Oamenii care se iubesc seamănă?

... dar oamenii complet diferiți, care ajung totuși să formeze un cuplu, sunt de fapt niște alăturări forțate și sortite eșecului?

Am cunoscut azi o femeie pe care o știam doar din scris. Nu e vreo celebritate de Dorobanți, dar în unele cercuri e un personaj. A fost subiectul unui eseu scris foarte bine de iubitul ei, cu ani în urmă, despre cum s-au cunoscut ei doi. Azi am avut ocazia să constat cât de asemănători sunt. Am băut o cafea împreună cu ea și tot timpul m-a urmărit strania senzație că în gesturile ei îl văd pe el. De parcă îi imprumutase ochii când a plecat de acasă, i-a luat mâinile care plimbau la fel țigara prin aer sau și-a format buzele după forma buzelor lui. Poate că a fost doar o impresie, dat fiind că și pe el l-am văzut o singură dată, și de regulă nu sunt atât de atentă cu detaliile despre oameni. Sau poate de vină a fost tocmai eseul ăla care mi-a rămas la inimă și din care mi-am făcut impresia că povestea lor este genul ăla de dragoste la prima vedere, care se întâmplă o dată în viață, durează toată viața și se întâmplă numai norocoșilor.

Cert e că asta am simtit azi, și mă gândeam că poate nu e chiar o bazaconie credința că oamenii care sunt făcuți unul pentru altul ajung să semene și fizic (în cazul în care nu erau asemănători deja), după un timp de conviețuire. Ce mă frământă acum e dacă nu cumva și reciproca e valabilă? Adică oamenii complet diferiți, dar care ajung totuși să formeze un cuplu, sunt de fapt niște alăturări forțate și sortite eșecului? Voi ce părere aveți?

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Oamenii care se iubesc seamănă?” Subscribe

  1. Mekone 21/04/2011 at 22:48 #

    Păi dacă nu te-asemeni macar la ceva cu altcineva n-ai cum sa te-aduni cu respectiva persoana. Complet diferiti si cuplu …. suna ciudat. Daca doi oameni sunt COMPLET diferiti, cuplul ala nu prea are cum sa fie definit de iubire, ci la mijloc trebuie sa fie cel putin un interes comun. Si interesele comune care tin un cuplu nu sunt neaparat sortite esecului. Doar ca nu pot fi numite neaparat iubire. Un fel de ”friends for benefits”adică.

    • Dollo 22/04/2011 at 08:59 #

      E, știi cum e, la început ți se pare că tocmai diferențele sunt alea care vă unesc, dar în timp constați că sunt insurmontabile. Iar iubirea trece de regula după maximum 3 ani…

  2. Gilbert 22/04/2011 at 02:29 #

    Cred ca pot exista (mai rar, ce-i drept) si cupluri de oameni diferiti, „adunati” pe principiul „ne completam unul pe celalalt”. Dar cat de durabila e o astfel de relatie, mi-e greu de zis.

    • Dollo 22/04/2011 at 09:00 #

      Chestie de voință, pesemne. Sau de stoicism 🙂

  3. Xanaxdu 22/04/2011 at 10:08 #

    Eu as vota cu reciproca: as spune ca e un mare plictis intr-o relatie in care partenerii seamana prea mult. Interese comune, ok, anxietati si debuseuri similare, bifat, simt al umorului comun, check, dar nu pot fi TOATE interesele,anxietatile si poantele comune. Cred ca in fiecare cuplu este foarte igienic si necesar sa ai un spatiu numai al tau, altfel te timpesti. Majoritatea cuplurilor care esueaza cred ca o fac exact pentru ca fiecare transpira din greu incercind sa il toarne pe celalalt intr-o matrita proprie, pre-existenta, in baza atotputernicului „EU cred ca asa e bine/asa trebuie sa fie cuplul nostru”. In compensatie, cred ca supravietuiesc cuplurile in care fiecare accepta diferentele fata de celalalt si incearca sa isi adapteze cit mai bine sinele la idiosincraziile celuilalt.

    Dar oricum, cred ca a incerca sa gasim niste adevaruri universal valabile care sa explice succesul sau esecul unei relatii e un proiect a prioric sortit esecului.

    • Dollo 22/04/2011 at 10:29 #

      Mda, până la urmă ingredientul universal trebuie să fie atracția. Că dacă nici aia nu-i, nu fac doi bani toate asemănările/diferențele.

  4. Miscellaneous 28/04/2011 at 13:03 #

    Întotdeauna am fost de părere că trebuie să existe mici diferențe pe-acolo, într-un cuplu, ca să mai condimenteze, poate, relația. ;)) La început poate părea amuzant să fii cu un om total diferit de tine, dar dup-aia … nu mai e așa haios. Ah, știi cum e, depinde de cum te prinde: unii rezistă și așa și sunt fericiți, alții nu. Nu există o rețetă anume, un clic pentru succesul diferiților sau asemănaților într-o relație.

  5. Diana 29/04/2011 at 02:38 #

    Orice doi oameni care petrec mult timp împreună își împrumută din gesturi sau își formează gesturi comune. Asta e clar. Le preiei fără să îți dai seama.
    Am observat asta nu doar la cupluri, ci și la colege de cameră… iar de familii… nu mai vorbesc. 😀

    Asta nu înseamnă că nu există diferențe în cuplu, pot să fie diametral opuși, dar tot la fel vor apuca paharul sau vor pufui de nervi.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.