Nu știu la alții cum e, dar la noi în familie week-end-ul conține de cele mai multe ori și cumpărăturile. Se alege un hypermarket și se umple coșul, veți zice, mare lucru! Ei bine, nu, pentru că ritualul cere să atârni printre rafturi, în căutarea acelor nimicuri nefolositoare pe care nu le-ai trecut în lista de acasă, dar descoperi la fața locului că-ți erau de fapt indispensabile. Și uite așa, un scheci care la un om hotărât poate dura maximum jumătate de oră, se transformă într-o piesă de teatru de două ore, obositoare și plicticoasă pentru unii dintre participanți. Există cel puțin un actor, săracul, care se simte prizonier în acest scenariu, și visează cu ochii deschiși la o bere cu guler în timp ce-și joacă absent rolul de împingător de cărucior.
Așa e, majoritatea bărbaților nu agreează cumpărăturile. Nu știu de ce și nici nu-mi propun să rezolv misterul ăsta ancestral. Dar aici nu vorbim despre shopping de țoale sau pantofiori, ci de lucruri indispensabile casei și de-ale gurii. Deci dacă nu faci cumpărăturile astea, mă întreb ce naiba bagi pe sub nas atunci când ți-e foame sau sete? De aceea vă spun argumentele „regizorului”, ca să-mi ziceți voi: n-am dreptate?! 😉
– niciodată lista făcută acasă nu e exhaustivă, și poți să constați la raft că uitasei să treci și un borcan cu muștar, să zicem. Deci e bine că ai căscat gura pe unde nu credeai că ai treabă, și ți-a sărit muștarul în ochi
– când zărești, din întâmplare, pe un raft, un produs nou sau a cărui reclamă tocmai ai văzut-o de câteva ori la la tv, nu vrei să îl studiezi mai de aproape? Poate se dovedește ceva interesant, nu?
– cum poți să afli ce noutăți au mai apărut în materie de: detergenți pentru curățat obiectele din baie sau bucătărie (niciodată nu ești mulțumită de ce ai, pentru că deși scrie pe toate „curăță fără efort”, de fapt freci de te doare mâna. Ce știu ei!), deodorante de budă, șampoane, paste de dinți, ape de gură, geluri de duș, dacă nu te învârți un pic printre rafturile astea? Și doar știți câte produse sunt, nu? Nu știu voi, dar eu simt că de fiecare dată am ratat ceva important trecând fugitiv printre rafturile astea de importanță capitală.
– de ce să ratezi o promoție la hârtie igienică cu x straturi+prosoape de bucătărie bonus, când poți să studiezi mai bine oferta de raion și să faci o economie de… 50 de bani?
– la măsline, trebuie să le guști
– la mezeluri trebuie să cauți ceva uscat, slab și apetisant (și sunt munți de mezeluri)
– la iaurturi trebuie să faci investigații ca să-ți găsești marca preferată, că ăștia mereu îi schimbă locul
– la ronțănele nu știi niciodată ce a mai apărut nou, plus că sărățelele alea cu chimen sunt de cele mai multe ori ascunse de parcă ar vrea să nu le găsești
Și câte și mai câte. Numai cine n-a fost vreodată într-un hypermarket nu știe ce peștera lui Ali Baba ți se dezvăluie acolo. Și deși te străduiești să nu stai mult, să nu exagerezi, dar să cuprinzi cât mai multe din interesele tale de femeie gospodină, tot ajungi pe ultima sută de metri, când el descarcă coșul la casă (crezând că a scăpat, he, he! ), să alergi ca disperata după un tampon, un dizolvant de unghii sau cine mai știe ce mărunțiș scăpat din vedere, dar care te-a lovit cu absența lui exact în ultima clipă. Evident, dacă el n-ar fi fost așa de grăbit și nemulțumit că tu stai prea mult printre rafturi, ai fi avut timp să le vezi pe toate și să le cumperi în tihnă, dar așa…
Ați văzut reclamele alea în care un el cară, râzând cu toți dinții, pungi de shopping, alături de o ea la fel de zâmbăreață? Unde sunt domnule bărbații ăia așa fericiți?
Și cum tot n-am mai făcut demult un sondaj, ia votați, să vedem, statistic vorbind, care-i procentul?
Io-s barbat si imi place la cumparaturi. E-adevarat, sunt gurmand…dar tot mai opresc si pe la alte articole decat din alea de bagat pe sub mustata, ca de ex. la CD-uri, DVD-uri, carti, flori, etc. Ok, si nu-s gay 🙂
Flori? Hm!
Ok, am exagerat un pic cu florile…dar nici chiar la raftul cu bere nu merg 🙂
Nu că ar fi vreo rușine raftul cu berea, dar cred că se ajunge mai ușor la el dacă treci printre alea de flori mai întâi 😛
Opţiunile îs proaste. Fireşte că pe îndelete, dar cum PLM dezmierdând fiecare raft? Ba mai degrabă înjurând fiecare raft şi fiecare produs a cărui etichetă o citesc (în 12 limbi, uneori diferă descrierea ingredientelor între limbi, găseşti procentul pentru câte un ingredient doar în croată sau cehă), şi tot aşa. Ca un programator care încearcă să depaneze un program uriaş şi prost făcut – aşa e actul meu de şoping.
Of, programatorii astia, cum nu sesiseaza ei aluziile din dezmierdari, domnule! 🙂
Da’ ce, şopingul e ca să-ţi bagi p* în el?
Câteodată 🙂
Votat prima optiune. Rapid, fara preludiu.
Daca e pe indelete, dezmierdand fiecare raft, nu cumpar nimic. Nu se cheama facut de cumparaturi, ci tur de recunoastere. Notez pe telefon preturi, caracteristici produse, merg acasa, imi fac un plan, o lista de cumparaturi, apoi vin cu adevarat la cumparaturi si cumpar numai ce e pe lista. Preferabil singura, ca nu stiu multi oameni care sa poata tine pasul. In 2-5 minute am terminat de batut tot hypermarketul si sunt deja la o casa.
Ca sa iau argumentele pe rand:
– nu-mi plac muraturile de nici un neam;
– l-am studiat deja la vizita precedenta „de recunoastere”
– la fel, am studiat cand am fost in recunoastere; la capitolul detergent de vase am o preferinta foarte bine definita: L’arbre vert cu aroma de migdale, nimic altceva nu miroase la fel de bine nasului meu; la deodorante de buda iar am preferinte foarte bine definite; la capitolul produse de curatare baie sunt foarte multumita de draciile pe care le am, mi-au facut alba cada care parea condamnata la a ramane pe veci maro-portocalie; geluri de dus, deodorante nu cumpar din hypermaket, is fana chestii cu arome fructate pe care nu le gasesc in magazinele mari; la capitolul sampon, de ce l-as schimba pe ala dupa care am mai mult par?
– nu iau un anumit neam de hartie igienica doar ca sa fac economie de x lei; am preferinte foarte bine definite in materie de hartie igienica (Milde cu aroma de portocala si scortisoara, miroase super si e foarte fina si placuta pentru mine, ca mai adorm uneori pe buda cu capul sprijinit pe sulul de hartie igienica din dreapta… nu glumesc)
– nu-mi plac maslinele, nu-mi plac iaurturile, nu-mi plac mezelurile, nu-mi plac rontanelele
Wow! :)) Care e ala care face cada alba? Sunt interesata, ca am folosit Cif si Putzstein si ambele albesc, dar parca nu chiar…
Sapunul de casa.
Mr. Muscle Citrus Fresh scrie pe el. A nu se intelege ca n-am frecat de credeam ca-mi cad mainile. Da’ cu siguranta nu m-as fi apucat sa frec in halul ala daca nu m-ar fi pocnit ca hei, a inceput sa se duca stratul maro portocaliu dupa ce am dat cu porcaria… Si de atatia ani de cand ma mutasem aici fusesem mereu convinsa ca n-am ce-i face daca nici ai mei n-au gasit o solutie… 😀
Eu incerc sa-mi dezvolt o mall-o-fobie. Aceste spatii sunt bazate pe o falsa diversitate si pe diverse smecherii cu preturi variate… facute sa te convinga sa dai bani multi pe prostii.
Si-mi plac cumparaturile, dar eu cand ma fac cumparaturi, ma duc pe la toate magazinele relevante din oras si am un plan, chiar daca are doar forma unei liste.
Deci faci si drumuri, nu numai cumparaturi 🙂
asta va fi abaterea de la regula si voi spune ca-mi place lung si pe indelete. in schimb e chinuitor pentru my better? half, aka Al Bundy. adica lui ii place cat mai scurt, cu toate comentariile pe care le va atrage aceasta fraza. 🙂 n-o sa-i spun chiar impingator de carucior, dar odata i-a facut, de nervi, un vant, de nu s-a oprit decat in rafturi. bine ca nu eram la vin 😀
Da, tot cu un soi de Al Bundy convietuiesc si eu 🙂 Rasplata mea e ca se intampla ca acasa sa descopere ce bune sunt unele chestii pe care el n-ar fi avut rabdare sa le gaseasca prin rafturi.