De ce e Bucureștiul jegos

Raspunsul scurt ar fi: pentru că nu se spală. Răspunsul lung  e doar pentru premianți 🙂

La întâlnirea de ieri, cu Elena Udrea și viitoarea lege a Capitalei, Silvian Ionescu, șeful Gărzii de Mediu, s-a apucat să-i tragă una bărbătește lui Chiliman, spunând că de aia e praf în București, pentru că primarul sectorului 1 are exces de fonduri pe care le bagă în pământ de flori. Mai exact plantează panseluțe, și „numai în sectorul 1 stratul de pământ trece peste borduri, de unde e luat de vânt și se depune peste tot”, zice Ionescu. Sigur, șeful PDL sector 3 a dat dovadă aici de exces de zel. Nu numai Chiliman a făcut abuz de panseluțe, ci cam toți primarii (minus Vanghelie), de când au văzut ce succes are Negoiță la electorat cu spațiile lui verzi (și de când s-a descoperit ce bani se câștigă din pus floricele. E practic un perpetuum mobile). Iar că pământul o fi trecând peste borduri numai la Chiliman în sector, se poate, că acolo n-au ajuns celebrele borduri ale lui Videanu 😉

Paranteză despre Videanu:

Nu puteam să las nefăcută gluma asta cu bordurile, chiar mă întreba cineva zielele trecute de ce zic acum că Videanu a fost cel mai bun primar al Capitalei, când toată presa îl critica, iar singura imagine rămasă pe retina publică despre el a fost asta cu fabrica de borduri. Păi da, pentru imaginea asta are și el vina lui, dar și noi, ziariștii, că i-am cultivat-o în detrimentul a tot ce a făcut bun, totuși. Era cool în perioada aia să-l critici pe Videanu, n-aveai cum să n-o faci, că prea făcea multe gafe. Din păcate acum, când Oprescu are o presă unanim obedientă (PR-istele lui știu ele de ce și cum), ajungem să-l apreciem pe Videanu. Nu numai pentru ce abia acum începe să se vadă că a făcut, ci și pentru democrația comunicațională care exista la primărie pe vremea lui. Dar asta e deja o paranteză cam mare.

De unde vine totuși praful?

Revenind la jeg, da, Bucureștiul e plin de praf din mai multe cauze naturale: că suntem în Bărăgan, că nu mai avem perdeaua protectoare pe care ne-o oferea pădurea Băneasa, că am construit ca înnecații betoane, și avem prea puțini copaci care să mai absoarbă praful, și că în general avem figurine decorative din iarbă, în loc de platani sau alți arbori de adevăratelea.

Și ce e de făcut

Dar, scuza asta nu e suficientă. E ca și când ai spune că puți pentru că transpiri, nu pentru că nu te speli. Când am fost și eu la Paris, într-o tinerețe îndepărtată, am văzut cu uimire și încântare un negru tânăr și vânjos, care dansa în ritmul muzicii din căști, spălând cu apă și clăbuc o cabină telefonică, apoi ștergându-i geamurile cu lamă din aia de cauciuc de sterș parbrize. Ăsta era job-ul lui. Și îl făcea cu plăcere. Îmi închipui că și alte obiecte de mobilier stradal din Paris or fi fost spălate cu apă și detergent, de niște alți negri veseli și vânjoși.

La noi, în ditai Bucureștiul, îmi închipui că sunt în fiecare sector câteva mii de oameni care primesc venit minim garantat de la stat. Adică banii ăia pe care-i primești moka, să nu zici că mori de foame, dar pentru care trebuie să prestezi șapte zile de muncă în folosul comunității. Hai să-i pună onor primarii ăștia, care ne copleșesc cu panseluțele, pe asistații social să spele în fiecare zi câte o stație de tramvai, sau un metru de balustradă la Pasajul Obor. Vă amintiți de minune a fost pasajul ăla când l-a inaugurat Videanu? Balustrade nichelate, arhitectură modernă, corpuri de iluminat futuriste. O plăcere să treci pe el, pe sub el și pe lângă el. Mergeți acum să vedeți dacă se mai vede nichelul balustradei. E acoperit de un strat gros de praf depus în ploi, ierni și veri toride.

Deunăzi la Unirea, în stația tramvaiului de la Sfânta Vineri, am constatat cu plăcere că primăria a amplasat în sfârșit o cabină din aia de îndrumare turistică. E din sticlă, are un monitor incastrat în inox, are o rampă pentru handicapați, ca și cale de acces. Dar, monitorul nu funcționează. E acoperit cu praf gros și el, și pereții din sticlă ai cabinei. Și dacă ar funcționa și-ar fi silă să pui degetul pe el. Cât să fie oare să dai cu o găleată de apă pe el săptămânal, și cu niște lame din alea de cauciuc? Dar e mai ușor, într-adevăr, să te lamentezi că locuiești în Bărăgan, decât să pui mâna să te speli. Apoi să mai bagi și banii în flori și în internet wi-fi prin parcuri, e ca și când te dai cu parfum peste transpirație.

Dacă am avea măcar simțul umorului am putea să facem din asta un soi de brand de oraș: „București, te face praf de la prima vedere!”

Etichete: , , ,

7 comentarii la “De ce e Bucureștiul jegos” Subscribe

  1. Dragos B 07/04/2011 at 11:08 #

    „De unde vine totuși praful?”

    Si de la mult prea multele autovehicule care-l tin in continua miscare.

    • Dollo 07/04/2011 at 14:00 #

      Da, si masinile care intra si ies de pe santiere cu rotile nespalate sunt o sursa de praf. Restul doar il vantura pe ala care e deja pe strazi 🙂

  2. andreea 07/04/2011 at 14:25 #

    lol. panselute? PANSELUTE?

    citesc si ma crucesc. In panselute sa ne duelam la Bucuresti, deci.

    • Dollo 07/04/2011 at 14:50 #

      Dap, panselute, am ramas cu o pasiune pentru florile astea înca de pe vremea când veneau minerii să le planteze 😉

  3. Ana 07/04/2011 at 15:44 #

    Si inca tot timpul anului, din ninsoare in ninsoare. Am fost in decembrie 2009 la un targ de Craciun in aer liber in Parcul Titan. Pe drum, am constatat ca, desi afara fulguia, pe Mihai Bravu erau panselute proaspete. Anul asta au aparut in februarie in cateva locuri, au disparut, au aparut iar.

    • Dollo 07/04/2011 at 19:17 #

      Panseluțele sunt niște flori rezistente la multe 🙂

  4. Daniel 26/09/2011 at 13:26 #

    Mda…..asta va fi forever una din dilemele mele existentiale de locuitor al acestei tari : de ce exista glod si tarana pe drumurile asfaltate, indiferent de sezon, indiferent de localitate, oras ? Pentru ca la fel e in toate localitatile, din Baragan sau de la munte…….Vi s-a parut cumva ca la Sinaia sau Brasov va scartaie asfaltul sub pantofi de curat ce se afla ?!? Raspunsul meu e unul mai degraba filosofic, daca pot spune asa si anume ca neamul asta inca nu s-a desprins de mersul descult sau in opinci prin colbul sau noroiul ulitei din ancestralele sate…….E ceva adanc infipt in ADN-ul nostru sa nu mergem mai departe si sa batem pasul pe loc, in tarana, in propria mizerie……..Danezii sau cine dracu, si-au curatat palma aia de tara, intr-o singura zi in „Let`s do it”……vad ca la noi a inceput sa se faca anual chestia asta si tot fara rezultate……….

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.