Stadionul neamului

Dacă mai trăia un pic, bietul Michael Jackson, ce mai artificii trăgea el prin acoperișul lui Oprescu, la inaugurare...!

Astă noapte am visat-o pe Elena Udrea că mă întreba cum se face salata de leurdă. Când m-am trezit, Oprescu ridica acoperișul la Stadionul Național, zis și Lia Manoliu. Uite așa, mi-am zis frecându-mă buimacă la ochi, se așază lucrurile în matca lor firească, ancestrală: femeia la cratiță, bărbatul pe schele. Și ce lume frumoasă construim!

În realitate domnul Oprescu se ceartă pe cratiță cu doamna Udrea sau ea cu el pe stadion, nici nu mai știu exact. El o bănuiește pe ea că-i vrea locul, de asta și-ar fi pus colegii academicieni din PDL să nu-i mai voteze lui bani pentru stadion în bugetul de anul ăsta. Ea se jură că-i stă gândul doar la zacusca din frigider, nu la salvarea stadionului de la moarte prin nefinanțare.

După cum au aflat ziariștii lui Tolo, stadionul ăsta ne costă cât nu face, așa că extaziați-vă măi, hăi, hăi, în fața acoperișului care de azi a început să se ridice sub soare, precum spițele unei roți de bicicletă. O bicicletă pe care Videanu o cumpărase cu vreo sută de milioane de euro, iar Oprescu i-a umflat prețul până la 234. Că are cu ce.

Dar, cum spuneam deunăzi, până la urmă ajungem să ne bucurăm că se mai și face ceva, nu doar se fură. Iar când zic de furat nu mă refer doar la cele câteva tone de cabluri de cupru furate de pe șantier.

Dacă mai trăia bietul Michael Jackson, ce mai artificii trăgea el prin acoperișul lui Oprescu, la inaugurare…!

P.S. Pentru cine nu înțelege legătura lui Michael, cu stadionul și cu artificiile, trebuie spus că primele artificii văzute de români, la scara aceea spectaculoasă, și deopotrivă primul concert, au fost oferite de starul pop, pe stadionul național, în 1992, când a venit prima dată în România. Eu atunci le-am văzut de pe bloc, că stăteam la mama, în apropierea stadionului.

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉