Capitală, Capitală, vrem țărani!

Dacă ne place natura, iarba verde, iubim grătarele, fleicile și animalele, vrem să trăim sănătos, să mâncăm natural și să trăim mult, de ce dracu ne întoarcem de fiecare dată la oraș? Și mai stăm și la coadă pentru asta?

In timpul ăsta, pe la poalele Ceahlăului, lucrurile stau cam așa:

peste apa

Cine a zis ca petrecem prea mult timp la job-uri pe care le urâm, ca să câștigăm bani pe care-i cheltuim pe lucruri inutile, ca să impresionăm oameni pe care-i disprețuim, probabil că a făcut de multe ori drumul ăsta de la țară la oraș. Mă întreb dacă atunci când a descoperit acest adevăr, o fi decis să rupă și lanțul slăbiciunilor și să stea acasă la el, la țară?

Etichete: , , , , , ,

7 comentarii la “Capitală, Capitală, vrem țărani!” Subscribe

  1. Escu 25/04/2011 at 23:18 #

    toata lumea vrea….sau lasa impresia ca ar vrea…cand de fapt lumea nu prea stie ce vrea…

    • Dollo 26/04/2011 at 08:39 #

      Unii ar mai sti cate ceva, dar nu e chiar suficient:)

  2. blo 26/04/2011 at 08:57 #

    si mirosul, ha? te-a izbit mirosul cand te-ai apropiat de capitala? ca se simte de la 30-40 km cand te apropii.
    eu aveam niste prieteni buni care stateau in bucurestii noi, si cat a fost pumpkina mica, peste vara mai petreceam cate un wknd de gratare si joaca cu ei si cu copiii lor.
    duminicile pe seara cand ne intorceam acasa la minunatul apartament de la mall, simteam ca ne sufocam din cauza mirosului si a gazelor de esapament.

    • Dollo 26/04/2011 at 10:22 #

      Pai mirosul asta de oras cred ca e ala cu care ne-am obisnuit, mai mult decat cu aerul curat de la munte 🙂

  3. ei, de ce 26/04/2011 at 17:45 #

    ‘ai nu mai facea pe ce nu esti – adica pe proasta. ne intoarcem fiindca la poalele ceahlaului nu e rost de castigat o paine. dac-ai vazut p-acolo vreun cioban, poate ai simtit de la distanta si ca n-avea acces zilnic la apa calda si sapun – esti sigura ca ti-ar conveni? da’ sa te caci in fundu’ curtii? cum ai mai blogari de pe buda aia?

    • Dollo 26/04/2011 at 17:51 #

      Poate ca e un cerc vicios, de fapt. Lipsesc multe acolo tocmai pentru ca au dat toti bir cu fugitii si n-a mai ramas nimeni care sa le faca. Insa ăia care sunt gospodari au reusit sa aiba si buda in casa, apa curenta, telefon, internet, si sa-si trimita si copiii la facultate. Si asta chiar de pe buza lacului Bicaz, unde se ajunge pe un drum forestier. Iar daca eu n-as mai blogări sunt sigura ca lumea n-ar sta in loc din atâta lucru 🙂

  4. blo 26/04/2011 at 18:20 #

    eu vreun an de zile am suferit de dorul orasului dupa ce am plecat din Bucuresti si-am venit aici unde e o liniste d-aia ca in filmele suedeze :))
    insa mi-a trecut, acum chiar n-as mai suporta mizeria si aglomeratia unui oras mare.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.