Capitală, Capitală, vrem țărani!

Dacă ne place natura, iarba verde, iubim grătarele, fleicile și animalele, vrem să trăim sănătos, să mâncăm natural și să trăim mult, de ce dracu ne întoarcem de fiecare dată la oraș? Și mai stăm și la coadă pentru asta?

In timpul ăsta, pe la poalele Ceahlăului, lucrurile stau cam așa:

peste apa

Cine a zis ca petrecem prea mult timp la job-uri pe care le urâm, ca să câștigăm bani pe care-i cheltuim pe lucruri inutile, ca să impresionăm oameni pe care-i disprețuim, probabil că a făcut de multe ori drumul ăsta de la țară la oraș. Mă întreb dacă atunci când a descoperit acest adevăr, o fi decis să rupă și lanțul slăbiciunilor și să stea acasă la el, la țară?

Etichete: , , , , , ,

7 comentarii la “Capitală, Capitală, vrem țărani!” Subscribe

  1. Escu 25/04/2011 at 23:18 #

    toata lumea vrea….sau lasa impresia ca ar vrea…cand de fapt lumea nu prea stie ce vrea…

    • Dollo 26/04/2011 at 08:39 #

      Unii ar mai sti cate ceva, dar nu e chiar suficient:)

  2. blo 26/04/2011 at 08:57 #

    si mirosul, ha? te-a izbit mirosul cand te-ai apropiat de capitala? ca se simte de la 30-40 km cand te apropii.
    eu aveam niste prieteni buni care stateau in bucurestii noi, si cat a fost pumpkina mica, peste vara mai petreceam cate un wknd de gratare si joaca cu ei si cu copiii lor.
    duminicile pe seara cand ne intorceam acasa la minunatul apartament de la mall, simteam ca ne sufocam din cauza mirosului si a gazelor de esapament.

    • Dollo 26/04/2011 at 10:22 #

      Pai mirosul asta de oras cred ca e ala cu care ne-am obisnuit, mai mult decat cu aerul curat de la munte 🙂

  3. ei, de ce 26/04/2011 at 17:45 #

    ‘ai nu mai facea pe ce nu esti – adica pe proasta. ne intoarcem fiindca la poalele ceahlaului nu e rost de castigat o paine. dac-ai vazut p-acolo vreun cioban, poate ai simtit de la distanta si ca n-avea acces zilnic la apa calda si sapun – esti sigura ca ti-ar conveni? da’ sa te caci in fundu’ curtii? cum ai mai blogari de pe buda aia?

    • Dollo 26/04/2011 at 17:51 #

      Poate ca e un cerc vicios, de fapt. Lipsesc multe acolo tocmai pentru ca au dat toti bir cu fugitii si n-a mai ramas nimeni care sa le faca. Insa ăia care sunt gospodari au reusit sa aiba si buda in casa, apa curenta, telefon, internet, si sa-si trimita si copiii la facultate. Si asta chiar de pe buza lacului Bicaz, unde se ajunge pe un drum forestier. Iar daca eu n-as mai blogări sunt sigura ca lumea n-ar sta in loc din atâta lucru 🙂

  4. blo 26/04/2011 at 18:20 #

    eu vreun an de zile am suferit de dorul orasului dupa ce am plecat din Bucuresti si-am venit aici unde e o liniste d-aia ca in filmele suedeze :))
    insa mi-a trecut, acum chiar n-as mai suporta mizeria si aglomeratia unui oras mare.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai