Ziua căpățânii

În fiecare an, după Paște, în familia noastră există „ziua căpățânii”. Acea zi în care e musai să fie mai mulți la masă, ca să se devoreze căpățâna amărâtului sacrificat de Paște. A iedului, în cazul nostru, anul ăsta. Pentru că o prietenă a mamei a cumpărat jumătate de miel, dar nu gustă ritualul căpățânii, ne-a donat și jumătatea aferentă de la mielul ei, așa că a fost o căpățână jumate.

Procedura nu e complicată: căpățâna oricum se fierbe în ciorbă. Dacă faceți ciorbă. Iar cine cumpără miel cam face și ciorbă din el. În ziua cu pricina se încinge bine oala cu ciorbă, să clocotească zeama și să se înfierbânte căpățâna. Dacă nu e fierbinte riscați s-o mâncați cam sleită până o curățați de pe oase, și nu e bună.

Când considerați că s-a încălzit o scoateți pe o tavă sau un platou încăpător, unde o despicați și curățați tot ce e bun în ea: limbă, creier, cărniță de pe fălcuțe și ochii. Mama mănâncă și locașurile alea în care stau globii oculari (fără globi). Mie mi-e cam silă de ei, dar unora le place… Faceți operațiunea despicării cât e fierbinte, din același considerent, să nu ajungeți să se sleiască până o mâncați.

Înainte faceți un mujdei de usturoi în care amestecați ceva pastă de hrean (se găsește la piață gata făcută, nu trebuie să plângeți dând hrenul pe răzătoare). Când o să fie gata curățată căpățâna o să constatați că nu rămâne mare lucru pentru două persoane, să zicem. Așa e, dar există rezolvare. Puteți s-o însoțiți cu un pat de legume fierte (cartofi, morcovi și ce vă mai place) sau cu o salată verde de primăvară. Sau și cu una și cu alta. Indiferent de combinație, vă asigur că împreună cu usturoiul și hreanul o să fie delicioasă, și destul de sățioasă, dat fiind că are creier și limbă.

***

Eu una am amintiri bogate legate de ritualul căpățânii. Pentru că datează din copilăria mea. Într-un an știu că mi-au plăcut așa de mult dinții mielului, încât i-am cerut voie mamei să mă lase să-i păstrez într-un borcănel de medicamente. Mama s-a pus la mintea mea și m-a lăsat. După ceva timp, când deschideai cutiuța aia cu dinții, puțea a hoit. Până la urmă cred că mama mi i-a aruncat, fără să-mi ceară voie.

Altă amintire pe care o am despre căpățâna de oaie e din anii de foame din comunism, anii 80, când nu se găsea mai nimic în preajma Paștelui. A fost un an în care n-am avut nici măcar ouă. Însă la Obor, piața de suflet a mamei dintotdeauna, se găseau căpățâni de oaie. Nu știu de ce, pesemne că unde exporta Ceaușescu oile nu erau agreate și căpățânile. Habar n-am. Cert e că am făcut acel Paște, prin 86-87 cred, cu două căpățâni de oaie și multe legume. Un regal! 🙂

Așa că, dacă nu v-am convins cu rețeta, gândiți-vă măcar că pe vremea lui Ceaușescu era o delicatesă. Iar în Africa lumea moare de foame, așa că nu mai faceți nazuri… 🙂

Etichete: , , , ,

10 comentarii la “Ziua căpățânii” Subscribe

  1. Dragos B 29/04/2011 at 19:57 #

    Daca-n familia voastra asta pateste nevinovatul miel, imi dau seama cam ce l-ar astepta pe sarmanul sotz / ginere sau sotzie / nora in caz de… … …

    De aia e bine sa platesti un ‘scouter’ japonez…

    Macar sa ajungi intr-o familie care sa te-ngroape
    (nu chiar de viu). Voiam sa zic si de incinerare, dar si mielul, saracul, inca din cuptor a declansat poftele, patimile… … …

    🙂 🙂 🙂

    • Dollo 29/04/2011 at 20:04 #

      Ehe, nevinovatii soti au fost deja „fumati” :)) Pentru ca nu le placea capatana de miel, fireste 😛

  2. Farfuridi 01/05/2011 at 20:08 #

    stiu ca acum o sa par un super freak, asa cum ma considera si toata lumea din familia mea, de altfel. caci capatzana de miel din ciorba imi e rezervata mereu. toata lumea moare si invie cand eu mananc ochii limba, care mi se pare cele mai bune chestii din tot mielul. mai ales ochii 😀

    • Dollo 01/05/2011 at 20:27 #

      Hm, la ochi nu ma bag, dar pentru restul te aprob si te invidiez, de vreme ce o mananci singura pe toată 🙂

  3. Farfuridi 01/05/2011 at 20:08 #

    am uitat de creier :)))

  4. nunu 14/02/2012 at 15:30 #

    Am gasit intimplator posarea asta. Mi se pare oribil. Chiar daca este doar un fel, un „obicei” culinar, cum vrei sa-l numesti, mi se pare una din cele mai gretoase lucruri citite de mine pe net.

    • Lao 05/10/2019 at 19:17 #

      Bine zis, cum să mănânci așa ceva chiar de tine pregătit! În schimb poftă mare când cumperi preparate gen mezeluri, ce crezi că mănânci acolo? Fix asta, căpățâni și picioare de animale bine fierte! Poftă bună!

  5. Madian 03/02/2013 at 09:28 #

    Nu pot uita ritualul alor mei din dimineata Pastelui cand gaseam in oala capatana de miel ce astepta in apa rece.
    Dupa ce fierbea, ai mei parinti si sora-mea mancau tot din capatana asta, o scoteau pe un fund de lemn si o desfaceau in bucatile componente pe care le rodeau la sugeau, plescaiau si se mirau de cat de buna este.

    Nu am incercat niciodata. Poate din cauza asta nu mananc miel, nu stiu.

    • Dollo 03/02/2013 at 11:28 #

      Nu e timpul pierdut să încerci 🙂

  6. popescu 14/04/2017 at 18:53 #

    mujdeiul mai poate fi si din altceva? ( nu stiu, poate pastarnac…?)

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.