Oamenii care se iubesc seamănă?

... dar oamenii complet diferiți, care ajung totuși să formeze un cuplu, sunt de fapt niște alăturări forțate și sortite eșecului?

Am cunoscut azi o femeie pe care o știam doar din scris. Nu e vreo celebritate de Dorobanți, dar în unele cercuri e un personaj. A fost subiectul unui eseu scris foarte bine de iubitul ei, cu ani în urmă, despre cum s-au cunoscut ei doi. Azi am avut ocazia să constat cât de asemănători sunt. Am băut o cafea împreună cu ea și tot timpul m-a urmărit strania senzație că în gesturile ei îl văd pe el. De parcă îi imprumutase ochii când a plecat de acasă, i-a luat mâinile care plimbau la fel țigara prin aer sau și-a format buzele după forma buzelor lui. Poate că a fost doar o impresie, dat fiind că și pe el l-am văzut o singură dată, și de regulă nu sunt atât de atentă cu detaliile despre oameni. Sau poate de vină a fost tocmai eseul ăla care mi-a rămas la inimă și din care mi-am făcut impresia că povestea lor este genul ăla de dragoste la prima vedere, care se întâmplă o dată în viață, durează toată viața și se întâmplă numai norocoșilor.

Cert e că asta am simtit azi, și mă gândeam că poate nu e chiar o bazaconie credința că oamenii care sunt făcuți unul pentru altul ajung să semene și fizic (în cazul în care nu erau asemănători deja), după un timp de conviețuire. Ce mă frământă acum e dacă nu cumva și reciproca e valabilă? Adică oamenii complet diferiți, dar care ajung totuși să formeze un cuplu, sunt de fapt niște alăturări forțate și sortite eșecului? Voi ce părere aveți?

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Oamenii care se iubesc seamănă?” Subscribe

  1. Mekone 21/04/2011 at 22:48 #

    Păi dacă nu te-asemeni macar la ceva cu altcineva n-ai cum sa te-aduni cu respectiva persoana. Complet diferiti si cuplu …. suna ciudat. Daca doi oameni sunt COMPLET diferiti, cuplul ala nu prea are cum sa fie definit de iubire, ci la mijloc trebuie sa fie cel putin un interes comun. Si interesele comune care tin un cuplu nu sunt neaparat sortite esecului. Doar ca nu pot fi numite neaparat iubire. Un fel de ”friends for benefits”adică.

    • Dollo 22/04/2011 at 08:59 #

      E, știi cum e, la început ți se pare că tocmai diferențele sunt alea care vă unesc, dar în timp constați că sunt insurmontabile. Iar iubirea trece de regula după maximum 3 ani…

  2. Gilbert 22/04/2011 at 02:29 #

    Cred ca pot exista (mai rar, ce-i drept) si cupluri de oameni diferiti, „adunati” pe principiul „ne completam unul pe celalalt”. Dar cat de durabila e o astfel de relatie, mi-e greu de zis.

    • Dollo 22/04/2011 at 09:00 #

      Chestie de voință, pesemne. Sau de stoicism 🙂

  3. Xanaxdu 22/04/2011 at 10:08 #

    Eu as vota cu reciproca: as spune ca e un mare plictis intr-o relatie in care partenerii seamana prea mult. Interese comune, ok, anxietati si debuseuri similare, bifat, simt al umorului comun, check, dar nu pot fi TOATE interesele,anxietatile si poantele comune. Cred ca in fiecare cuplu este foarte igienic si necesar sa ai un spatiu numai al tau, altfel te timpesti. Majoritatea cuplurilor care esueaza cred ca o fac exact pentru ca fiecare transpira din greu incercind sa il toarne pe celalalt intr-o matrita proprie, pre-existenta, in baza atotputernicului „EU cred ca asa e bine/asa trebuie sa fie cuplul nostru”. In compensatie, cred ca supravietuiesc cuplurile in care fiecare accepta diferentele fata de celalalt si incearca sa isi adapteze cit mai bine sinele la idiosincraziile celuilalt.

    Dar oricum, cred ca a incerca sa gasim niste adevaruri universal valabile care sa explice succesul sau esecul unei relatii e un proiect a prioric sortit esecului.

    • Dollo 22/04/2011 at 10:29 #

      Mda, până la urmă ingredientul universal trebuie să fie atracția. Că dacă nici aia nu-i, nu fac doi bani toate asemănările/diferențele.

  4. Miscellaneous 28/04/2011 at 13:03 #

    Întotdeauna am fost de părere că trebuie să existe mici diferențe pe-acolo, într-un cuplu, ca să mai condimenteze, poate, relația. ;)) La început poate părea amuzant să fii cu un om total diferit de tine, dar dup-aia … nu mai e așa haios. Ah, știi cum e, depinde de cum te prinde: unii rezistă și așa și sunt fericiți, alții nu. Nu există o rețetă anume, un clic pentru succesul diferiților sau asemănaților într-o relație.

  5. Diana 29/04/2011 at 02:38 #

    Orice doi oameni care petrec mult timp împreună își împrumută din gesturi sau își formează gesturi comune. Asta e clar. Le preiei fără să îți dai seama.
    Am observat asta nu doar la cupluri, ci și la colege de cameră… iar de familii… nu mai vorbesc. 😀

    Asta nu înseamnă că nu există diferențe în cuplu, pot să fie diametral opuși, dar tot la fel vor apuca paharul sau vor pufui de nervi.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.