Articole
- Slovenia, scumpa de ea 06/09/2024
- Ce au făcut sârbii în ultimii 13 ani 23/08/2024
- Am strâns piscina și-am plecat în lume 21/08/2024
- Cum am obținut aprobarea statului ca să-mi închiriez casa. Provizoriu 11/08/2024
- „Moartea asistată” de la Spitalul Pantelimon 08/08/2024
- 15 ani de când știți totul despre mine 05/08/2024
- Alazarul ruștesc, din nou la clubul de carte 01/08/2024
- Feminismul n-a omorât pe nimeni… 26/07/2024
- „Moartea asistată” de la Spitalul Pantelimon 08/08/2024
- Slovenia, scumpa de ea 06/09/2024
- Cum am obținut aprobarea statului ca să-mi închiriez casa. Provizoriu 11/08/2024
- Am strâns piscina și-am plecat în lume 21/08/2024
- Ce au făcut sârbii în ultimii 13 ani 23/08/2024
- Dollo: Da, turismul costă tot mai mult sau ne-am „îmb...
- Ilici: Asta e ca aia din Filantropica: "- Dar ce pretur...
- Dollo: Da, par tare gospodari....
- Dollo: Da, nu ne-a dezamăgit nimic acolo, nici Dylan, c...
- Dollo: Așa e, parcarea trebuie plătită, dar parcă nu ...
- Ilici: In concluzie, Slovenia e o tara dezvoltata, frumoa...
- Cristina: Ți-am urmărit impresiile de călătorie pe larg ...
- Tiberiu: Când merg în expoziții plec cu o zi-două mai d...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta
La clubul de carte din 8 septembrie 2024, ora 20.00, discutăm „Viața trece ca un glonț - memoriile unui reporter BBC” de Dorian Galbinski. Se ține prin video-conferință pe Skype, deci dacă ați citit cartea și vreți să participați, intrați pe acest link: https://join.skype.com/OwJaaBo7q5Yl
Cu un click pe poza cărții găsiți ce cărți citim la clubul de carte în 2023-2024
Ce mai zice Dollo pe Fb
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”
Un sfat amical : incearca sa scapi de florile rosii. Din ghiveci, din vaza, nu conteaza. 🙂 Distrugatorul cu gheare ascuns intr-un fizic de pisoi nevinovat nu iarta si nu uita. 😀 De cand am pisica (de multi ani) nu mai am nici o vaza in casa, nici un ghiveci de ceramica, nici o floare. Le-a rezolvat pe rand pe toate. Si apoi s-a suit el, pisoiul, in ghiveci. Si apoi a mers prin casa cu labele murdare, s-a suit pe perdele, etc. Oricum, am remarcat la pisici o apetenta deosebita pentru florile de culoare rosie… 🙂
Oana, am trecut si noi prin faza asta, dar imi place sa cred ca s-a consolat cu gandul ca vor exista si plantele in acelasi apartament cu noi, asa ca deocamdata coabitam cu succes 🙂
Al meu are 21 de ani si pana la urma a fost ca el. 🙂 Pe principiul „cel mai destept cedeaza primul” eu am renuntat sa mai cumpar flori rosii. 🙂