Ce mai fac femeile de frica morții

Cică Japonia înregistrează un val de căsătorii după cutremur și tsunami. Zice CNN. Femeile, în special, preocupate până atunci de carieră, au conștientizat brusc importanța și rolul familiei într-o nenorocire. Vezi doamne, cică e mai bine în doi decât singur, în calea tzunamiului. Sigur că așa e, dar eu zic că dacă n-are o oarecare soliditate câștigată în timp înainte, cuplul ăla format la disperare oricum nu face doi bani în calea gradelor Righter. În plus, viața de familie nu e pentru toată lumea. De aia nici nu se leagă toți la cap în mod natural. De asta nu pot să pricep care-i resortul ăstora de se apucă să se însoare și să facă copii, de frica morții. E ca și situația aia de după războaie, când omenirea se apucă să procreeze ca să înlocuiască, cică, generațiile pierdute în luptă. Domnule, dar parcă evoluasem, eram niște ființe raționale, nu animale. Te apuci așa ca înecatul să faci copii doar pentru că ceva în tine te împinge la asta. Dar nu te gândești un pic, în ce lume trimiți copilul ăla?

Iar dacă până la cataclism ai savurat viața single, după cum susține distinsa pretendentă la verighetă din filmul CNN, de ce dracu vrei să te nenorocești pe ultima sută de metri? Nu mai bine alegi să savurezi viața în continuare așa cum îți place mai mult, fără constrângerile sociale revolute, dacă tot ai conștientizat că e scurtă?

Iar despre japonezi chiar aveam o părere bună. Dar să dai 1200 de dolari, plus o taxă lunară de 120 de dolari, ca să-ți găsească pețitoarea un nefericit cu care să-ți cuplezi disperarea în fața morți mi se pare chiar prea de tot. Se pune totuși legitima întrebare dacă oamenirea asta merită perpetuată. De ce?

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Ce mai fac femeile de frica morții” Subscribe

  1. Miscellaneous 28/04/2011 at 13:07 #

    Mie-mi place doar partea cu ”au conștientizat importanța familiei” – de-aici până la căsătorii fulger … mi se pare nechibzuință.
    Acuma cu perpetuarea … pentru unii merită, pentru alții nu.

    • Dollo 28/04/2011 at 22:01 #

      Si sa mai si platesti pentru asta 🙂

  2. Escu 28/04/2011 at 14:03 #

    acuma si cu tine…daca ele vor sa se puiasca si sa aibe urmasi? Uite cum imi aduc aminte de postarea mea cu FF si IC :)))

  3. blo 28/04/2011 at 16:38 #

    pai nu cred ca au prea mult creier doamnele care alearga sa se marite acum, cu ocazia nefericitului.
    una e sa simti ca ai vrea sa te tina cineva de mana cand te ia valu’, si alta e sa crezi ca o verigheta face strangerea de mana mai puternica, sau ca te salveaza ca prin minune.

    • Dollo 28/04/2011 at 22:00 #

      De asta zic si eu, ca daca nu te-a tinut de mana la bine, la rau e putin probabil.

  4. Adrian 29/04/2011 at 09:01 #

    Se scrie „inecat” cu un singur „n”, nu „innecat”.

    • Dollo 29/04/2011 at 15:24 #

      Ai dreptate, merci! Și la tsunami am gresit, am pus z in loc de s…

  5. Dragos B 29/04/2011 at 20:03 #

    „Se pune totuși legitima întrebare dacă oamenirea asta merită perpetuată.”

    Cum era la blajini, ca tot vin Pastele lor*?
    Se-ntalneau femeile cu barbatii doar o data pe an.
    Asa ca nu iesea mare lucru din afacerea asta
    dpdv al perpetuarii speciei.
    🙂

    * – Acum voi, in familie, sa nu va apucati sa mai hãrtãnitzi un miel si de Pastele blajinilor… … …
    C-ati fi in stare! 😉

    🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.