Leapșa oracol

Că tot vorbeam zilele trecute de Facebook versus oracolele din școala generală, am primit azi o leapsă, genul ăla, de la o fostă colegă de breaslă, acum PR-istă: Georgiana Capuerde. Trebuie, deci, să răspund la întrebările următoare:

1.Când ai început să scrii online?

În august 2009

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

Gândul că voi cîștiga ceva bani la un moment dat din el. Până atunci, însă, mă motivează suficient faptul că adun în jurul lui oameni care rezonează (sau nu) cu mine, dar măcar revin ca să vadă ce-am mai zis 🙂

3. Cum reacţionezi la comentarii negative?

Dacă sunt negative doar de dragul de mă înjura, le răspund cu aceeași monedă. Dacă e vorba de divergențe de opinii mă străduiesc să explic mai bine ce am vrut să spun și să-mi argumentez punctul de vedere. Dar accept și alte păreri, că doar nu sunt eu cea mai deșteaptă.

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit?

Eram nevorbită, după câteva luni de la ieșirea din presă. Obișnuită să scriu zilnic, simțeam că omenirea pierde niște bule de înțelepciune dacă eu nu le „înregistrez” undeva, așa că mi-am făcut blog. Până atunci nu citisem niciun alt blog, deci mi-a fost ușor, mi-am imaginat că nu e mare lucru.

5. Ce fel de linkuri ţii în blogroll?

Alte bloguri pe care le citesc sau le urmăresc periodic, selectate după criterii subiective: ori îmi place mult cum gândesc oamenii care le scriu, ori m-au trecut și ei în listele lor, ori și una și alta.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Nu cred că m-a schimbat. E doar încă un job care momentan mănâncă timp și bani, și nu produce nimic. Când/dacă o să ajung la saturație „o să-mi dau demisia” 🙂

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blogul tău?

Să crească, să-și facă prieteni mai mulți, să ajungă să trăiască pe picioarele lui, ca orice om matur, și să-și întrețină „mama” la bătrânețe, că în baza pensiei de la stat… 🙂

8. Cât despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Cochetez cu ideea ca la un moment dat să organizez o întâlnire cu cititorii constanți ai blogului, să ne cunoaștem și de-adevăratelea, să bem o bere sau un vin bun și să degustăm niște bucate pregătite de mama lu Dollo 🙂

Nu știu cui să dau leapșa asta mai departe, așa că îi înșir aci pe cei la care mă gândesc că poate ar vrea să răspundă: Aristocle, Gilbert, Dojo, GeorgeL, Monibell, Andreea.

Cine mai dorește, cine mai poftește, să se simtă liber să o ia. Mulțumesc pentru atenție 🙂

Etichete: , ,

2 comentarii la “Leapșa oracol” Subscribe

  1. andreea 04/04/2011 at 16:11 #

    prestez, cum sa nu, doar sa termin niste chestii pe la birou 🙂 imi place punctul 2…sarcasmul la putere

  2. Monica 04/04/2011 at 16:50 #

    Cel mai mult imi place punctul 8, mai ales partea cu „bucate pregătite de mama lu Dollo” 🙂

    Vin și răspunsurile mele mai pe seară.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese