Urzici cu usturoi, hrean și mămăligă

Ca și ciulamaua, mâncarea de urzici nu se mănâncă de unul singur și nici rece. Ea se însoțește cu usturoi, hrean și o mămăligă aburindă, și se dă gata în familie. Dacă nu sunteți fani buruieni, și nici nu vă dă pe spate fierul din urzică, puteți doar să le savurați ca „pat” pentru niște ouă ochiuri sau pentru un creier pane, așa cum am făcut și noi.

Rețeta nu e deloc complicată, și nici nu durează prea mult. Mama a cumpărat de 5 lei urzici din piață, adică aproximativ o jumătate de kilogram. Teoretic ele se curăță de codițele mai bătrâne, dar merge și să le fierbeți cu tot cu codițe, dacă vă e teamă să nu vă urzicați. Mai există varianta ruperii codițelor cu mănuși. De altfel e recomandat să folosiți mănuși și atunci când le spălați în apă rece, înainte de fierbere.

***

În apa care clocotește puneți o linguriță de sare și o jumătate de linguriță de bicarbonat (asta e pentru păstrarea unei culori verzi, altfel urzicile se vor înegri prin fierbere și nu vor mai fi așa apetisante). Apoi aruncați și urzicile spălate, în oală. Le fierbeți un sfert de ceas, după care le scurgeți într-o strecurătoare, dar nu aruncați zeama.

***

Unii o beau, convinși că are vitamine și proprietăți de „subțiere a sângelui”. Așa zice mama că-i zicea mamaie. Alții se și spală pe cap cu zeama asta, cică face bine la păr. Mă rog, nu am încercat, nu știu ce să zic. Oricum o mică parte din zeamă vă va folosi un pic mai târziu, tot la prepararea mâncării, așa că e bine să păstrați măcar o cană.

***

După strecurare, urzicile se toacă mărunt, pe un fund, precum vinetele coapte înainte de a le face salată. Devenite acum o pastă, urzicile se freacă cu două linguri de făină, ca să se lege mai bine.

***

Apoi se pun într-o cratiță cu puțin ulei încins. Aici în cratița unde le căliți adăugați un polonic de zeamă rămasă de la fiert, pentru că altfel ele devin prea uscate și se întăresc de la făină. Mestecați des, ca să se omogenizeze. Se ține pe foc maximum zece minute, până când rezultatul devine păstos ca o ciulama. În timpul ăsta puteți să striviți usturoiul și să radeți hreanul (dar să și mestecați periodic în cratiță). Stingeți focul și lăsați un pic să se răcească, apoi adăugați usturoiul pisat (câțiva căței, striviți, cu sare).  Dacă adăugați usturoiul când urzicile încă fierb sunt șanse ca gustul usturoiului să se estompeze, din cauza temperaturii ridicate. De aia e bine să așteptați câteva minute după ce stingeți focul

***

După ce faceți și mămăliga, puneți urzicile pe o farfurie și presărați deasupra hrean ras. Înainte de a-l pune pe urzici, hreanul ras trebuie stropit cu oțet, ca să-i taie tăria.

La felul doi mama a făcut ciuperci umplute cu creier, și creier pane. Niște bunătăți, ceea ce vă doresc și vouă 🙂 Poftă bună.

Etichete: , , , ,

4 comentarii la “Urzici cu usturoi, hrean și mămăligă” Subscribe

  1. stoian simona 30/03/2012 at 19:39 #

    Arata f. bine aceste urzici cu usturoi si mamaliga .Cred ca sunt si gustoase.

  2. Doina p 02/04/2012 at 12:12 #

    Este cea mai buna si mai concreta reteta de urzici de pe net! Am cautat de am innebunit, deoarece restul retetelor erau cu ceapa( pe cautate si pe vazute!). Ceapa, sigur ca este buna in mancare, dar, in urzici nu-si are locul.Nu ies rele nici cu acea ceapa, dar este cu totul alt gust. Deci nu era ceeace cautam. Si iar, foarte bine descrisi pasii cu faina! Traditional! Felicitari!

    • Dollo 02/04/2012 at 15:35 #

      Doina, o să-i transmit felicitările tale mamei.

  3. gaby_d 02/04/2017 at 18:42 #

    Super bune! Saru’mana!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini