Dacă ne place natura, iarba verde, iubim grătarele, fleicile și animalele, vrem să trăim sănătos, să mâncăm natural și să trăim mult, de ce dracu ne întoarcem de fiecare dată la oraș? Și mai stăm și la coadă pentru asta?
In timpul ăsta, pe la poalele Ceahlăului, lucrurile stau cam așa:
Cine a zis ca petrecem prea mult timp la job-uri pe care le urâm, ca să câștigăm bani pe care-i cheltuim pe lucruri inutile, ca să impresionăm oameni pe care-i disprețuim, probabil că a făcut de multe ori drumul ăsta de la țară la oraș. Mă întreb dacă atunci când a descoperit acest adevăr, o fi decis să rupă și lanțul slăbiciunilor și să stea acasă la el, la țară?
toata lumea vrea….sau lasa impresia ca ar vrea…cand de fapt lumea nu prea stie ce vrea…
Unii ar mai sti cate ceva, dar nu e chiar suficient:)
si mirosul, ha? te-a izbit mirosul cand te-ai apropiat de capitala? ca se simte de la 30-40 km cand te apropii.
eu aveam niste prieteni buni care stateau in bucurestii noi, si cat a fost pumpkina mica, peste vara mai petreceam cate un wknd de gratare si joaca cu ei si cu copiii lor.
duminicile pe seara cand ne intorceam acasa la minunatul apartament de la mall, simteam ca ne sufocam din cauza mirosului si a gazelor de esapament.
Pai mirosul asta de oras cred ca e ala cu care ne-am obisnuit, mai mult decat cu aerul curat de la munte 🙂
‘ai nu mai facea pe ce nu esti – adica pe proasta. ne intoarcem fiindca la poalele ceahlaului nu e rost de castigat o paine. dac-ai vazut p-acolo vreun cioban, poate ai simtit de la distanta si ca n-avea acces zilnic la apa calda si sapun – esti sigura ca ti-ar conveni? da’ sa te caci in fundu’ curtii? cum ai mai blogari de pe buda aia?
Poate ca e un cerc vicios, de fapt. Lipsesc multe acolo tocmai pentru ca au dat toti bir cu fugitii si n-a mai ramas nimeni care sa le faca. Insa ăia care sunt gospodari au reusit sa aiba si buda in casa, apa curenta, telefon, internet, si sa-si trimita si copiii la facultate. Si asta chiar de pe buza lacului Bicaz, unde se ajunge pe un drum forestier. Iar daca eu n-as mai blogări sunt sigura ca lumea n-ar sta in loc din atâta lucru 🙂
eu vreun an de zile am suferit de dorul orasului dupa ce am plecat din Bucuresti si-am venit aici unde e o liniste d-aia ca in filmele suedeze :))
insa mi-a trecut, acum chiar n-as mai suporta mizeria si aglomeratia unui oras mare.