Prietenii de pe facebook și dușmanii lor

Într-o zi s-a întâmplat să-mi scrie un prieten, de-adevăratelea, și să-mi zică ceva de genul „prietenii dușmanilor mei sunt dușmanii mei!” Ha? Cu ce ți-am greșit, omule? Păi, zice, ești prietenă pe Facebook cu fosta mea, și noi suntem dușmani, deci... Hm. Stai și stoarce-ți creierii cine este fosta lui? Așa am aflat că o am pe fosta în listă, deși n-o cunosc și nici nu știu când am adăugat-o.

Am mult peste 300 de prieteni pe Facebook. Pe majoritatea îi cunosc, măcar din scris dacă nu față în față. Sunt, însă, și nume pe care le-am adăugat doar pentru că „mi-au cerut prietenia”, cum se zicea pe vremea mea. Nu știu de ce i-am adăugat, dacă mă întrebați, dar cred că a fost o chestie de ego. Mă gândeam că sunt așa de celebră încât vor oamenii să-mi fie prieteni 😀 Apoi mai e și chestia că prin natura job-ului am cunoscut mulți oameni, dar nu i-am păstrat în memorie pe toți. Și raționamentul a fost așa: dacă ne-am cunoscut de fapt, iar omul ăsta mă ține minte și eu nu? Dacă nu-i dau accept o să zică că sunt cu nasul pe sus. Și uite așa am ajuns la cifra asta. Sigur, nu e mare comparativ cu alții, dar e mare raportată la activitatea mea pe Facebook (destul de redusă) și la termenul de „prieten” care e atât de nepotrivit în context. Nu poți să fii prieten cu 350 de oameni. Niciodată într-o viață. Nu cred că ne referim corect la lista asta cu termenul de „prieten”, mai degrabă ar trebui să se numească listă de cunoștințe. Că și dacă-i cunoști pe toți, să zicem, prin absurd, nu pot să pretinzi că-ți sunt și prieteni.

Într-o zi s-a întâmplat să-mi scrie un prieten, de-adevăratelea, și să-mi zică ceva de genul „prietenii dușmanilor mei sunt dușmanii mei!” Ha? Cu ce ți-am greșit, omule? Păi, zice, ești prietenă pe Facebook cu fosta mea, și noi suntem dușmani, deci…
Hm. Stai și stoarce-ți creierii cine este fosta lui? Așa am aflat că o am pe fosta în listă, deși n-o cunosc și nici nu știu când am adăugat-o.
Prin urmare am devenit mai selectivă în ultima vreme. N-o să mă apuc acuma să „fac curat în listă”, cum văd că e la modă pe Facebook. Apropos, asta mă calcă pe nervi. Sunt unii care au o activitate susținută pe Facebook. Treaba lor, timpul lor. Postează toate bășinile pe care le trag, apoi se revoltă că nu le răspund la bășini decât câțiva oameni, aproape mereu aceiași, deși ei au ditamai lista de „prieteni”. Și tot amenință din timp în timp cu selecția. Ăia care sunt în listă ar trebui, deci, să se simtă prost că nu dau like de fiecare dată la bășina aia, și s-o facă de frică. Nu dați like, vă scot din listă! Așa, și? Nu cred că o s-o și facă, cred că doar se alintă, pentru că numărul ăla din coada listei face parte din brandul lor. Nu dă bine să-l ai mic, nu? 😉
Spuneam deci că sunt mai selectivă. Nu cu nasul pe sus, ci doar practică: cine-mi mai cere prietenia trebuie să-mi zică și cine e, de unde mă cunoaște și dacă nu mă cunoaște, de ce vrea să-mi fie prieten. Și dacă o face pentru că-i place cum zic pe blog, există posibilitatea să fie „prieten” cu blogul, adică fan. Ceea ce nu va implica ulterioare posibile conflicte de interese între pozițiile de pe lista. A, și iar mi se pare exagerat să fii prieten cu o publicație/instituție/firmă/cârciumă/eveniment. Poți cel mult să fii adept, aderent, like-er, fan, ce-o fi. Dar nu prieten. Nu credeți?
Acuma să nu interpretați decizia asta ca pe o exagerată precauție față de sentimentele unora și ale altora din lista mea. Pot foarte bine să fiu prietenă cu oameni care se și dușmănesc, fără să-mi afecteze relația cu fiecare în parte, dar aș vrea ca măcar atunci când se întâmplă asta să fiu în cunoștință de cauză, adică să-i cunosc pe fiecare, nu să fiu judecată după niște nume dintr-o listă care nu mă caracterizează. Cum zicea bunică-mea, săraca, atunci când a primit diplomă de absolventă de 4 clase (în campania de alfabetizare la sate) deși nu știa nici să-și scrie numele: „acuma dacă dă ăștia o lege să-i omoare pe toți ăia care știe să citească, io mor nevinovată, maică!”.

Etichete: , , ,

5 comentarii la “Prietenii de pe facebook și dușmanii lor” Subscribe

  1. Dragos B 01/04/2011 at 11:55 #

    Unde mai pui ca nu exista butonul [Dislike] … … …
    🙁

  2. Ana 01/04/2011 at 14:40 #

    Ma simt in siguranta. N-am cont. 😀

  3. Ioana 01/04/2011 at 20:01 #

    Ii ca un fel de barfa virtuala, ma uit la cine-s prietenii prietenilor, mai caut pe unu-altu, cateodata cu rezultate placute si pun poze, dar nu mi-a venit vreodata sa dau like la ceva (a, in afara de serialele preferate si ceva muzica, mai vad cand iasa sezonul sau albumul nou). Pun poze acolo ca se incarca mai repede decat pe flickr si nu tre’ sa trimit veste pe mail indivizilor ca le-am pus.

    Cred ca fb-ul asta face valuri mult mai mari decat ar merita in randul userilor si al celor care stau pe margine (nu al alora de analizeaza fenomenul).

  4. Gilbert 01/04/2011 at 23:57 #

    Asta-mi aduce aminte de un articol din gazeta Adevarul.

  5. marius georgescu 21/06/2012 at 07:48 #

    Bineee…si tocmai voiam sa-ti cer prietenia:)Imi place cum scrii.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉