Ce mai fac femeile de frica morții

Cică Japonia înregistrează un val de căsătorii după cutremur și tsunami. Zice CNN. Femeile, în special, preocupate până atunci de carieră, au conștientizat brusc importanța și rolul familiei într-o nenorocire. Vezi doamne, cică e mai bine în doi decât singur, în calea tzunamiului. Sigur că așa e, dar eu zic că dacă n-are o oarecare soliditate câștigată în timp înainte, cuplul ăla format la disperare oricum nu face doi bani în calea gradelor Righter. În plus, viața de familie nu e pentru toată lumea. De aia nici nu se leagă toți la cap în mod natural. De asta nu pot să pricep care-i resortul ăstora de se apucă să se însoare și să facă copii, de frica morții. E ca și situația aia de după războaie, când omenirea se apucă să procreeze ca să înlocuiască, cică, generațiile pierdute în luptă. Domnule, dar parcă evoluasem, eram niște ființe raționale, nu animale. Te apuci așa ca înecatul să faci copii doar pentru că ceva în tine te împinge la asta. Dar nu te gândești un pic, în ce lume trimiți copilul ăla?

Iar dacă până la cataclism ai savurat viața single, după cum susține distinsa pretendentă la verighetă din filmul CNN, de ce dracu vrei să te nenorocești pe ultima sută de metri? Nu mai bine alegi să savurezi viața în continuare așa cum îți place mai mult, fără constrângerile sociale revolute, dacă tot ai conștientizat că e scurtă?

Iar despre japonezi chiar aveam o părere bună. Dar să dai 1200 de dolari, plus o taxă lunară de 120 de dolari, ca să-ți găsească pețitoarea un nefericit cu care să-ți cuplezi disperarea în fața morți mi se pare chiar prea de tot. Se pune totuși legitima întrebare dacă oamenirea asta merită perpetuată. De ce?

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Ce mai fac femeile de frica morții” Subscribe

  1. Miscellaneous 28/04/2011 at 13:07 #

    Mie-mi place doar partea cu ”au conștientizat importanța familiei” – de-aici până la căsătorii fulger … mi se pare nechibzuință.
    Acuma cu perpetuarea … pentru unii merită, pentru alții nu.

    • Dollo 28/04/2011 at 22:01 #

      Si sa mai si platesti pentru asta 🙂

  2. Escu 28/04/2011 at 14:03 #

    acuma si cu tine…daca ele vor sa se puiasca si sa aibe urmasi? Uite cum imi aduc aminte de postarea mea cu FF si IC :)))

  3. blo 28/04/2011 at 16:38 #

    pai nu cred ca au prea mult creier doamnele care alearga sa se marite acum, cu ocazia nefericitului.
    una e sa simti ca ai vrea sa te tina cineva de mana cand te ia valu’, si alta e sa crezi ca o verigheta face strangerea de mana mai puternica, sau ca te salveaza ca prin minune.

    • Dollo 28/04/2011 at 22:00 #

      De asta zic si eu, ca daca nu te-a tinut de mana la bine, la rau e putin probabil.

  4. Adrian 29/04/2011 at 09:01 #

    Se scrie „inecat” cu un singur „n”, nu „innecat”.

    • Dollo 29/04/2011 at 15:24 #

      Ai dreptate, merci! Și la tsunami am gresit, am pus z in loc de s…

  5. Dragos B 29/04/2011 at 20:03 #

    „Se pune totuși legitima întrebare dacă oamenirea asta merită perpetuată.”

    Cum era la blajini, ca tot vin Pastele lor*?
    Se-ntalneau femeile cu barbatii doar o data pe an.
    Asa ca nu iesea mare lucru din afacerea asta
    dpdv al perpetuarii speciei.
    🙂

    * – Acum voi, in familie, sa nu va apucati sa mai hãrtãnitzi un miel si de Pastele blajinilor… … …
    C-ati fi in stare! 😉

    🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.