Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.
Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.
Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.
De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.
Un sfat amical : incearca sa scapi de florile rosii. Din ghiveci, din vaza, nu conteaza. 🙂 Distrugatorul cu gheare ascuns intr-un fizic de pisoi nevinovat nu iarta si nu uita. 😀 De cand am pisica (de multi ani) nu mai am nici o vaza in casa, nici un ghiveci de ceramica, nici o floare. Le-a rezolvat pe rand pe toate. Si apoi s-a suit el, pisoiul, in ghiveci. Si apoi a mers prin casa cu labele murdare, s-a suit pe perdele, etc. Oricum, am remarcat la pisici o apetenta deosebita pentru florile de culoare rosie… 🙂
Oana, am trecut si noi prin faza asta, dar imi place sa cred ca s-a consolat cu gandul ca vor exista si plantele in acelasi apartament cu noi, asa ca deocamdata coabitam cu succes 🙂
Al meu are 21 de ani si pana la urma a fost ca el. 🙂 Pe principiul „cel mai destept cedeaza primul” eu am renuntat sa mai cumpar flori rosii. 🙂