatii sindicale au cam devenit nereprezentative, in conditiile in care in ultimii 20 de ani au intrat prea timid pe piata privata de munca. Nucleul lor dur de membri continua sa fie bugetarii, ceea ce nu stiu cat te incalzeste pe tine ca muncitor la privat. Iar asta+credibilitatea de care se mai bucura liderii in ochii maselor se reflecta direct in numarul mic de protestatari care mai poate fi vazut prin piete de cativa ani.
– eu ca freelance platesc impozite pe venit/taxe locale pentru sediul in care prestez/asigurari sociale si medicale la venitul pe care il realizez. Pe firma. Nu mi se face nicio reducere, dimpotriva, daca nu faceam niciun venit, guvernul Boc tot imi cerea impozitul forfetar pana nu demult. Discutia despre cat de corect e sistemul cu angajatii sau cu „aventurierii”… e mai lunga 🙂 Ca sa cadem de acord as zice ca sistemul nu e corect nu niciunul dintre noi. Dar nici nu cred ca un sindicat ma poate ajuta. Asta e parerea mea.
A. Asumarea răspunderii este o metodă profund antidemocratică.
B. „Iar concedierea unui angajat pentru ca nu (mai) corespunde profesional, hm, e cam grea in legislatia actuala. Mai ales la stat.”==> INEXACT.
Este nevoie numai de 2 abateri documentate. Se poate inventa oricând o sarcină pe care omul să n-o poată îndeplini. Sancţiunea trebuie adusă la cunoştinţă în scris acestuia. La a doua este concediat perfect legal. Sau, mai simplu, există încălcări ale Regulamentului Intern care prevăd concedierea imediată, iar la angajare se semnează de respectarea acestuia.
C. Dacă inspecţia muncii nu funcţionează, ar trebui să funcţioneze măcar justiţia.
D. NU. La un salariu de 40 de milioane brut, eu plătesc dări aferente celor 40 de milioane brut (acuma nu, că-s momentan şomer fără ajutor de şomaj, deci om liber). Tu, ca PFA sau SRL în care te angajezi singur, poţi plăti sănătate, pensie şi şomaj AFERENTE SALARIULUI MINIM pe economie. Asta NU e cinstit.
Sunt de acord cu A, dar trebuie sa admitem ca nici parlamentarii nu-s mai breji, cand ai nevoie sa dezbata si sa voteze pe bune, si nu cum dicteaza interesul de partid.
Justitia mai functioneaza, dar din pacate prea greoi. Am un prieten care a castigat dupa vreo doi ani procesul cu angajatorul.
Si cu D sunt de acord, dar asta ma va afecta tot pe mine, la pensie, cand voi avea un venit minim, in raport cu cat am cotizat. In privinta fondurilor pentru sanatate… da, se poate considera o oarecare evaziune…