Stadionul neamului

Dacă mai trăia un pic, bietul Michael Jackson, ce mai artificii trăgea el prin acoperișul lui Oprescu, la inaugurare...!

Astă noapte am visat-o pe Elena Udrea că mă întreba cum se face salata de leurdă. Când m-am trezit, Oprescu ridica acoperișul la Stadionul Național, zis și Lia Manoliu. Uite așa, mi-am zis frecându-mă buimacă la ochi, se așază lucrurile în matca lor firească, ancestrală: femeia la cratiță, bărbatul pe schele. Și ce lume frumoasă construim!

În realitate domnul Oprescu se ceartă pe cratiță cu doamna Udrea sau ea cu el pe stadion, nici nu mai știu exact. El o bănuiește pe ea că-i vrea locul, de asta și-ar fi pus colegii academicieni din PDL să nu-i mai voteze lui bani pentru stadion în bugetul de anul ăsta. Ea se jură că-i stă gândul doar la zacusca din frigider, nu la salvarea stadionului de la moarte prin nefinanțare.

După cum au aflat ziariștii lui Tolo, stadionul ăsta ne costă cât nu face, așa că extaziați-vă măi, hăi, hăi, în fața acoperișului care de azi a început să se ridice sub soare, precum spițele unei roți de bicicletă. O bicicletă pe care Videanu o cumpărase cu vreo sută de milioane de euro, iar Oprescu i-a umflat prețul până la 234. Că are cu ce.

Dar, cum spuneam deunăzi, până la urmă ajungem să ne bucurăm că se mai și face ceva, nu doar se fură. Iar când zic de furat nu mă refer doar la cele câteva tone de cabluri de cupru furate de pe șantier.

Dacă mai trăia bietul Michael Jackson, ce mai artificii trăgea el prin acoperișul lui Oprescu, la inaugurare…!

P.S. Pentru cine nu înțelege legătura lui Michael, cu stadionul și cu artificiile, trebuie spus că primele artificii văzute de români, la scara aceea spectaculoasă, și deopotrivă primul concert, au fost oferite de starul pop, pe stadionul național, în 1992, când a venit prima dată în România. Eu atunci le-am văzut de pe bloc, că stăteam la mama, în apropierea stadionului.

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte