Dumnezeu e știință

Cea mai frumoasă explicație a lui Dumnezeu a fost dată în serialul Fringe. Nu știu câți îl urmăriți sau dacă vă place, dar mie mi-a plăcut mult, poate cel mai mult, episodul de aseară, așa că vi-l și povestesc, ca să avem un punct comun de plecare. Mi se pare „o pildă” bună pentru credincioși, în săptămâna mare 🙂

Serialul e un soi de dosarele X, dar mai evoluat. Agentul FBI Olivia Dunham e ajutată să dezlege tot felul de cazuri stranii de familia Bishop (tată-fiu). Se petrec multe întâmplări ce denotă că există o activitate paranormală de „shimburi” de ființe și obiecte între două universuri paralele. Doctorul Bishop (tatăl savant al familiei) a deschis această portiță între universuri în tinerețe, când fiul i-a murit înainte ca el să descopere leacul bolii. Descoperind că în universul paralel există și familia lui, și fiul, în viață, chiar dacă tot bolnav, decide să treacă dincolo și să-l răpească un pic pe copil, cât să-l însănătoșească. Evident că nu-l mai duce înapoi, și de aici toate dezechilibrele dintre cele două lumi pe care sunt chemați ei acum să le dezlege.

Numai că acum, după 20 de ani, tatăl e împovărat de secretul răpirii unui fiu care nu-i aparținea, și tot încearcă să-și descarce sufletul în fața fiului, dar nu reușește. Într-una din zile sunt chemați la rezolvarea unui caz ciudat. Un vagon întreg de tren cu oameni morți, secătuiți de energie, atât ei cât și aparatura care-i însoțea – telefoane, iPad-uri etc.

De vină se dovedește a fi un alt om de știință care descoperise călătoria în timp, și tot încerca să facă salturi înapoi, ca să-și salveze logodnica de la moarte. Salturile astea necesitau o mare cantitate de energie, „furată” din mediul în care savantul ajungea să se teleporteze. Încercările lui de până atunci nu-l duseseră mai departe de 24 de ore în urmă, dar omul lucra intens la un salt înapoi de zece luni. Ceea ce ar fi cauzat sute de victime.

În timp ce FBI decide să-l elimine pe savant, ca să nu mai omoare oameni nevinovați cu salturile lui, Bishop se gândește că l-ar putea convinge cu vorba bună să n-o facă, mizând pe propria poveste, cu fiul răpit din altă dimensiune.

Întâlnirea dintre cei doi e interesantă. Bishop îi spune că și dacă va reuși să ajungă cu zece luni înapoi, ca să-și salveze iubita, asta nu-i va face viața mai bună ulterior, ci i-o va împovăra până la finalul zilelor. Bishop îi povestește despre remușcările lui și spune că asta l-a făcut să creadă în Dumnezeu și că a decis să aștepte un semn de la El, dacă este iertat sau nu pentru aroganța de a strica echilibrul universurilor. Semnul pe care îl aștepta Bishop de la Dumnezeu era o lalea albă.

Savantul călător în timp îi spune că nu prea înfloresc lalelele în anotimpul ăla, și mai ales că „Dumnezeu e știință!”. E vaccinul antipolio, e operația nu știu care, e formula nu știu care. Savantul îi spune că doar astfel poate fi privit Dumnezeu, ca o știință care ajută omenirea să progreseze. Dincolo de dorința de a-și salva iubita, omul e mânat înapoi și de dorința de a merge înainte, adică de a-și testa teoria și a bifa astfel ceea ce omenirea încă nu făcuse până atunci: călătoria în timp.

Discuția lor e întreruptă de agenții FBI care pătrund în cameră și vor să-l lichideze pe savant, însă el e mai rapid și se întoarce din nou în timp, alte 24 de ore. Cât să lase niște scrisori: una colaboratoarei lui și cealaltă lui Bishop, pe care teoretic nu-l cunoștea cu 24 de ore înainte…

Apoi reușește să facă saltul zece luni înapoi, să-și prindă logodnica exact când se urca în mașina în care murise accidentată, și… în fine, mor amândoi.

Peste zece luni, revenind în prezent, Bishop e din nou în momentul  în care îi scria fiului, încercând să-i mărturisească păcatul din tinerețe, dar când termină scrisoarea decide că mai bine e s-o ardă. Apoi vine poșta și găsește scrisoarea trimisă de savantul călător. Când o deschide, ce credeți că descoperă înăuntru? Dap, o lalea desenată pe o coală de hârtie albă 🙂

Sigur că e un film, dar mi se pare cea mai bună poveste despre Dumnezeu auzită până acum. Mult mai bun decât toate ecranizările cu răstigniri și învieri 🙂

Etichete: Dumnezeu, filme, Fringe