Palma care se ține minte

De Paște am ajuns să fac schimb de amintiri cu mama despre bătaia părintească pe care o ții minte. Discuția a pornit de la faptul că nu există părinte care să nu-și fi „altoit” copilul măcar o dată în viață, pe criteriul că ... asta face bine la educație.

Dacă tot au fost niște zile de petrecut în familie, s-a întâmplat să ne amintim și de lucrurile plăcute din viață 😀 Și așa am ajuns să fac schimb de amintiri cu mama despre bătaia părintească pe care o ții minte. Discuția a pornit de la faptul că nu există părinte care să nu-și fi „altoit” copilul măcar o dată în viață, pe criteriul că … asta face bine la educație. Pe urmă, nimeni nu te învață să fii părinte, iar rolul ăsta nu te scutește de nervi și supărări. Deci, a greși e omenește, ce mai!

Mama își amintea că „m-a bătut” într-o împrejurare pe care eu n-o mai țineam minte. Că venisem acasă după școală cu o prietenă din bloc, ne-am jucat cu păpușile, dar și cu niște lumânări. Bătaia fusese deci retroactivă și educativă: bine că nu s-a întâmplat să dați foc casei, dar tot o încasezi pentru că te-ai jucat cu focul.  Apoi a mai enervat-o și că n-a mai găsit mâncarea pe care o pregătise pentru ziua respectivă, că eu, „galantoană” cum mă persifla mama, o servisem pe prietena mea și cu prânzul. Iar mama întotdeauna a avut o problemă cu lipsa mâncării, mai ales pe vremea aia, când toate se procurau greu. Deci asta era bătaia pe care a ținut-o ea minte.

Eu însă țin minte o singură palmă primită de la mama, în toată copilăria mea: într-o zi când mă pieptăna ca să-mi facă codițe, să plec la școală, m-a tras de păr iar eu am făcut-o proastă. Imediat am primit o palmă peste gură, și instrucțiunile: să nu mai spui niciodată că mama e proastă!

Culmea e că și mama ține minte, din copilăria ei, tot o singură palmă primită peste gură de la mamaie. Când a îndrăznit să-l facă mincinos pe un învățător care-i tot promitea bomboane, dar nu se ținea de cuvânt. Iar mamaie, țărancă analfabetă, avea un cult pentru intelectuali, deci era imposibil ca mama, o puță de fată, să-l facă mincinos pe domnu învățător. Domnul a fost însă mai cinstit ca mamaie și a admis că fata avea dreptate, el promisese de prea multe ori și nu se ținuse  niciodată de cuvânt.

Mi se pare interesantă memoria asta selectivă  care are resorturi necunoscute. Nu-mi dau seama de ce eu am reținut fix numai acea palmă și nu și altele, că au mai fost cu siguranță. Dar zău dacă-mi mai amintesc vreuna. Nu vorbim aici despre acea particularitate a memoriei care-ți permite să păstrezi doar părțile bune dintr-un timp sau o relație, ci despre faptul că reții doar o întâmplare anume și nimic mai mult. Bună sau rea. De altfel eu nici nu cred în valabilitatea acelei selectivități pozitive a memoriei. Eu de exemplu îmi amintesc numai lucrurile neplăcute din fosta mea căsnicie. Și n-au fost toți anii răi, cu siguranță.

Voi ce bătaie vă amintiți din copilărie?

Etichete: , , ,

3 comentarii la “Palma care se ține minte” Subscribe

  1. ady 26/04/2011 at 10:55 #

    eu imi amintesc 2 „batai”, dar pe care le-am luat de la tata. una in clasa a doua, cand ma lasasem de tot pe tanjala si nu avusem chef sa invat tabla inmultirii. stiam cat face 2×8, dar nu stiam cat face 16:2. cred ca mi-era lene sa gandesc. 🙂 si mi-am luat vreo 3 curele penste popou. (popoul imbracat, si curele de pantaloni; am auzit si povesti cu alte curele, furtune de la masina de spalat si alte chestii d-astea complicate). a doua, la sfarsitul clasei a IV-a, cand m-am apucat sa colorez apa din cada cu lotiunea lui de dupa ras (adidas-originala, obtinuta cu greu si scump- in ’91), ocazia cu care a constatat ca iar uitasem tot ce invatasem in primii 4 ani de scoala. (eram la statiune). alte 3 curele. dupa-aia am fost copil cuminte sau a ajuns tata la concluzia, ca din cand in cand mai are omu’ si accese de lene.
    de la mama nu-mi amintesc prea multe, pt ca au fost mai multe. era (este inca) educatoare, cu nervii facuti tzandari de o gramada de copii, si care, fata de copii proprii ii mai scapau haturile nervilor. asa ca nu-mi amintesc vreuna memorabila. totusi, fratelo isi aminteste una de la mama, de la foarte inceputul anului ’90, cand a strigat „jos iliescu”. dupa anii de dictarura si urmarire, mama inca mai era speriata de bombe, ca sustinatori ai lui iliescu n-au fost niciodata.
    ps. n-am uitat de mail. 🙂

    • Dollo 26/04/2011 at 12:29 #

      he, he, mama nu purta curele 🙂 Si apropos de asta, auzisem ca mama lui Boc il batea cand era mic cu cureaua de la ceas :))

      • Ale3n 27/04/2011 at 09:26 #

        eu auzisem de boc ca il batea tac-su cu motul de la basca

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉