Ce mai fac femeile de frica morții

Cică Japonia înregistrează un val de căsătorii după cutremur și tsunami. Zice CNN. Femeile, în special, preocupate până atunci de carieră, au conștientizat brusc importanța și rolul familiei într-o nenorocire. Vezi doamne, cică e mai bine în doi decât singur, în calea tzunamiului. Sigur că așa e, dar eu zic că dacă n-are o oarecare soliditate câștigată în timp înainte, cuplul ăla format la disperare oricum nu face doi bani în calea gradelor Righter. În plus, viața de familie nu e pentru toată lumea. De aia nici nu se leagă toți la cap în mod natural. De asta nu pot să pricep care-i resortul ăstora de se apucă să se însoare și să facă copii, de frica morții. E ca și situația aia de după războaie, când omenirea se apucă să procreeze ca să înlocuiască, cică, generațiile pierdute în luptă. Domnule, dar parcă evoluasem, eram niște ființe raționale, nu animale. Te apuci așa ca înecatul să faci copii doar pentru că ceva în tine te împinge la asta. Dar nu te gândești un pic, în ce lume trimiți copilul ăla?

Iar dacă până la cataclism ai savurat viața single, după cum susține distinsa pretendentă la verighetă din filmul CNN, de ce dracu vrei să te nenorocești pe ultima sută de metri? Nu mai bine alegi să savurezi viața în continuare așa cum îți place mai mult, fără constrângerile sociale revolute, dacă tot ai conștientizat că e scurtă?

Iar despre japonezi chiar aveam o părere bună. Dar să dai 1200 de dolari, plus o taxă lunară de 120 de dolari, ca să-ți găsească pețitoarea un nefericit cu care să-ți cuplezi disperarea în fața morți mi se pare chiar prea de tot. Se pune totuși legitima întrebare dacă oamenirea asta merită perpetuată. De ce?

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Ce mai fac femeile de frica morții” Subscribe

  1. Miscellaneous 28/04/2011 at 13:07 #

    Mie-mi place doar partea cu ”au conștientizat importanța familiei” – de-aici până la căsătorii fulger … mi se pare nechibzuință.
    Acuma cu perpetuarea … pentru unii merită, pentru alții nu.

    • Dollo 28/04/2011 at 22:01 #

      Si sa mai si platesti pentru asta 🙂

  2. Escu 28/04/2011 at 14:03 #

    acuma si cu tine…daca ele vor sa se puiasca si sa aibe urmasi? Uite cum imi aduc aminte de postarea mea cu FF si IC :)))

  3. blo 28/04/2011 at 16:38 #

    pai nu cred ca au prea mult creier doamnele care alearga sa se marite acum, cu ocazia nefericitului.
    una e sa simti ca ai vrea sa te tina cineva de mana cand te ia valu’, si alta e sa crezi ca o verigheta face strangerea de mana mai puternica, sau ca te salveaza ca prin minune.

    • Dollo 28/04/2011 at 22:00 #

      De asta zic si eu, ca daca nu te-a tinut de mana la bine, la rau e putin probabil.

  4. Adrian 29/04/2011 at 09:01 #

    Se scrie „inecat” cu un singur „n”, nu „innecat”.

    • Dollo 29/04/2011 at 15:24 #

      Ai dreptate, merci! Și la tsunami am gresit, am pus z in loc de s…

  5. Dragos B 29/04/2011 at 20:03 #

    „Se pune totuși legitima întrebare dacă oamenirea asta merită perpetuată.”

    Cum era la blajini, ca tot vin Pastele lor*?
    Se-ntalneau femeile cu barbatii doar o data pe an.
    Asa ca nu iesea mare lucru din afacerea asta
    dpdv al perpetuarii speciei.
    🙂

    * – Acum voi, in familie, sa nu va apucati sa mai hãrtãnitzi un miel si de Pastele blajinilor… … …
    C-ati fi in stare! 😉

    🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.