Tosh(t)i(r)ba

Deși abia își schimbă dinții, Toshiba a avut câteva tentative de călduri. Precoce sexual, știrba rămâne totuși un copil cu dinți de lapte deocamdată.

Când am văzut că Toshiba scoate ceva alb din gură și se joacă cu lăbuța, dându-l de colo-colo, am fost curioasă să văd ce o fi mai furat, ca să ronțăie. Ce credeți că era? O măseluță mică, de lapte, pe care și-o scosese singurică, fără ajutor de la dentist sau sfoara legată de clanța ușii.

Vă dați seama că m-am cam speriat. Ce să aibă biața mâță, ca să-i cadă dinții? Am dat fuga la veterinară (care are cabinet la parterul blocului) cu Toshiba într-o mână și cu dintele în cealaltă. Cum ultimele vizite la doctor s-au soldat ba cu vreun vaccin, ba cu tăieri de unghii, Toshiba a dezvoltat deja o „pasiune” aparte pentru locul ăla. Așa că s-a strâns la pieptul meu și s-a făcut mai mică decât este. Eu o mângâiam cu o tandrețe sfâșietoare, de parcă ar fi fost pe moarte.

Cam pe fondul ăsta dramatic, când m-a întrebat doctorița ce a mai pățit pisica, i-am răspuns, gravă: I-a căzut un dinte!

Apocalipsa avea să vină peste biața pisică, mă gândeam.

Doctorița a luat dintele din mâna mea și a început să râdă cu poftă: „normal, până la opt luni își schimbă dinții, și puii de pisici și cățeii. Ca și omul”, zice ea aruncând dintele.

Ha! Deci avem încă dinți de lapte, cu mici lipsuri pe fălcile de sus. Culmea e că deși abia își schimbă dinții, Toshiba știrba a avut acum vreo săptămână și oarecari tentative de a intra în călduri. Precoce din punct de vedere sexual, rămâne totuși un copil cu dinți de lapte în rest.

Etichete: , ,

5 comentarii la “Tosh(t)i(r)ba” Subscribe

  1. Escu 19/03/2011 at 15:32 #

    ah, inca o chestie. sa nu te sperii cand o sa creasca mai intai in lungime…si mai apoi in greutate.

    • Dollo 20/03/2011 at 11:59 #

      Escu – deja s-a lungit și la un moment dat părea foarte slabă. Acum a început să se mai implineasca.
      Al3n – pai usa de la balcon ii e deschisa, da deocamdata se rezuma sa fie spectatoare 🙂

  2. Ale3n 20/03/2011 at 11:47 #

    stai sa vezi cand o pleca noaptea de acas`

  3. ana 26/03/2011 at 19:30 #

    ar fi bine s-o sterilizati

    • Dollo 27/03/2011 at 09:56 #

      Ana, o vom, dar sa mai creasca un pic, e prea mică, zice veterinara.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată