Oamenii care se iubesc seamănă?

... dar oamenii complet diferiți, care ajung totuși să formeze un cuplu, sunt de fapt niște alăturări forțate și sortite eșecului?

Am cunoscut azi o femeie pe care o știam doar din scris. Nu e vreo celebritate de Dorobanți, dar în unele cercuri e un personaj. A fost subiectul unui eseu scris foarte bine de iubitul ei, cu ani în urmă, despre cum s-au cunoscut ei doi. Azi am avut ocazia să constat cât de asemănători sunt. Am băut o cafea împreună cu ea și tot timpul m-a urmărit strania senzație că în gesturile ei îl văd pe el. De parcă îi imprumutase ochii când a plecat de acasă, i-a luat mâinile care plimbau la fel țigara prin aer sau și-a format buzele după forma buzelor lui. Poate că a fost doar o impresie, dat fiind că și pe el l-am văzut o singură dată, și de regulă nu sunt atât de atentă cu detaliile despre oameni. Sau poate de vină a fost tocmai eseul ăla care mi-a rămas la inimă și din care mi-am făcut impresia că povestea lor este genul ăla de dragoste la prima vedere, care se întâmplă o dată în viață, durează toată viața și se întâmplă numai norocoșilor.

Cert e că asta am simtit azi, și mă gândeam că poate nu e chiar o bazaconie credința că oamenii care sunt făcuți unul pentru altul ajung să semene și fizic (în cazul în care nu erau asemănători deja), după un timp de conviețuire. Ce mă frământă acum e dacă nu cumva și reciproca e valabilă? Adică oamenii complet diferiți, dar care ajung totuși să formeze un cuplu, sunt de fapt niște alăturări forțate și sortite eșecului? Voi ce părere aveți?

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Oamenii care se iubesc seamănă?” Subscribe

  1. Mekone 21/04/2011 at 22:48 #

    Păi dacă nu te-asemeni macar la ceva cu altcineva n-ai cum sa te-aduni cu respectiva persoana. Complet diferiti si cuplu …. suna ciudat. Daca doi oameni sunt COMPLET diferiti, cuplul ala nu prea are cum sa fie definit de iubire, ci la mijloc trebuie sa fie cel putin un interes comun. Si interesele comune care tin un cuplu nu sunt neaparat sortite esecului. Doar ca nu pot fi numite neaparat iubire. Un fel de ”friends for benefits”adică.

    • Dollo 22/04/2011 at 08:59 #

      E, știi cum e, la început ți se pare că tocmai diferențele sunt alea care vă unesc, dar în timp constați că sunt insurmontabile. Iar iubirea trece de regula după maximum 3 ani…

  2. Gilbert 22/04/2011 at 02:29 #

    Cred ca pot exista (mai rar, ce-i drept) si cupluri de oameni diferiti, „adunati” pe principiul „ne completam unul pe celalalt”. Dar cat de durabila e o astfel de relatie, mi-e greu de zis.

    • Dollo 22/04/2011 at 09:00 #

      Chestie de voință, pesemne. Sau de stoicism 🙂

  3. Xanaxdu 22/04/2011 at 10:08 #

    Eu as vota cu reciproca: as spune ca e un mare plictis intr-o relatie in care partenerii seamana prea mult. Interese comune, ok, anxietati si debuseuri similare, bifat, simt al umorului comun, check, dar nu pot fi TOATE interesele,anxietatile si poantele comune. Cred ca in fiecare cuplu este foarte igienic si necesar sa ai un spatiu numai al tau, altfel te timpesti. Majoritatea cuplurilor care esueaza cred ca o fac exact pentru ca fiecare transpira din greu incercind sa il toarne pe celalalt intr-o matrita proprie, pre-existenta, in baza atotputernicului „EU cred ca asa e bine/asa trebuie sa fie cuplul nostru”. In compensatie, cred ca supravietuiesc cuplurile in care fiecare accepta diferentele fata de celalalt si incearca sa isi adapteze cit mai bine sinele la idiosincraziile celuilalt.

    Dar oricum, cred ca a incerca sa gasim niste adevaruri universal valabile care sa explice succesul sau esecul unei relatii e un proiect a prioric sortit esecului.

    • Dollo 22/04/2011 at 10:29 #

      Mda, până la urmă ingredientul universal trebuie să fie atracția. Că dacă nici aia nu-i, nu fac doi bani toate asemănările/diferențele.

  4. Miscellaneous 28/04/2011 at 13:03 #

    Întotdeauna am fost de părere că trebuie să existe mici diferențe pe-acolo, într-un cuplu, ca să mai condimenteze, poate, relația. ;)) La început poate părea amuzant să fii cu un om total diferit de tine, dar dup-aia … nu mai e așa haios. Ah, știi cum e, depinde de cum te prinde: unii rezistă și așa și sunt fericiți, alții nu. Nu există o rețetă anume, un clic pentru succesul diferiților sau asemănaților într-o relație.

  5. Diana 29/04/2011 at 02:38 #

    Orice doi oameni care petrec mult timp împreună își împrumută din gesturi sau își formează gesturi comune. Asta e clar. Le preiei fără să îți dai seama.
    Am observat asta nu doar la cupluri, ci și la colege de cameră… iar de familii… nu mai vorbesc. 😀

    Asta nu înseamnă că nu există diferențe în cuplu, pot să fie diametral opuși, dar tot la fel vor apuca paharul sau vor pufui de nervi.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.