Scrie Alex Mihăileanu despre intenția principalelor publicații online din Slovacia de a taxa accesarea conținutului. Și se întreabă de ce n-ar merge asta în România. Îi răspunde un comentator care se „numeste” Reader: „…eu oricum platesc pt a citi stirea aia. platesc provider-ului de intenet, platesc curent, periodic imi fac upgrade la calculator (nu pt a citi stiri, bineinteles). si, in plus, daca e o stire buna / de interes o recomand si altora. Eu cred ca adevaratul motiv este altul, si anume tinerea maselor in ceata. prea multa informatie acumulata de pulime (scuze) dauneaza grav guvernelor. In cazul in care se va intampla asa ceva, chiar sunt curios cat de repede vor aparea site-uri pirat de stiri”.
Pulică ăsta de „Reader” e o specie frecvent întâlnită în România. El descarcă filme de pe net, moka, citește știri, reportaje, interviuri, orice-l interesează, moka, tot de pe net, eventual își face „upgrade” la computer tot moka, tot de pe net și nu concepe să plătească accesarea vreunui site pentru că, după cum singur spune, el oricum plătește internetul la providerul de net, și curentul la Electrica. Cu maximum 100 de lei lunar să zicem, el pretinde să fie informat și distrat de toată industria media de pe lume, și să i se mai aprindă și becul de la baie când se cacă, tot de banii ăștia.
El se declară, la începutul comentariului, de acord cu un alt postac iluminat, care mai adaugă un motiv pentru care n-ar plăti accesul la conținutul online: „Să plătești pentru știri este o prostie, cu atât mai mult cu cât jurnaliștii în general nu sunt capabili să prezinte obiectiv nici măcar un accident auto, nu mai zic de situații mai complicate. Calitatea și prezentarea contează. Dacă plătesc, mă aștept să obțin o publicație perfectă din toate punctele de vedere – claritate a ideilor, exprimare, gramatică, grafică. Obligatoriu fără reclame. De preferat fără advertoriale și reclame mascate. Și, evident, să beneficiez de analize și interpretări care pentru mine sunt importante și pe care nu le găsesc în altă parte, pe gratis. Încrederea contează. Trebuie nu doar să-mi placă ce și cum citesc, ci să am încrederea că, după ce-mi iau banii, jurnaliștii vor menține calitatea indiferent de situația economică sau politică. Trebuie să am încredere în investitorul din spate”.
Avem de-a face, așadar, cu niște consumatori perfecți în felul lor, nemulțumiți de lumea imperfectă în care trăiesc. Ăștia nu sunt primii și singurii pe care-i aud spunând asta. Faptul că plătești internetul la UPC, RCS, Romtelecom sau cine o mai fi providerul ăla nu îți dă dreptul să descarci moka nimic de pe net. Faptul că găsești un film pe un site care l-a piratat nu te absolvă pe tine de vină. Tot un hoț te numești. Ia să nu mai producă nimeni nimic pe lume: niciun regizor filme, niciun ziarist articole, niciun compozitor muzică, să vedem la ce vă mai zgâîiți voi ăștia care credeți că providerul de internet vă dă totul pe țeavă?
Pe urmă calitatea aia pe care o cere al doilea comentator, de la o publicație online, e iarăși o utopie. Sigur, ar fi ideal, dar nu se poate face conținut de calitate cu oameni prost plătiți, neinstruiți, nemotivați. Nu există pe lumea asta nicio publicație serioasă care să se susțină doar din vânzări, fie ele reale sau virtuale, de aceea întotdeauna există reclame, advertoriale, promo-uri. Nu există niciun patron de ziar/televiziune/radio care să investească într-o instituție media pentru mecenat. Toți vor profit sau influență. A pretinde să ți se livreze analize de calitate, fără publicitate, doar pentru că tu ești dispus să plătești 2 lei pe lună este ca și când i-ai cere unei echipe întregi de la un teatru să-ți joace ție (și eventual pentru alți zece), într-o sală goală. Și când actorilor le-ar ghiorăi mațele de foame pe scenă, tu plătitorul te-ai indigna, că de ce sunt ăia lihniți și joacă prost, că tu ai plătit biletul, nu?
Toți s-au obișnuit să arunce cu noroi în presă, în ziariștii neprofesioniști, dar unul n-a documentat un articol în viața lui. Toți știu cum ar trebui să fie, fără să fi făcut-o niciodată și fără să se uite mai întâi la ei și apoi la restul societății, ca să vadă cât de profesioniști sunt și ei.
Să presupunem, dragi „iubitori” de ziariști și de lucruri moka de pe net, că voi produceți un șurubel, în profesia voastră, oricare ar fi ea. Iar acel șurubel s-ar fura. Când să vă dea salariul, patronul v-ar spune, consternat, că n-are de unde să vă plătească, deoarece șurubelul s-a furat, deci nu s-au obținut bani din vânzarea lui. Și, ajunși acasă la nevastă, ați vedea că vecinul vostru tocmai folosește șurubelul produs de voi, și obținut evident prin furt, ca să-și repare mașina. V-ați gândi, nu-i așa, că vecinul are tot dreptul să-și bage șurubelul ăla unde are el nevoie, deoarece și-a plătit mașina, deci i se cuvin cumva toate șurubelele de rezervă care s-ar produce ulterior în lume.
Ei bine, urmarea unei astfel de producții neremunerate ar fi că luna următoare veți produce un șurubel bun de nimic, cu filetul gata stricat, pe care și dacă ar fi doritori nu vi l-ar mai cumpăra nimeni. În schimb toată strada v-ar blama de câte ori v-ar vedea, că sunteți niște șurubari de căcat, neprofesioniști, că nu sunteți în stare să furnizați oamenilor niște marfă de calitate. Și gratis!
Mai scria unul deunăzi pe Facebook că abia așteaptă să moară totate blogurile, că sunt precum manelele și, consideră el, și-au trăit viața. Era aprobat acolo tot de niște pulici precum ăștia care au comentat pe blogul lui Mihăileanu, care se lamentau că nimeni nu mai scrie, domnule, de plăcerea de a scrie. Dar tot același grup de followeri ai tipului care dorea moartea blogurilor comentau apoi despre ce le-a plăcut la serialul Fringe pe care, evident, l-au descărcat gratis de pe un site pirat.
Sunt de acord că azi numai cine nu vrea n-are blog, dar asta nu mă afectează pe mine ca individ. Nu-mi influențează viața sau productivitatea. Sunt de acord că la noi calitatea presei e la cota cea mai de jos din istorie, dar hai să ne uităm la toată țara. Vedeți multe vârfuri? Nu pricep de ce trebuie să ne lamentăm că televiziunile mogulilor ne intoxică cu jurnalism de proastă calitate, când există atâtea cărți de citit pe lume sau filme de văzut. Filme și cărți pe care să le cumpărăm, nu să le furăm, da?
Aseară am revăzut la TVR probabil ultimul interviu pe care Alex Leo Șerban l-a dat pentru TVR Cultural cândva anul trecut. Îl întreba reporterul ce antidot crede că există pentru „rugina” din presă. Și ALȘ a spus că nu crede că există formule magice și colective de curățenie. Singura soluție stă în fiecare, să încerce să facă un pas într-o parte și să se analizeze în afara contextului. Ceea ce încearcă mulți ziariști onești să facă în țara asta. Poate nu la fel de „capabili” ca cititorii noștri, dar sigur mai cu bună credință. Scrisul de plăcere nu ține de foame, dragi cititori, nu plătește ratele la bancă sau chiria. E adevărat că o meserie făcută fără pasiune e o meserie făcută prost, în orice domeniu, dar și pasiunea pe burta goală cauzează ulcer. Grăbiți-vă să cereți excelență și profesionalism atunci când și voi, pe felia voastră, vă faceți la fel datoria, și din contribuția asta comună la mersul societății poate că vom avea toți de câștigat, într-un viitor incert.
Nu cred că presa/blogurile/media din România sau din lume vor supraviețui fără publicitate, fără cititori sau fără aportul financiar al ambelor tabere. După cum nici viceversa nu cred că se poate. O lume fără presă și fără informare este o lume a abuzurilor și întunericului. Iar informația costă. A costat întotdeauna și va costa. Dacă credeți că plata curentului sau a internetului vă dă dreptul să și furați munca altora, să nu vă mai mirați că singura presă care mai rămâne în picioare are miros de petrol furat de la stat, iz de inginerii financiare pe seama prostimii neinformate sau reputație de turnători la Securitate. Este prețul pe care l-am plătit toți până acum, ca să ajungem așa.
Te citesc de putin timp si-mi face mare placere sa te citesc. Eu consider ca tu scrii foarte bine. Nu scrii foarte lung, nu te pierzi, e totul asa cum imi place mie si cum trebuie. Iti inteleg inversunarea (nu stiu daca e cuvantul potrivit), cel putin asa te-am „simtit” cand am citit acest articol. Cat despre plata stirilor (a informatiilor de stiri), nu cred ca a sosit momentul. Inca nu a venit timpul sa platim pentru acest serviciu. Daca stau mai bine sa ma gandesc…e cu dus si intors treaba asta. Depinde si cine va solicita plata pentru stiri..cine o sa le „livreze”, depinde de cum o sa le „livreze”..si mai depinde si de calitatea lor. Adu-ti aminte ca acum cativa ani actorii jucau la teatru cu 3-4 oameni in public. Acum se bat oamenii pe bilete. Eu n-am prins un bilet la „dineu cu prosti” nici pana acum.
Revenind la presa, momentan arata jalnic. Sunt putini oameni care scriu liber si bine.
Cred ca cel mai bine o sa fie cand o sa renuntam la bani definitiv..pe plan mondial…dar asta e alt scenariu..din alt film.
Presa arata ca si restul tarii. Nu suntem niciunii mai breji, indiferent de bresle. Din pacate. Nu spuneam ca e acum momentul sa introducem plata pe clik sau pe continut oricum ar fi el, incercam sa combat acel fel pagubos de a privi lucrurile, expus in cele doua comentarii. Acel „mie mi se cuvine gratis orice gasesc pe net, pe motiv ca platesc internetul”. Bun, si daca n-ar mai exista mogulii care sa sustina presa, si reclamele atat de blamate, din ce ar trai aia care scriu? Toata lumea vrea sa obtina ceva din munca pe care o face. Buna/rea, cum o fi, e munca cuiva. Exista site-uri celebre care au facut bani si au devenit afaceri profitabile pe seama muncii altora, de la ziare, prin metoda copy/paste. Eu nu cred in teoria cu „renuntam definitiv la bani pe plan mondial”. Nu va exista niciodata societatea aia utopica. Iar ca sa intelegi mai bine inversunarea mea pune-te in locul unui ziarist: ti-ar conveni sa muncesti gratis? 🙂
am prestat si inca mai prestez si gratis, stiu cum e 🙂
Bun, ca alegi tu sa faci asta e una, dar ca esti obligat e cu totul altceva. Sau, si mai rau, furat 🙂 Pe urma, ce e gratis nu e o chestie temeinica, pe care poti s-o faci pe termen lung. Sunt episoade. Tii un blog, sa zicem, cum facem noi, care mananca din timpul tau liber, dar nu aduce nimic. Insa nu poti sa traiesti cu aer. Daca vorbim de jurnalism facut profesionist, cum vrea clientul ala pretentios, vorbim despre o munca ce trebuie sustinuta. Si cu bani, si cu timp, si cu pasiune. Rezultatul nu poate fi distributi gratis. Sau daca e distribuit gratis, trebuie sa castigi din alta parte ca sa continui sa mai faci.
Romanii nostri sunt obisnuiti cu lucruri gratis. vor vrea mereu gratis. Ai vazut si tu cum se bat pe deterget si ulei la oferta. Crezi ca o sa plateasca cineva pe stiri? Sincer, eu ma indoiesc. Sustin in continuare ca nu se poate, din punct de vedere al mentalitatii romanului. Daca se reuseste dresarea lui (de evolutie nici nu se poate pune problema), atunci poate ca o sa plateasca.
Iti dau dreptate, doar ca nu vad o punere in aplicare. Realist vorbind, daca ziaristului ii place meseria si vrea sa o faca cum trebuie/vrea …. atunci sa-si asume pana la capat. Fie mai face ceva pe langa jurnalism ca sa poata trai decent, fie se lupta cu morile de vant in continuare…
PS: sper ca nu ma „injuri”, iti inteleg si accept punctul de vedere, doar ca nu vad la orizont o punere in aplicare…
E, asta combateam eu, „romanii nostri sunt obisnuiti”… Nu e o „calitate” specifica romanilor. In orice natie, daca dai ceva gratis va fi imbulzeala – vezi stirile despre femei nebune care se inchesuiau la rochii de mireasa ieftine sau febra cumparaturilor de prin state. Iar piratarea de pe net nu a fost inventata de romani. Dar, de la a fura ceva pentru ca se poate sau ca ai o „ocazie”, oamenii la care ma refeream au ridicat-o la rang de stil de viata si convingere gresita: nu platesc pentru ca de fapt platesc curentul. Bun, atunci ia nu mai cumpara nici becuri, sa vedem ce faci cu curentul? Sau nu platesc pentru ca oricum articolele sunt proaste, ziaristii sunt prosti. Pai atunci de ce-i mai citesti gratis?
N-am de ce sa te injur, stiu si eu ca nu exista un orizont de asteptare cam pentru nimic in viata noastra p-aci, dar asta nu ne impiedica sa ne dorim 🙂
„Cat despre plata stirilor (a informatiilor de stiri), nu cred ca a sosit momentul. Inca nu a venit timpul sa platim pentru acest serviciu.” – dar la tarabă de ce dau unii banii pe ziare / reviste? Aia nu e tot plata serviciilor de știri?
@Dollo: referitor la tipul ăla cu updateurile free la pc: astea sunt oricum moca. Ideea cu gratuitatea ar trebui băgată la instalarea PC-ului :))).
Cât despre plata de conținut, eu aș plăti pentru accesarea unui site care livrează conținut de calitate, de exemplu cel de față. Dar asta e o altă discuție.
Off-topic: ți-am spus ce mult îmi place tema?
nu mi-ai zis, că parcă n-ai mai trecut demult p-aci 😉
„Crezi ca o sa plateasca cineva pe stiri? ”
Daca vor fi pe web, cu cheltuieli mai mici decat cele tiparite si cu un numar mare de cititori, pretul ar cam trebui sa scada, sa fie destul de mic. Cred ca vor fi destui care sa plateasca.
Sigur n-o sa platesc sa citesc Adevarul condus de Gargoar Ecrivãn, ca tot puneau ei la cale asta…
Altfel, intr-adevar, la romani inca e valabila vorba „Oricat de putin imi dai, nu conteaza, de pomana sa fie!”
🙂 🙁
Sigur ca nu ar fi vorba niciodata de un pret prohibitiv. Pana la urma nici un abonament la ziar nu e mare branza. Raportat la restul cheltuielilor din viata cotidiana. Problema care se pune e de principiu: sa admiti ca orice lucru pe lume are un pret. Si sa accepti sa-l platesti. Daca-ti trebuie…
Inversunarea dumneavoastra are intr-un fel sens. Insa toata discutia asta cu introducerea platii pentru publicatii online mi se pare prea lunga pentru o rezolvare asa de simpla: sa puna toate publicatii plata obligatorie si sigur daca „marfa” era buna se va cumpara in continuare. Eu sunt dispus sa platesc pentru ceea ce cumpar cu o singura conditie: sa fie de calitate (si sunt sigur ca m-ar urma si altii). Prin urmare si cel care publica (de la cel care scrie pana la cel care face fizic publicarea) isi va putea dea seama mai usor de cat i se apreciaza munca.
Legat de „moralitatea” noastra (si din pacate sunt cazuri in chiar si subsemnatul se simte cu musca pe caciula) cred ca problema e mai mare. Pentru noi moralitatea este un „organ” atrofiat, daca nu chiar inexistent. El poate fi revigorat sau implantat tinand intr-o mana o „bata” si in cealalta un „carnat” (asa cum mi-a spus mie odata un om intelept). Daca se zice ca nu e voie sa faci un lucru si pe omul simplu, atent doar la nevoile lui nu il pedepsesti sau recompensezi pentru fapta facuta el va face mereu ce ii este mai usor. De exemplu va pirata filme, atata timp cat stie ca nu pateste nimic (recunosc ca si eu „descarc” un film chiar in timp ce scriu) sau va folosi cu preponderenta energia poluanta in dauna celei „verzi” pentru ca e mai ieftina (asta eu consider ca este o ineptie – e mai ieftina energia mai neeficienta).
Sa platesti pt. stiri e una din putinele chestii care teoretic merita sa fie platite – doar asa ai o sansa sa fii informat corect. Da’ asta e doar teoria. In fapt, ce-am constatat pe propria piele e ca nici sa platesti pt. stiri nu ajuta – nu vreau sa intru in detalii legate de motivatie, dar chiar si atunci cand platesti, de obicei capeti reclama, nu stiri. Nu „si reclama”, ci „reclama si-atat” – in functie de pret difera doar calitatea disimularii sub forma de stiri, dar cam atat. Probabil pt. ca legate de stirile cu adevarat importante sunt de obicei si interese majore, asa ca presiunea pt. publicarea unei variante sau a alteia a „adevarului” e enorma, si bietii stiristi cedeaza usor la presiune.
De-aia io nu-s de acord sa platesc pt. stiri. Ce-am descoperit eu e ca singura varianta de a te informa corect e sa investesti timp in treaba asta – sa te informezi din mai multe surse independente, sa compari ce zice fiecare, sa urmaresti conexiunile dintre stirist si alte organizatii, sa vezi tot felul de detalii si sa tii cont de ele. Orice altceva e de natura sa te lase nu informat ci manipulat.
Sunt insa de acord sa platesc pt. informatii. De ex. anuarul statistic al RO, acces la date din registrul comertului, informatii care nu-s publice de la MF, chestii de-astea.
Poate moralitatea mea e mai laxa, da’ dupa parerea mea e imoral sa sustii un sistem care functioneaza incorect – cum e si sistemul de stiri.
Cat despre download de filme si muzica, aici io am doua probleme majore in a plati. In primul rand, pretul e exagerat – un film ieftin la Amazon costa 10 USD ca sa-l dai jos. Bine, il dau jos, ma uit la el si-l sterg. Hai poate ma uit la el de doua ori inainte sa-l sterg sa fac loc la altceva. Amazon nu-mi vinde nici ecranul mare, acustica buna a salii de cinema, nu-mi vinde nici macar suportul fizic pt. film, si nici calitatea la care ma pot uita la ce-mi dau ei nu corespunde cu cea din cinema, si vrea bani de la mine de cateva ori mai mult decat un bilet de cinema, in termeni de RO – wtf!? Da, pot sa iau filmul de pe Amazon la un sfert de pret, da’ atunci am parte doar de streaming, si aia, chiar daca in Europa in general infrastructura e buna si duce, e cam ca sexul pe marginea patului – pe mine nu ma excita ideea de potentiale intreruperi (caderi din pat/batai cu coada maturii in tavan de la vecinul de dedesubt, pt. analogie), ba din contra.
A doua chestie e legata de accesul la filme si muzica. Io vreau sa vad un film. Da’ daca filmului inca nu i s-a dat drumul in tara unde se intampla sa vreau sa-l vad, nici o sansa – nici macar sa-l cumpar de pe net. Pai atunci nu e logic si rational ca o sa-l piratez?
Ar mai fi doua chestii, legate de filme si muzica: artistii incaseaza o parte infima din ceea ce se incaseaza pe munca lor, asa ca prefer la o adica (daca le-as avea conturile) sa fac donatii direct aristilor, si distribuirea pe suport fizic e o idiotenie dpv ecologic la momentul de fata. Da’ astea-s minore fata de preturile dupa parerea mea exagerate si mecanismele de distributie idioate. Evident ca n-o sa platesc pt. un serviciu pt. care mi se refuza posibilitatea de a plati, ca n-am cum, dar aia nu inseamna ca o sa renunt la serviciu.
Tot ce încercam eu acolo era să vă fac să înțelegeți că oamenii care produc aceste „bunuri” piratate trebuie și ei plătiți. Dacă toată lumea ar considera firesc să nu plătească pentru știri, filme, muzică, cine le-ar mai face, știind că nu le iese nimic din munca lor? Altfel, ce spui tu poate are vreun sens, dar redus la ideea de bază – din ce trăiește ziaristul, muzicianul, actorul? – nu răspunde nimeni la întrebare