Să se fure, dar să se și facă ceva!

Ce alegeți: un conducător cinstit, dar care nu face nimic sau unul care fură, dar vă dă și vouă de lucru?

Ce alegeți: un conducător cinstit, dar care nu face nimic sau unul care fură, dar vă dă și vouă de lucru?

Vă spuneam recent că regia de transport București (RATB) o să construiască tramvaie Siemens, printr-o asociere cu firma germană, dar și cu Astra Vagoane Arad. Vestea ziceam eu că e bună, din două motive cel puțin: că astfel primesc de lucru cel puțin 500 de oameni – angajații uzinei de reparații a regiei, și că după 20 de ani în care toate fabricile din București au devenit mall-uri sau cartiere rezidențiale, una dintre ele reușește și să supraviețuiască, ba chiar să facă performanță. Nu-i așa că era prea frumos ca să fie adevărat?

La nici o săptămână de la semnarea contractului cu Astra si Siemens, revista Kamikaze dezvăluie că directorul RATB, Adrian Criț, ar fi fost motivat să aleagă Astra, și nu altă firmă, grație unui credit pe care firma proprie – manageriată de nevastă – l-a primit de la Banca Comercială Feroviară, care împarte același proprietar cu Astra. Adică pe Valer Blidar. Ba chiar că Blidar ar fi girat creditul lui Criț, dintr-un cont personal.

Primarul Oprescu „se sesizează” și organizează o comisie de anchetă, în timp ce Criț și Blidar nu au niciun punct de vedere coerent în acestă chestiune.

Trecând peste nivelul de prostie (sau nesimțire?) pe care trebuie să-l ai ca să faci o asemenea „afacere” gândindu-te că nu se va afla, măgăria asta îi afectează mult mai rău decât ne-am imagina pe oamenii de la uzina de reparații a RATB.

Ca să înțelegeți situația trebuie spus că Uzina de Reparații Ateliere Centrale – URAC – mai are în derulare, pe lângă contractul cu Astra, o anterioară înțelegere cu Siemens, în care ar trebui să facă niște caroserii de tramvaie pentru Viena. Contractul ăsta în sine e un test de profesionalism pe care sudorii de la URAC îl trec zilele astea. Iar ca să reușească să facă acum caroseriile astea, oamenii de la URAC trec prin tot soiul de încercări: de la fentarea legislației de achiziții – total ineptă când vine vorba să cumperi, de exemplu, electrozi de sudură de un anumit fel – până la o autodepășire profesională pe care nu le-a mai cerut-o nimeni până la nemți.

Și contractul cu caroseriile, și cel cu Astra prevăd o dotare a uzinei cu linie de fabricație pentru caroserii și linie de asamblare pentru tramvaiele Siemens. Investiții pe care, în 20 de ani, Primăria Capitalei nu a fost capabilă să le facă la URAC din alte surse.

Contractul cu caroseriile e impulsionat tot de directorul Criț. Ideea în sine zace de câțiva ani prin sertarele fabricii, dar niciun director RATB n-a avut curajul s-o concretizeze până la Criț. S-ar pune întrebarea dacă i-a ieșit ceva și de la Siemens, ca și de la Astra, dar aspectul e secundar în poveste.

Presupunem că după o anchetă amănunțită și serioasă (!), comisia lui Oprescu o să-l scoată pe Criț vinovat, și-l va demite. Că e omul lui Udrea sau al PDL-ului e mai puțin important, în fața evidenței că a beneficiat de credite preferențiale pentru propria firmă, în schimbul unei afaceri de multe sute de milioane de euro pe spatele regiei publice pe care o conduce.

Dacă e omul PDL devine un pic mai clar și motivul pentru care Oprescu n-a venit și el să se dea mare la semnarea contractului, iar tupeul lui Criț a mers până acolo încât l-a parafat cu Siemens și Astra fără să aibă înainte acordul Consiliului general al Capitalei – care decide orice investiție, asociere sau numire în funcție la regiile din subordine.

Bun, zicem, deci, că zboară Criț și vine altul. Omul… ploii. Care neavând interesele lui Criț, nu-i mai arde nici să continue contractele astea. Sau și dacă ar vrea, i-ar fi teamă să nu i se verifice și lui conturile. Sau ia procedurile de la început, invită mai multe firme la negocieri, și într-un final incert o să bată palma cu alții.  Niciuna din aceste ipoteze nu ne îndreptățește să credem că oamenii de la URAC vor avea de lucru. Nu e ca și când investitorii fac coadă la poarta uzinei și zic, precum Siemens: vă dăm noi bani ca să vă retehnologizați, voi doar sudati-ne bine caroseriile în care se vor plimba vienezii.

URAC stă pe câteva hectare de teren în inima orașului – zona Ștefan cel mare/Colentina. Numai criza imobiliară a salvat uzina de la desființare, pentru că erau unii care puseseră ochii pe teren și-l vedeau parcelat pentru zgârie nori. De câțiva ani proiectanții și inginerii de la uzină se tot chinuie să facă și ei un tramvai cu podea joasă, dar n-au găsit deloc interes la primărie, în ciuda faptului că modelul le-a ieșit destul de bine și circulă deja prin București. Nimeni n-a fost interesat la primărie să investească în fabricarea acestui model, sută la sută românesc, și să dea de lucru uzinei pe care altfel toată lumea o consideră o gaură neagră.

Tot acum câțiva ani, fostul director al RATB și un director din Primăria Capitalei s-au ferit ca dracu de tămâie să semneze achiziția de tramvaie moderne pentru oraș (de 2,5 milioane de euro bucata), tot de frică să nu fie legați după aia, că au luat șpagă. Așa că până la urmă Bucureștiul a rămas fără tramvaie noi. Și străine, și autohtone.

Știu că în România s-a legitimat de 20 de ani încoace filosofia asta „toți fură, dar uite că ăla care mai face și ceva pentru noi, e mai bun”. Pe principiul ăsta s-a votat în ultimii ani. Pe principiul ăsta sunt apreciați sau urâți oamenii de la putere. În fapt nu s-a dovedit niciunul până acum cinstit (cu excepția de rigoare 😀), care să fi servit numai interesul public. Și eu am ajuns să gândesc așa, deși îmi dau seama că e o mare tâmpenie. Dar hai să judecăm cazul de față. Ce decizie ați lua dacă ați fi, să zicem, în postura de a dispune soarta lui Criț și a uzinei? Să zicem că-l maziliți pe Criț (corect), dar pentru binele uzinei decideți să păstrați, totuși, contractele încheiate de el. Asta ce denotă? Că Criț, până la urmă a făcut o alegere bună pentru popor și că nu trebuia demis? Sau anulați și contractele și vă amăgiți cu gândul că imediat vor sări cel puțin alte trei oferte la interval?

Până la urmă, la noi în 20 de ani ori nu s-a făcut nimic de frică, ori s-a furat sub pretextul că se face ceva. Rezultatul îl vedem toți.  Dar când ai în față o afacere în care tu nu bagi nimic, ci doar folosești o forță de muncă și niște spații pe care oricum le aveai și ți se păreau o povară, ce alegi: să produci totuși ceva cu ele, pe banii altora, sau să zici pas, pentru că s-a dovedit că ăla care a încheiat afacere n-a fost cinstit? Grea decizie în România de azi!

Etichete: , , , , ,

6 comentarii la “Să se fure, dar să se și facă ceva!” Subscribe

  1. Cristian Ioan 14/03/2011 at 11:38 #

    „dam tramvaie la toata Europa!” ar fi fost o kestie excelenta, nu doar pentru URAC, nu doar pt Capitala, ci pentru toata Romania. Dar o afacere serioasa, cu investitori corecti, inseamna shpaga mica sau de loc pentru guvernanti, asa ca era clar din strat ca nu are sanse sa se produca in Romania postdecembrista, in tara „democratiei originale”, cum asa de frumos spunea Ilici inca din 1990 …

    • Dollo 14/03/2011 at 15:04 #

      Mda, rusii au un cuvant foarte apropiat de „democratie”, care defineste actuala situatie: „dermocratie”. Cica inseamna ceva de rahat… 🙂

  2. Gilbert 15/03/2011 at 01:43 #

    Treaba e prea complicata si genereaza prea multa bataie de cap. Si pentru noi astia care suntem pusi aici sa ne dam cu parerea, dar si pentru aia cu „problema” pe cap (Oprescu, Crit & Blidar).
    In consecinta eu cred ca ar trebui taiat raul de la radacina, respectiv ar trebui scapat de URAC-ul asta. Ca daca rahat nu este, nici musca nu mai bazaie… Pai ce, a mai auzit careva in ultimii ani de spagi ori comisioane la Petrom? (sorry, da’ nu-mi vine in minte alt exemplu)

    • Dollo 15/03/2011 at 09:19 #

      Ha, ha, bine mai Gilbert, daca tu ai plecat acuma sa se aleaga praful si de ce a mai ramas, nu? 😛 E o solutie la care nu ma gandisem, marturisesc 🙂

  3. Gilbert 15/03/2011 at 09:36 #

    Sincer, nici eu nu mă gândisem la soluţia asta. Dar încep să cred că n-ar trebui ignorată… 😉

  4. bolnava rau 26/01/2012 at 11:35 #

    scuze,tastez fara majuscule la initierea frazelor(in fine);nu conteza cine,cum,daca sunt manevre fiscale, conteza locurile de munca,salariile functie de inflatie si alte conditii de trai si copii,sa ne multumim ca nu suntem in zone periculoase,tensionate,etc.Oricum,in cazul in care nimeni nu realizeaza suntem condusi de banci, si in Europa si in alt continent,Germania and Rusia da ordine,obediente ordine!!!mentionez ca pot deceda in curand,in alta ordine de idei,nu prea imi pasa;am fost la revolutie,este …….demential sa o numesc asa,am refuzat sa-mi cer „drepturile”.sunt multe de scris despre probl. principale dar imi este foarte rau.scuze de deranj;azi am vazut articolul.nu imi pasa daca aveti functie politica,vip sau altceva important,nu m-a speriat nimic niciodata!!!!!!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉