Buric loves Guță

„Am auzit multe despre muzica voastră, aveți compozitori și cântăreți minunați...”, zice Ahmed Buric. Enescu, zic eu, să-l ajut. Dar el zice „nu, noi vă suntem recunoscători (sau îndatorați, nu mai rețin exact termenul, dar era pe acolo) pentru Nicolae Guță!”.

Ahmed Buric este bursierul bosniac cu care am împărțit mașina de la aeroport până la hotel, și care zice că e hotărât să viziteze România în septembrie, doar pentru că ne admiră cultura și vrea să vadă de unde au venit, unde s-au născut oamenii care l-au impresionat pe el. Curioasă, dar și măgulită, l-am întrebat pe Buric ce știe despre cultura românească. Și începe așa: „știu că sunt români autorii celor mai bune scrieri franceze din anii 30-40, am auzit de Cioran, Eliade, Ionesco, am auzit de Brâncuși (și l-a pronunțat cu ș)”. Eu eram deja răsturnată pe canapeaua din spate a mașinii, așa că nu mai aveam unde mă duce de atâta mândrie națională. Apoi, Buric a continuat la fel de promițător: „am auzit multe despre muzica voastră, aveți compozitori și cântăreți minunați…”. Enescu, zic eu, să-l ajut. Dar el zice „nu, noi vă suntem recunoscători (sau îndatorați, nu mai rețin exact termenul, dar era pe acolo) pentru Nicolae Guță!” Evident că și aici a rostit foarte clar și corect numele, cu ț.

Omul era bun. Croata și kosovara care erau cu noi în mașină fierbeau deja de curiozitate să afle și ele despre Guță. Nu înțelegeau de ce eu eram dezamăgită de gusturile muzicale ale bosniacului. Le-am explicat eu cumva cam ce înseamnă manelele, dar bosniacul, nu și nu. Că Guță are o voce minunată, și că nu contează ce cântă cu ea. OK.

Apoi am trecut prin Romica Puceanu, (căreia i-a cam stâlcit numele, dar ce mai contează, auzise de ea) și am ajuns la Minune. Zic eu: Adi Minune? „Nu, zice el, Ionică Minune, un acordeonist extraordinar”. Aici deja eram depășită. Nici nu știam că mai există incă un Minune în România. Dar pesemne că de aia suntem o țară minunată.

La final bosniacul admite că a auzit și de Hagi, Gică Popescu, Țiriac și de Nadia. De ea auziseră și fetele, deși una are 25 de ani, iar cealaltă 34.

Ce ziceți, să-i explic lui Buric ce înseamnă numele lui în română, și ce fac manelistele din el la nunți?

Etichete: , , , ,

9 comentarii la “Buric loves Guță” Subscribe

  1. Raluca 02/05/2011 at 20:17 #

    Pai si Paris loves Guta, deci, ce sa ne mai… „minunam” 😀
    Spune-i si de buric, spune-i si de buric… :))

  2. Escu 02/05/2011 at 20:17 #

    n-ai cu cine. omul are o pasiune..nu o sa te asculte 🙂 incearca totusi..dar parerea mea e ca n-ai cu cine… stii tu..gusturile nu se discuta.

  3. Dragos B 02/05/2011 at 21:25 #

    ‘Ce ziceți, să-i explic lui Buric…’

    Ei, sa-i explici! Arata-i! Acta, non verba!

  4. ady 02/05/2011 at 23:24 #

    eu ca poate si singur sa-si traduca numele in engleza, ca si restul bursierilor. poate ii traduce cine e din turcia ce fac turcoaicele cu el la bairamuri. 🙂
    totusi, mai da-i omului o sansa, a auzit de cioran si brancusi. cati straini au auzit de ei? cati romani au auzit de ei?!

    • Dollo 03/05/2011 at 14:22 #

      corect, pe langa brancusi merge ascultat si un guta

  5. Xanaxdu 03/05/2011 at 11:51 #

    Mi se pare cam rautacioasa atitudinea ta. Ce vina are omul ca ii plac manelele? Pai el nu intelege versurile, aude doar muzica.Niste bursieri Erasmus din Italia (din to felul de tari) erau la fel de extaziati de caseta de manele dusa de niste romani la un chef doar de poanta…Un radio foarte alternativ din Ungaria da adesea manele romanesti pe post de „muzica alternativa”, „pop-folk” si mai stiu eu ce…In Turcia am auzit manele romanesti drept muzica exclusivista, la finalul unui party intr-un incentive trip. AI auzit de Chantel, neamtul care umple stadioane cu o muzica pe care noi clar am califica-o de manele?

    Inca o data, nu iau apararea manelelor (le detest clar), incerc doar sa spun ca, cei care nu inteleg versurile si aud doar muzica, sint poate mai insulati de prostul lor gust. Muzica o fi avind ceva merite, din moment ce invadeaza mapamondul. Nu spun ca e de calitate, dar e „catchy”. Merge foarte bine cu mici (cevapcici la fostii iugoslavi si turci), cu femei frumoase cherchelite care danseaza cu fustele in cap, cu barbati care trag cu pistolul, cu conceptul cel mai primitiv de „CHEF”.

    Ca paranteza culturala: gurile rele spun ca manelele au venit in Romania pe filiera fostei Yugoslavii. Si ei au o chestie similara, numita „turbo folk”, „pop-folk”, pe care romanii din Banat o gustau pe vremea lui Ceausescu. Cind Lepa Brena (port-stindardul turbo-folkului in fosta Yugoslavie) a venit prin 90 sa cinte pe stadionul din Timisoara (aterizind acolo cu avionul personal), „baietii de la Holograf” au ramas cu gura cascata ca ei, care cintau in deschidere, nu erau centrul atentiei, ba chiar publicul ii grabea sa iasa odata de pe scena…

    Carmen Serban a invatat carte, ca sa zic asa, de la Lepa Brena. Daca mergi in fosta Yugoslavie (in special Serbia si Bosnia), duduie de prin toate birturile muzica din asta – noua ni se face pielea de gaina, dar ei nu concept chef si nunta fara asa ceva (si asta e cu atit mai interesant, cu cit muzica Rock si Punk in Yugoslavia e de o calitate excelenta).

    Amica mea bosniaca uraste turbo folkul nou, asa cum noi urim manelele, dar ii place Chantel si Lepa Brena ( aka turbo folkul de moda veche). Dar, exista un public pentru turbo folk/manele, asa cum este public pentru Bregovici. Intre cele doua extreme, linia de demarcatie e foarte fina…

    • Dollo 03/05/2011 at 14:20 #

      hai mai ca nu sunt rautacioasa, doar ca omul imi crease false asteptari enumerand numele alea inainte. departe de mine gandul de a judeca cuiva gusturile. intre timp i- am zis si chestia cu buricul si a admis, in hazul general, ca e predestinat sa-i placa manelele 🙂

  6. mircea 04/05/2011 at 06:53 #

    Ce fata de femeie gonflabila are 🙂 Frumosul din poza, de el vorbesc.

    • Dollo 05/05/2011 at 00:34 #

      :)) Am citit prima data comentariul tau de pe telefon, intr-o pauza de seminar, si am avut senzatia ca faci comentariul asta la o poza de-a mea :))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.