Patriciu hrănește tot cartierul. Fără rușine

In micul meu cvartal sunt trei Mic.ro. In cartier sunt sapte cel putin. Patriciu vrea sa devina land of the lord, omorand initiativa indigena existenta

Stau într-un cartier aproape dormitor, închis într-un triunghi format din așa-zise bulevarde. Cel mai lung dintre ele are două stații de tramvai. Cel mai scurt se întinde așa, preț de o lătrătură de câine. În parcela asta triunghiulară, care cuprinde vreo 20-30 de blocuri, maxim, sunt trei Mic.ro-uri. Ultimul s-a deschis acum două zile.

La granița de sud a cartierului mai sunt încă două (unul la Mall Vitan și celălalt la două stații distanță, spre Piața Alba Iulia), plus alte două la granița de nord (unul lângă Tribunalul București, altul lângă Magazinul Unirea). Deci, dacă cere burta mea într-o zi să cumpăr pufuleți de la Patriciu, pot să aleg dintr-o largă paletă de magazine: de parter de bloc sau de dugheană ambulantă cu pretenții.

Nu vreau să par cârcotașă, nici paranoică, dar cred că Patriciu are de gând să ne ocupe prin magazine. Micii patroni din cartierul meu sunt deja nervoși pe treaba asta. În imediata apropiere a blocului meu (un careu de vreo 8 blocuri) sunt două magazine de parter de bloc, plus celebrul Vasile, care vă spuneam că a pornit și el dintr-un apartament, dar acum are vilă, cu parter de magazin.

Când ieși din careul ăsta, la o stradă distanță e Mic.ro-ul deschis acum două zile, în locul unui magazin de mobilă.

Peste drum de Mic.ro sunt alte trei magazine de parter de bloc, dar cu pretenții de supermarket. Ceva mai măricele, cu marfă de tot felul. Fonzi a fost primul, acum mulți ani, și de anul trecut e concurat de alte două. Unul vine în locul fostului magazin de faianță și gresie, iar celălalt în locul unui magazin de scule și unelte. Spațiile comerciale de la bulevard și-au schimbat destinația de cel puțin trei ori în ultimii 10 ani. La început, cât încă se construiau și amenajau blocurile din zonă, toate vindeau materiale de construcții. Apoi au trecut prin faza de mobilier, restaurante, shaormării și acum suntem în plină epidemie de supermarkeți.

În capătul bulevardului, acolo unde se întâlnește cu cealaltă latură a triunghiului, a apărut mai întâi un Mic.ro la parterul blocului, lângă un CEC și față în față cu alt supermarket de cartier, mai vechi. Dincoace de CEC mai e un magazin, tot de mâncare. Câteva luni a tot dat târcoale diverselor străzi și „containerul” Mic.ro. Fiind alungat de pe colo, de pe dincolo, s-a aciuat definitiv chiar în apropierea celuilalt Mic.ro (a se vedea în imagine). Practic nu există stradă în cartierul ăsta, fără să aibă cel puțin un magazinaș de cartier, iar când apar concurenți, vă dați seama cum cad vânzările ăluia care trăiește zilnic din pâinile, berile, chibritele și alte mărunțișuri pe care oamenii le mai cumpără în drum spre casă, seara?

Toți vor să ne hrănească preambalat cu orice preț. De fapt cu prețuri destul de mari. Singurul care continuă să aibă pâinea cea mai ieftină și bună în toată aglomerația asta e Vasile. 1 leu franzela. Patriciu, de exemplu, o dă cu 1,10 și nici nu se păstrează bună de pe o zi pe alta.

Alte mărfuri n-am luat de la magazinele lui, deocamdată. Am o ușoară animozitate față de lanțul ăsta. Cu siguranță sunt subiectivă, dar uite mie mi-e drag mai tare Vasile, care-și exploatează de ani de zile vânzătoarele alea, punându-le să care saci cu cartofi și ceapă sau navete cu sticle, și deși nu câștigă probabil salariul mediu, știu de fiecare dată să te facă să te simți important când cumperi și o pâine. Apoi, pe Vasile l-am văzut „crescând” sub ochii mei, gândesc sentimental 😉

Mai e doamna din colț, despre care vă mai spuneam că trăiește cu fiica ei și două vânzătoare doar din magazinul ăla de la parter, amenajat în jumătate din apartamentul ei. Sigur că au adaosuri, prețuri mai mari ca la hypermarket, dar sunt, cum s-ar zice, de-ai noștri, ridicați dintre noi.

Pe când Patriciu a împrăștiat din pix câteva sute de magazine d-astea la fel de mititele, ia clienții de la gura indigenilor, și nici măcar nu are prețuri mai mici (deși la atâtea unități cu siguranță ar putea să cumpere marfă en-gros la prețuri scăzute, nu?) Or el are adaosuri afișate între 0 și 300%. Ca oricare buticar de cartier care din asta trăiește.

Sigur, dă și el de lucru la niște oameni, și ăsta e un argument. Dar pe o piață deja saturată de „alimentări”, cred că locurile de muncă ale lui Patriciu vor băga în șomaj alți oameni. Că și noi, cât să cumpărăm ca să-i ținem pe toți în picioare?

Iar dacă moare Vasile sau doamna din colț sau Fonzi sau alte afaceri de cartier, Patriciu o să devină un soi de „lord of the land”. O să fim obligați să cumpărăm numai de la el. Mă întreb dacă totuși la primăria aia care tot dă autorizații de alimentare, nu ar trebui să existe niște planuri ca pe vremea lui Ceaușescu: când se făcea un cartier se luau în calcul câte suflete vor locui acolo și se prevedeau fix atâtea magazine cu profil divers cât să satisfacă nevoile acelei populații. Acuma o fi piață liberă, dar mie una mi se pare că libera inițiativă a lui Patriciu îi cam dă la cap (și mai) micii inițiative a lui Vasile, săracu, care n-are niciun puț de petrol sub vila cu magazin la parter…

Etichete: , , ,

15 comentarii la “Patriciu hrănește tot cartierul. Fără rușine” Subscribe

  1. Ana 03/03/2011 at 21:40 #

    N-am cumparat niciodata nimic de la mic.ro. Am intrat o singura data intr-unul in toamna trecuta… ca sa constat ca nu au absolut nimic prea interesant pentru mine (io-s mai pretentioasa) si tot ce au se gaseste mai ieftin in hipermarket. Asa ca l-am etichetat rapid cu N.I. (=neinteresant).

    Nu intentionez sa le devin vreodata clienta. Dintr-un motiv foarte simplu: SMS-uri peste SMS-uri primite de la ei (cadoul pentru dragut sau draguta luat de la mic.ro, o surpriza de dragoste aduce. vino la bacania mic.ro de pe strada ta!)

    Nu ma doare de comerciantii de cartier ca oricum nu cumpar niciodata nimic din ce pot gasi mai ieftin in hipermarket… dar destest spamul nesimtit! Rrrrrrrrrrrr!

    • Dollo 03/03/2011 at 21:52 #

      Hm, pai si de unde aveau numerele de telefon ale oamenilor ? Asta e cam spam penal, dupa parerea mea. Pe noi inca nu ne-au SMS-uit astia…

  2. mircea 04/03/2011 at 09:35 #

    La noi la parter de blocuri au aparut banci. Sint si cite 6 banci d-astea „de proximitate” lipite una de alta, de zici ca timisoreanului nici foame nu i se mai face de la citi bani invirte.

  3. GeorgeL 04/03/2011 at 12:01 #

    Pregatiti-va de MAC.Ro. Sunt pe teava 😀

    • Dollo 04/03/2011 at 19:00 #

      Mircea – boom-ul bancilor a fost si p-aci, cam in acelasi timp cu al salilor de jocuri. Zona mea traieste acum boom-ul bacaniilor, se pare.
      GeorgeL – adica un soi de Carrefour romanesc?

  4. Béranger 04/03/2011 at 20:43 #

    «Am o ușoară animozitate față de lanțul ăsta.» Sigur animozitate e cuvântul căutat? Nu cumva aversiune sau ceva similar?

    • Dollo 04/03/2011 at 21:36 #

      Mă faci să mă uit în DEX. Dacă animozitate=atitudine ostilă… s-ar putea zice că e și animozitate. Dacă aversiune=antipatie e și asta 🙂 Mai pe românește nu pot să-l sufăr, domnule, pe Patriciu cu toată campania lui de ocupare a cartierelor. De ce nu se duce în Deltă, de exemplu? Sau pe munți, unde sunt oameni izolați și fac drumuri lungi cu măgarii, căruța (sau cu barca) până la cel mai apropiat magazin. Dacă tot are bani de investit și vrea să facă bine la popor, păi să ducă apă în deșert, nu în piscină. Părerea mea 😉

  5. Béranger 04/03/2011 at 22:02 #

    Da, animozitate înseamnă atitudine ostilă, dar eu o înţeleg în contextul înţelesului său secundar, de înverşunare care rezultă din aceasta («s-a creat o anumită animozitate…»). Animozitatea are aşadar un caracter mai dinamic.

    Pentru o antipatie, repulsie, chiar ură, dar cu un caracter mai static, nu folosesc niciodată termenul de animozitate. Sigur, aversiune nu e singura opţiune.

    • Dollo 04/03/2011 at 22:39 #

      Pai „s-a creat o anumita animozitate”, să știi. Chiar dacă încă n-au ieșit cu furcile și coasele în calea mașinilor de aprovizionare ale Mic.ro, patronii magazinelor sunt destul de supărați și-și mai împărtășesc „animozitatea” clienților, atunci când le dau restul la cumpărături 😉 Bine, asta poate fi și o tactică de marketing plângăret, gen „nu vă duceți la ăla, al dracu, că uite el e bogat, noi asudăm acilea pentru voi de 15 ani…”. Deci ar putea să intre și la categoria dinamică de care zici 🙂 Dar ok, în contextul inițial probabil s-ar fi potrivit o banală antipatie.

  6. Béranger 04/03/2011 at 22:46 #

    Aversiune, maică aversiune. Eu asta simt faţă de unele, altele…

    • Dollo 04/03/2011 at 23:46 #

      Față de multe, din câte ne putem da seama 😛

  7. ady 06/03/2011 at 21:28 #

    m-am trezit si eu. la mine in cartier, sunt 2 mic. ro, un mega image, un angst si un supermarket no name. fara „vasile” si tanti de la colt. si un magazin de paine deschis pana la 11. pm 🙂 . iar mic. ro, dupa ce ca are marfa neinteresanta, (eu nu sunt o pretentioasa), o are mai scumpa decat toate celelalte magazine, care nu-s nici era in topul magazinelor ieftine.
    eu cred ca mici intreprinzantori, care si-au fidelizat clientii nu-i vor pierde. poate extrem de de temporar (1-2-3 ori), „sa vad si eu ce au aia”, dar omu’ se va intoarce unde-i place.

    • Dollo 07/03/2011 at 11:42 #

      Ady, n-as miza asa mult pe loialitatea romanilor. Sa ne imaginam cat de loiali vor fi clientii daca Patriciu se decide la un moment dat sa bage preturi de dumping, ca sa-si ruineze concurenta. Eu cred ca va reusi. Dar ramane de vazut 🙂

  8. Diana 09/12/2011 at 13:34 #

    Patriciu n-o sa fie niciodata lord.
    http://subiectiv.ro/fragmente/poza-zilei-sa-ti-fie-rusine-dinu-patriciu-mic-ro-datorii-de-38-mil-euro/

  9. saig96 10/01/2012 at 17:08 #

    Eu zic sa stati linistiti si sa nu mai va dati atat cu parerea,pentru ca in prportie de 99% nu stiti ce vorbiti.In primul rand vreau sa va spun ca lucrez la Mic.Ro de ceva timp.Din luna decembrie si pana acum stau acasa pentru ca nu mai este de munca si s-au inchis o gramada de magazine si magazine mobile.Insa banii i-am luat…Nu stiu cati dintre voi isi pot permite sa stea acasa si patronul unde lucrati sa va dea salarii…Si nu am un salariu de 800 ron,ci unul de 1.500 ron…Deci in doua luni cat am stat acasa am luat 3.000 lei de la Patriciu fara sa fac nimic.Sunt preturi destul de scumpe la Mic.Ro,dar cui nu-i convine sa cumpere de la nea Vasile,nu?De fapt Patriciu si proiectul Mic.Ro nu vrea sa „omoare” pe mici comerciantii,ci pe aia marii.cu ar fi Metro sau Careffour,insa nu o sa reuseasca niciodata.Si apropo,vezi ca noi nu ne numim „buticari” pt ca nu se vinde la butic nimic,noi ne numim bacani.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.