Azi dimineață, pe balcon, Toshiba a încercat să se împrietenească cu un porumbel. El a refuzat-o categoric. Ea s-a consolat cu niște lalele. În cartier a înflorit magnolia din curtea bisericii. De Paște Toshiba va rămâne pentru prima dată singură acasă.
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
Apocalipsa AI, după Harari
De toți banii
Ce-am găsit să fie al meu
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Vechituri
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Apocalipsa AI, după Harari
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
cmv: Nu știu dacă Lady Chatterley’s Lover a făcut ...
Dollo: Da, o parte din participanții la club s-au cam s...
Dollo: of of :)...
Dollo: Da, întotdeauna luăm ca referință ora Românie...
alina: * Carmen Uscatu...
alina: Propuneri de cărți care m-au făcut să mă simt...
Cris: Elsa Morante - Istoria
Kazuo Ishiguro - Rămăși...
Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.
Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.
Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.
În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.
Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru
Un sfat amical : incearca sa scapi de florile rosii. Din ghiveci, din vaza, nu conteaza. 🙂 Distrugatorul cu gheare ascuns intr-un fizic de pisoi nevinovat nu iarta si nu uita. 😀 De cand am pisica (de multi ani) nu mai am nici o vaza in casa, nici un ghiveci de ceramica, nici o floare. Le-a rezolvat pe rand pe toate. Si apoi s-a suit el, pisoiul, in ghiveci. Si apoi a mers prin casa cu labele murdare, s-a suit pe perdele, etc. Oricum, am remarcat la pisici o apetenta deosebita pentru florile de culoare rosie… 🙂
Oana, am trecut si noi prin faza asta, dar imi place sa cred ca s-a consolat cu gandul ca vor exista si plantele in acelasi apartament cu noi, asa ca deocamdata coabitam cu succes 🙂
Al meu are 21 de ani si pana la urma a fost ca el. 🙂 Pe principiul „cel mai destept cedeaza primul” eu am renuntat sa mai cumpar flori rosii. 🙂