„Alo, da, sunt la film, te sun eu…!”… „Alo, ce vrei mă, te sună ea mai târziu, n-auzi, suntem la film, daaa!”. Ăștia erau un rând mai în spate. Lângă mine era o tânără (viitoare mamă după cum aveam să aflu). Pofticioasă. Până să înceapă filmul îl sună pe tatăl copilului (bănuiesc): „Auzi, când vii adu și tu niște floricele și ceva de băut, da, nu, dar e cineva lângă mine care mănâncă și mi-a făcut poftă!”. Cineva eram eu. Îi iau punga de la gură iubitului și i-o așez în poală pofticioasei. „Mulțumesc, sunt și gravidă, știți!”, zâmbește și se servește. Mai e un minut și începe filmul. Apare tatăl cu floricelele. Ne aruncă o privire aprigă. Ne-ar turna în cap punga cu floricele pe care a fost silit să dea 6 lei, din cauza noastră. Viitoarea mămică înfulecă fericită.
Când am intrat la film aveam și un cornet cu înghețată între mână și gură. Tipul care verifica biletele ne-a anunțat prevenitor „o să am rugămintea la dumneavoastră să nu intrați în sală cu înghețata!”. OK, nu intrăm în sală, stăm pe hol și terminăm de lins. Înăuntru, acolo unde se vând floricele, însă, se dă și nachos. Cu sos. Și poți să-l iei și în sală. De fapt chiar pentru asta e, pentru întins în cutie, în timp ce sorbi din paiul de suc și belești ochii la Discursul regelui.
De ciudă că nu ne-au lăsat cu înghețata le-am făcut și noi vânzare cu o pungă cu floricele… Dacă te duci la film la mall și nu mănânci floricele, ești ultimul fraier.
Stânga dreptei
Ne-am așezat pe 5 și 6. Vine unul și ne zice: 5 și 6 le avem noi. Ce? Mă uit pe bilete. Ăla zice: aveți 5 și 6 din dreapta, asta e stânga. Ce stânga, domnule, că e fix pe mijloc. Și stânga cui? A sălii, a ta, a scaunului? S-au terminat numerele la mall de le-au folosit de câte două ori în aceeași sală? Să fi trecut la simboluri, +, =, radical, minus infinit… Ne mutăm. Odată cu noi și gravida. Și ea greșise stânga. După noi mai intră unul nedumerit, se proțăpește în fața sălii și întreabă: care-i stânga?! După aia tot el își răspunde, amuzat de situație: stânga e asta, normal, și-și ridică mâna stângă, ca la armată.
Începe filmul. Într-un moment de tensiune, când regele George al VI-lea înghite în sec în fața microfonului, mă orbește din stânga (mea) o lumină puternică. Tânăra mamă își verifică emailul. Pe telefon. Probabil era important, avea de aflat sexul copilului și era curioasă…
Peste vreo jumătate de oră deja regele învățase să înjure și tânăra viitoare mamă trimitea sms-uri. Între cele două episoade s-a consumat ăla din spate cu „Te sună ea mai târziu, că suntem la film”. În restul sălii s-a tot auzit sunând alt telefon. Butonul silent/meeting/off e complet extirpat în România. De fapt cred că-l au doar ăia care nu mănâncă pop-corn la film…
Sala plină, deh, film de Oscar, nu te joci. La final, cum e obiceiul din străbuni, jumătate din sală s-a bulucit la ieșire. Pe cine interesează regizorul, scenaristul, actorii din rolurile secundare? Dă-i dracu, să se deruleze acolo în fundal, noi am plătit biletul ăla piperat la mall ca să ne permitem să ieșim primii pe ușă, nu să ne înghesuim cu toți meltenii. De data asta sunt mulțumită că am avut locuri pe rândul de la intervalul dintre sectoarele sălii, și nu s-a uitat nimeni nerăbdător la mine că nu mă urnesc de pe scaun, deși s-a rostit demult ultima replică.
Da, fată, mișto filmul ăsta cu bâlbâitul. Ia să văd, nu cumva mi-a scăpat vreun mesaj necitit pe telefon?
nu stiu ce sa zic de altii, da’ pe mine m-ai nimerit: nu mananc floricele la film si uneori activez optiunea „sedinta” (ca pe aia de silentios tot s-aude ca un tarait de greiere bolnav de galci) chiar inainte de a intra in sala de cinema/teatru/cabinet medical, etc si in restul datilor dupa ce m-am „despachetat” si asezat comod. singurele chestii pe care le bag in gura la film sunt unghiile proprii (mda, le mai rod, de fapt pielitele) si apa (luand in calcul drumul spre cinema si durata filmului se depaseste perioada de maxim o ora in care pot supravietui fara sa beau apa).
aia cu stanga-dreapta e confuza. poa’ sa fie dreapta ta cand te uit dinspre fundul salii spre ecran, poa’ sa fie dreapta cand te uiti dinspre ecran spre fundul salii.
Ady – asta cu pielitele o am si eu, desi nu cu dintii, ci cu celelalte unghii le racai 😀 Dar in ultimii ani am invatat sa ma mai controlez. Cred ca cel mai mult m-a socat scena cu smulsul pielitei din unghie, în Lebăda neagră, apropos de pielițe și filme :)) Iar aia cu dreapta-stanga cred ca o stabileste primul venit care are tupeul mai mare: zică că stânga e unde e el și cum scrie pe biletului și nu-ți rămâne decât să te conformezi. Deși, când te uiți la film tot imaginea aia o vezi…
Ale3n – da, dar mă străduiesc pe cât posibil să nu piratez, măi dragă, cum nu-mi place nici să fiu eu plagiată 😉 Cine se duce la ora prânzului la film?
mai confortabil acasa. tv mare, sistem 5.1
in rest la film la ora pranzului la 3d. maxim 10 persoane in sala
cred totusi ca suntem pe drumul cel bun. ultima oara cand am fost la cinema am fost la „fata care s-a jucat cu focul”. in care era o scena de amor carnal intre o ea si o ea. ma asteptam la tot felul de comentarii, de toate felurile si culorile. nu s-a auzit niciunul. nu mi-a venit sa cred. doar clasicele „tzrrrr, tzrrr, nu pot sa vorbesc acum, sunt la film”.