Leapșa oracol

Că tot vorbeam zilele trecute de Facebook versus oracolele din școala generală, am primit azi o leapsă, genul ăla, de la o fostă colegă de breaslă, acum PR-istă: Georgiana Capuerde. Trebuie, deci, să răspund la întrebările următoare:

1.Când ai început să scrii online?

În august 2009

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

Gândul că voi cîștiga ceva bani la un moment dat din el. Până atunci, însă, mă motivează suficient faptul că adun în jurul lui oameni care rezonează (sau nu) cu mine, dar măcar revin ca să vadă ce-am mai zis 🙂

3. Cum reacţionezi la comentarii negative?

Dacă sunt negative doar de dragul de mă înjura, le răspund cu aceeași monedă. Dacă e vorba de divergențe de opinii mă străduiesc să explic mai bine ce am vrut să spun și să-mi argumentez punctul de vedere. Dar accept și alte păreri, că doar nu sunt eu cea mai deșteaptă.

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit?

Eram nevorbită, după câteva luni de la ieșirea din presă. Obișnuită să scriu zilnic, simțeam că omenirea pierde niște bule de înțelepciune dacă eu nu le „înregistrez” undeva, așa că mi-am făcut blog. Până atunci nu citisem niciun alt blog, deci mi-a fost ușor, mi-am imaginat că nu e mare lucru.

5. Ce fel de linkuri ţii în blogroll?

Alte bloguri pe care le citesc sau le urmăresc periodic, selectate după criterii subiective: ori îmi place mult cum gândesc oamenii care le scriu, ori m-au trecut și ei în listele lor, ori și una și alta.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Nu cred că m-a schimbat. E doar încă un job care momentan mănâncă timp și bani, și nu produce nimic. Când/dacă o să ajung la saturație „o să-mi dau demisia” 🙂

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blogul tău?

Să crească, să-și facă prieteni mai mulți, să ajungă să trăiască pe picioarele lui, ca orice om matur, și să-și întrețină „mama” la bătrânețe, că în baza pensiei de la stat… 🙂

8. Cât despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Cochetez cu ideea ca la un moment dat să organizez o întâlnire cu cititorii constanți ai blogului, să ne cunoaștem și de-adevăratelea, să bem o bere sau un vin bun și să degustăm niște bucate pregătite de mama lu Dollo 🙂

Nu știu cui să dau leapșa asta mai departe, așa că îi înșir aci pe cei la care mă gândesc că poate ar vrea să răspundă: Aristocle, Gilbert, Dojo, GeorgeL, Monibell, Andreea.

Cine mai dorește, cine mai poftește, să se simtă liber să o ia. Mulțumesc pentru atenție 🙂

Etichete: , ,

2 comentarii la “Leapșa oracol” Subscribe

  1. andreea 04/04/2011 at 16:11 #

    prestez, cum sa nu, doar sa termin niste chestii pe la birou 🙂 imi place punctul 2…sarcasmul la putere

  2. Monica 04/04/2011 at 16:50 #

    Cel mai mult imi place punctul 8, mai ales partea cu „bucate pregătite de mama lu Dollo” 🙂

    Vin și răspunsurile mele mai pe seară.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.