Leapșa oracol

Că tot vorbeam zilele trecute de Facebook versus oracolele din școala generală, am primit azi o leapsă, genul ăla, de la o fostă colegă de breaslă, acum PR-istă: Georgiana Capuerde. Trebuie, deci, să răspund la întrebările următoare:

1.Când ai început să scrii online?

În august 2009

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

Gândul că voi cîștiga ceva bani la un moment dat din el. Până atunci, însă, mă motivează suficient faptul că adun în jurul lui oameni care rezonează (sau nu) cu mine, dar măcar revin ca să vadă ce-am mai zis 🙂

3. Cum reacţionezi la comentarii negative?

Dacă sunt negative doar de dragul de mă înjura, le răspund cu aceeași monedă. Dacă e vorba de divergențe de opinii mă străduiesc să explic mai bine ce am vrut să spun și să-mi argumentez punctul de vedere. Dar accept și alte păreri, că doar nu sunt eu cea mai deșteaptă.

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit?

Eram nevorbită, după câteva luni de la ieșirea din presă. Obișnuită să scriu zilnic, simțeam că omenirea pierde niște bule de înțelepciune dacă eu nu le „înregistrez” undeva, așa că mi-am făcut blog. Până atunci nu citisem niciun alt blog, deci mi-a fost ușor, mi-am imaginat că nu e mare lucru.

5. Ce fel de linkuri ţii în blogroll?

Alte bloguri pe care le citesc sau le urmăresc periodic, selectate după criterii subiective: ori îmi place mult cum gândesc oamenii care le scriu, ori m-au trecut și ei în listele lor, ori și una și alta.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Nu cred că m-a schimbat. E doar încă un job care momentan mănâncă timp și bani, și nu produce nimic. Când/dacă o să ajung la saturație „o să-mi dau demisia” 🙂

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blogul tău?

Să crească, să-și facă prieteni mai mulți, să ajungă să trăiască pe picioarele lui, ca orice om matur, și să-și întrețină „mama” la bătrânețe, că în baza pensiei de la stat… 🙂

8. Cât despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Cochetez cu ideea ca la un moment dat să organizez o întâlnire cu cititorii constanți ai blogului, să ne cunoaștem și de-adevăratelea, să bem o bere sau un vin bun și să degustăm niște bucate pregătite de mama lu Dollo 🙂

Nu știu cui să dau leapșa asta mai departe, așa că îi înșir aci pe cei la care mă gândesc că poate ar vrea să răspundă: Aristocle, Gilbert, Dojo, GeorgeL, Monibell, Andreea.

Cine mai dorește, cine mai poftește, să se simtă liber să o ia. Mulțumesc pentru atenție 🙂

Tags: , ,

2 Responses to “Leapșa oracol” Subscribe

  1. andreea 04/04/2011 at 16:11 #

    prestez, cum sa nu, doar sa termin niste chestii pe la birou 🙂 imi place punctul 2…sarcasmul la putere

  2. Monica 04/04/2011 at 16:50 #

    Cel mai mult imi place punctul 8, mai ales partea cu „bucate pregătite de mama lu Dollo” 🙂

    Vin și răspunsurile mele mai pe seară.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.