Nu înțeleg de ce se numește tortul miresei, când:
1. mireasa se înfometează înainte de nuntă, printre altele și ca să încapă în rochie, deci gustatul tortul ar fi ultima aroganță pe care ar face-o.
2. prăjiturile sunt mai degrabă preferatele bărbaților, deci ar trebui să se numească tortul mirelui. Sau tortura… Vede el după ce spune DA.
3. mireasa, fiind ea așa mică, gingașă și preocupată de formă, n-ar putea să le împărtășească anumitor nuntași decât cel mult prăjiturica ei. Și aia poate doar nașului, care așa are și el ocazia să vadă o dată în viață prăjiturica finei.
4. la nunțile la care am fost eu (nu multe) am văzut doar cucoane cu ștate vechi în căsnicie, care devorau porțiile de tort. Duduile care încă mai aspirau la statutul de mirese se abțineau eroic.
Eu am ratat azi nunta secolului în direct (că eram pe câmp, admiram ridichile lui Andrei), dar am văzut acum pe Mediafax cum arată „tortul miresei” și mi-am dat seama că fosta domnișoară Midleton nu arată deloc ca una care a lins prea multă frișcă înainte de a încăpea în minunata rochie stil Grace de Monaco.
Deci, de ce-i zice tortul miresei? În ciuda ei? Sau e un soi de prag gastronomic pe care orice fată îl trece ca să intre în viața ei de femeie măritată?
prajiturica prajiturelelor…o sa guste printul ..la noapte :)) Nu m-am putut abtine :))
🙂 Si unde mai pui ca nu avura nici luna de miere saracii. A trebuit omul sa se mulțumească cu o prăjiturică mică, și să se intoarca la munca de luni. Of, of, măi, măi!
La 8 ani împreună… eu cred că a tot gustat prințul din prăjitură.
Bine că nu s-a săturat între timp 🙂