Leapșa oracol

Că tot vorbeam zilele trecute de Facebook versus oracolele din școala generală, am primit azi o leapsă, genul ăla, de la o fostă colegă de breaslă, acum PR-istă: Georgiana Capuerde. Trebuie, deci, să răspund la întrebările următoare:

1.Când ai început să scrii online?

În august 2009

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

Gândul că voi cîștiga ceva bani la un moment dat din el. Până atunci, însă, mă motivează suficient faptul că adun în jurul lui oameni care rezonează (sau nu) cu mine, dar măcar revin ca să vadă ce-am mai zis 🙂

3. Cum reacţionezi la comentarii negative?

Dacă sunt negative doar de dragul de mă înjura, le răspund cu aceeași monedă. Dacă e vorba de divergențe de opinii mă străduiesc să explic mai bine ce am vrut să spun și să-mi argumentez punctul de vedere. Dar accept și alte păreri, că doar nu sunt eu cea mai deșteaptă.

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit?

Eram nevorbită, după câteva luni de la ieșirea din presă. Obișnuită să scriu zilnic, simțeam că omenirea pierde niște bule de înțelepciune dacă eu nu le „înregistrez” undeva, așa că mi-am făcut blog. Până atunci nu citisem niciun alt blog, deci mi-a fost ușor, mi-am imaginat că nu e mare lucru.

5. Ce fel de linkuri ţii în blogroll?

Alte bloguri pe care le citesc sau le urmăresc periodic, selectate după criterii subiective: ori îmi place mult cum gândesc oamenii care le scriu, ori m-au trecut și ei în listele lor, ori și una și alta.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Nu cred că m-a schimbat. E doar încă un job care momentan mănâncă timp și bani, și nu produce nimic. Când/dacă o să ajung la saturație „o să-mi dau demisia” 🙂

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blogul tău?

Să crească, să-și facă prieteni mai mulți, să ajungă să trăiască pe picioarele lui, ca orice om matur, și să-și întrețină „mama” la bătrânețe, că în baza pensiei de la stat… 🙂

8. Cât despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Cochetez cu ideea ca la un moment dat să organizez o întâlnire cu cititorii constanți ai blogului, să ne cunoaștem și de-adevăratelea, să bem o bere sau un vin bun și să degustăm niște bucate pregătite de mama lu Dollo 🙂

Nu știu cui să dau leapșa asta mai departe, așa că îi înșir aci pe cei la care mă gândesc că poate ar vrea să răspundă: Aristocle, Gilbert, Dojo, GeorgeL, Monibell, Andreea.

Cine mai dorește, cine mai poftește, să se simtă liber să o ia. Mulțumesc pentru atenție 🙂

Etichete: , ,

2 comentarii la “Leapșa oracol” Subscribe

  1. andreea 04/04/2011 at 16:11 #

    prestez, cum sa nu, doar sa termin niste chestii pe la birou 🙂 imi place punctul 2…sarcasmul la putere

  2. Monica 04/04/2011 at 16:50 #

    Cel mai mult imi place punctul 8, mai ales partea cu „bucate pregătite de mama lu Dollo” 🙂

    Vin și răspunsurile mele mai pe seară.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.