Un copy/paste cu Pulitzer

O jurnalistă de la Washingtopn Post a fost suspendată, deoarece a plagiat un ziar local. Ea se jură că n-a mai făcut-o înainte, dar noi o credem?

Citesc pe Mediafax că o „veterană” jurnalistă de la Washington Post a fost suspendată timp de trei luni pe motiv de plagiat. Ea lucrează de vreo 27 de ani la publicația aia, a luat și un Pulitzer, iar acum își cere scuze de la fani și de la cititorii ziarului pe care l-a plagiat, pe motiv că „era sub presiunea timpului” și că n-ar fi mai făcut niciodată așa ceva. Totuși, din relatările propriului ziar, rezultă că ar fi fost „sub presiunea timpului” cam de două ori, în zile diferite.

Povestea e cam așa: Sari Horwitz, ziaristă din 1984 la Washington Post, a relatat despre atentatul de la Tucson, Arizona, ăla în care au murit câțiva oameni și o congreswomană americană a fost împușcată în cap. „Sub presiunea timpului”, cică, Sari a copiat un fragment dintr-un ziar local, și l-a strecurat în articolul ei, fără să specifice sursa. Pe 4 martie. A mai făcut asta și pe 10 martie, cu zece paragrafe de articol din aceeași sursă.

Asemănarea textelor i-a fost semnalată redactorului șef de un altul, din branșă, și așa a fost prinsă. Acuma, ea în scuze spune că n-a mai făcut asta niciodată, că e impardonabil și greșit să furi munca altuia (știm, știm), că e recunoscătoare ziarului că o primește înapoi pese trei luni, totuși, că n-o să mai facă, normal, dar că de vină a fost blestematul de timp.

Bun, acuma, judecați și voi:

– cât timp îți ia ca să te documentezi pe o chestie, și să citești ce au scris alții? Destul, vă spun eu, în ciuda mijloacelor moderne de informare, documentarea e o muncă migăloasă, iar niște informații gata confirmate de alții sunt … aur.

– cât timp îți ia să dai copy/paste? Câteva secunde.

– cât timp îți ia să adaugi la acel text copiat niște ghilimele și un „according to…”? Încă 2 secunde maxim. Maxim am zis!

– presupunând că prima dată n-ai mai avut acele 2 secunde pentru ghilimele, nu-i așa că puteai să le ai a doua oara?

– presupunând că nici prima oară, nici a doua oară, nu le-ai avut, nu-i așa că măcar în varianta online a articolelor puteai să strecori o notă de subsol, în care să spui că informațiile alea sunt preluate din ziarul cutare? Asta dacă nu țineai să te dai mare că ești „veterană” …

În concluzie, nu știu ce a făcut tanti asta în ultimii 26 de ani, o fi scris bine, de a luat și Pulitzer (o dată în 2002 împreună cu un coleg, și s-a mai aflat într-o echipă care a mai câștigat Pulitzer în 2007), dar după umila mea părere, cine are obiceiul să se documenteze și să împrumute „sub presiunea timpului”, munca altuia, și nu recunoaște decât sub presiunea evidenței, ăla nu e altceva decât un hoț prins. Care a făcut asta de mai multe ori și a văzut că-i merge.

Detalii despre caz găsiți aici.

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Un copy/paste cu Pulitzer” Subscribe

  1. Oana 18/03/2011 at 13:14 #

    Categoric de acord. Cine a facut-o o data are deja antecedente. Probabil nu au apucat s-o prinda si de alte dati.
    Cam asa e cu toti astia care ajung „guru”. E mai simplu sa ajungi in varf decat sa te mentii. Si, in goana disperata dupa faima… fac ceea ce este ilegal si imoral. Numai sa ramana in varf.

  2. Oana B. 18/03/2011 at 14:19 #

    Măcar la ei se întâmplă ceva cu plagiatorii.

  3. Adrian 18/03/2011 at 14:57 #

    Păi premiul ăsta Puliţă oricum se dă între ei…

  4. Gilbert 18/03/2011 at 21:03 #

    Eu unul n-as simti nicio satisfactie sa primesc laude pentru o chestie care nu-mi apartine.

    • Dollo 18/03/2011 at 21:17 #

      Oana – cred ca chestia asta nu se scuza nici cand esti in varf, nici pana ajungi acolo.
      Oana B. – da, dar doar pentru trei luni…
      Adrian – intre ei evreii? 😉
      Gilbert – probabil că remuscările au fost nimic pe lângă acuzațiile de plagiat

  5. Oana 19/03/2011 at 15:05 #

    De acord. Mai ales ca tu esti deja patita. Am incetat sa numar de cate ori buletinele de stiri au preluat subiectele de pe blogul tau fara a preciza sursa. 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru