Ziua căpățânii

În fiecare an, după Paște, în familia noastră există „ziua căpățânii”. Acea zi în care e musai să fie mai mulți la masă, ca să se devoreze căpățâna amărâtului sacrificat de Paște. A iedului, în cazul nostru, anul ăsta. Pentru că o prietenă a mamei a cumpărat jumătate de miel, dar nu gustă ritualul căpățânii, ne-a donat și jumătatea aferentă de la mielul ei, așa că a fost o căpățână jumate.

Procedura nu e complicată: căpățâna oricum se fierbe în ciorbă. Dacă faceți ciorbă. Iar cine cumpără miel cam face și ciorbă din el. În ziua cu pricina se încinge bine oala cu ciorbă, să clocotească zeama și să se înfierbânte căpățâna. Dacă nu e fierbinte riscați s-o mâncați cam sleită până o curățați de pe oase, și nu e bună.

Când considerați că s-a încălzit o scoateți pe o tavă sau un platou încăpător, unde o despicați și curățați tot ce e bun în ea: limbă, creier, cărniță de pe fălcuțe și ochii. Mama mănâncă și locașurile alea în care stau globii oculari (fără globi). Mie mi-e cam silă de ei, dar unora le place… Faceți operațiunea despicării cât e fierbinte, din același considerent, să nu ajungeți să se sleiască până o mâncați.

Înainte faceți un mujdei de usturoi în care amestecați ceva pastă de hrean (se găsește la piață gata făcută, nu trebuie să plângeți dând hrenul pe răzătoare). Când o să fie gata curățată căpățâna o să constatați că nu rămâne mare lucru pentru două persoane, să zicem. Așa e, dar există rezolvare. Puteți s-o însoțiți cu un pat de legume fierte (cartofi, morcovi și ce vă mai place) sau cu o salată verde de primăvară. Sau și cu una și cu alta. Indiferent de combinație, vă asigur că împreună cu usturoiul și hreanul o să fie delicioasă, și destul de sățioasă, dat fiind că are creier și limbă.

***

Eu una am amintiri bogate legate de ritualul căpățânii. Pentru că datează din copilăria mea. Într-un an știu că mi-au plăcut așa de mult dinții mielului, încât i-am cerut voie mamei să mă lase să-i păstrez într-un borcănel de medicamente. Mama s-a pus la mintea mea și m-a lăsat. După ceva timp, când deschideai cutiuța aia cu dinții, puțea a hoit. Până la urmă cred că mama mi i-a aruncat, fără să-mi ceară voie.

Altă amintire pe care o am despre căpățâna de oaie e din anii de foame din comunism, anii 80, când nu se găsea mai nimic în preajma Paștelui. A fost un an în care n-am avut nici măcar ouă. Însă la Obor, piața de suflet a mamei dintotdeauna, se găseau căpățâni de oaie. Nu știu de ce, pesemne că unde exporta Ceaușescu oile nu erau agreate și căpățânile. Habar n-am. Cert e că am făcut acel Paște, prin 86-87 cred, cu două căpățâni de oaie și multe legume. Un regal! 🙂

Așa că, dacă nu v-am convins cu rețeta, gândiți-vă măcar că pe vremea lui Ceaușescu era o delicatesă. Iar în Africa lumea moare de foame, așa că nu mai faceți nazuri… 🙂

Tags: , , , ,

11 Responses to “Ziua căpățânii” Subscribe

  1. Dragos B 29/04/2011 at 19:57 #

    Daca-n familia voastra asta pateste nevinovatul miel, imi dau seama cam ce l-ar astepta pe sarmanul sotz / ginere sau sotzie / nora in caz de… … …

    De aia e bine sa platesti un ‘scouter’ japonez…

    Macar sa ajungi intr-o familie care sa te-ngroape
    (nu chiar de viu). Voiam sa zic si de incinerare, dar si mielul, saracul, inca din cuptor a declansat poftele, patimile… … …

    🙂 🙂 🙂

    • Dollo 29/04/2011 at 20:04 #

      Ehe, nevinovatii soti au fost deja „fumati” :)) Pentru ca nu le placea capatana de miel, fireste 😛

  2. Farfuridi 01/05/2011 at 20:08 #

    stiu ca acum o sa par un super freak, asa cum ma considera si toata lumea din familia mea, de altfel. caci capatzana de miel din ciorba imi e rezervata mereu. toata lumea moare si invie cand eu mananc ochii limba, care mi se pare cele mai bune chestii din tot mielul. mai ales ochii 😀

    • Dollo 01/05/2011 at 20:27 #

      Hm, la ochi nu ma bag, dar pentru restul te aprob si te invidiez, de vreme ce o mananci singura pe toată 🙂

  3. Farfuridi 01/05/2011 at 20:08 #

    am uitat de creier :)))

  4. nunu 14/02/2012 at 15:30 #

    Am gasit intimplator posarea asta. Mi se pare oribil. Chiar daca este doar un fel, un „obicei” culinar, cum vrei sa-l numesti, mi se pare una din cele mai gretoase lucruri citite de mine pe net.

    • Lao 05/10/2019 at 19:17 #

      Bine zis, cum să mănânci așa ceva chiar de tine pregătit! În schimb poftă mare când cumperi preparate gen mezeluri, ce crezi că mănânci acolo? Fix asta, căpățâni și picioare de animale bine fierte! Poftă bună!

  5. Madian 03/02/2013 at 09:28 #

    Nu pot uita ritualul alor mei din dimineata Pastelui cand gaseam in oala capatana de miel ce astepta in apa rece.
    Dupa ce fierbea, ai mei parinti si sora-mea mancau tot din capatana asta, o scoteau pe un fund de lemn si o desfaceau in bucatile componente pe care le rodeau la sugeau, plescaiau si se mirau de cat de buna este.

    Nu am incercat niciodata. Poate din cauza asta nu mananc miel, nu stiu.

    • Dollo 03/02/2013 at 11:28 #

      Nu e timpul pierdut să încerci 🙂

  6. popescu 14/04/2017 at 18:53 #

    mujdeiul mai poate fi si din altceva? ( nu stiu, poate pastarnac…?)

  7. Liviu 26/05/2024 at 14:11 #

    Bravo Dollo,
    Ce bine că mai suntem de-adevăratelea, cu logică și sens normal și adevărat, și am experimentat bunătăți ! Savurez veridicitatea scrierilor tale și toate împărtășirile ! Mulțumesc frumos !

Leave a Reply

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist