Aseară, pe la 19.19, la un semafor, am constatat că Micra mea a mai îmbătrânit un pic. A împlinit 30.000 de km. A trecut prin trei revizii obligatorii, anul trecut a făcut o vizită prin service pentru schimbat parbrizul și vopsit mici zgârieturi, a fost jefuită iarna asta de o bucată de cauciuc de ornament, de pe plafon (care costă 65 de euro ca s-o pun la loc, așa că am lăsat-o fără) iar de două zile îi mai scârțâie și ușa din stânga spate. Per total, însă, arată la fel ca atunci când am cunoscut-o și m-am îndrăgostit de ea, și dacă ar fi să o iau din nou de volan aș face-o cu toată inima (deși poate aș alege un sistem de rate ceva mai scurt). Mă întreb acuma, ce înseamnă 30.000 de km în viața unei mașini? E ca adolescența sau mai degrabă ca o criză a vârstei mijlocii? Dat fiind că după „vârsta” asta kilometrică a ieșit și din garanție, echivalează cu un majorat sau cu o ieșire la pensie? Să mă aștept să-i iasă coșuri sau de acuma încep durerile reumatice și schimbările de comportament? 🙂 Voi ce ziceți?
E cam şubredă pentru «decât» 30.000 de kilometri. Câţi ani are Didina?
3 ani face in iunie. Si inca pe atatia mai are pana o achit 😀
Pe la 60.000 km incepi sa bagi banuti in ea. 30.000 km e ca si cum ai avea 30 de ani: mai scartaie una alta dar merge totul ok. De la 60 de ani (mii de km) incep sa te doara: si problemele ei si costurile aferente. 🙂
Pai banuti cam bag destui de acum. Rata+Casco+RCA+diverse reparatii+benzina… ehei, cine a zis ca iti iei masina=te bagi la stăpân, nu greșea.
La 40.000 o curea de distributie, un set nou de cauciucuri, filtrul de aer, placute de frina, eventual doua amortizoare. La anul sau peste doi ani o noua baterie. In rest, pina la suta de mii, schimb de ulei si benzina. Cine zice ca masina incepe sa imbatrineasca dupa 30.000 e sofer de Dacie. O mie trei sute zece TLX.
Io mi-am cumparat Opelul cu 104.000 la bord si acum are peste 200.000. Si e nascut in 1994. Tinar, nici macar nu e major.
Mașina germană e totuși altceva decât aia japoneză, făcută de Renault 🙂
Daca iese din garantie, nu mai trebuie s-o repari la dealer. Daca ai noroc, gasesti un Service bun si ieftin, care ti-o poate pune la punct. Eu ti-a recomanda unul daca as sti, dar nu sunt din Bu(curesti).
A ieșit din garanție, dar uite că dealerul mie mi-a inspirat încredere în toți anii ăștia. Nu l-aș schimba decât dacă îmi crapă buza și ei ar avea prețuri nesimțite la reparații.
Pretul pentru bucata de cauciuc(65 de euro) e dat de dealer? Cred ca o gasesti la 6 euro intr-un magazin de piese auto, iar montarea o poti face fie tu(daca te pricepi putin) sau la un service la un colt de strada. Scartzaitul usii e ingrijorator, poate pica:).
Nu, era de la ceva apă, între timp i-a trecut scârțâitul, dar fără cauciuc tot stă. Probabil că e mai ieftin la un magazin, dar uite nu m-a preocupat. Am cumpărat ștergătoare noi de la magazin (gume de fapt) și n-au ținut nici măcar un an. Mă gândesc că poate alea de la dealer ar fi ținut măcar alți doi ani, ca originalele, nu? Deci or avea și dealerii dreptate cu prețurile alea.
5-6 ani sau 130.000 km nu bagi mare lucru in masina. ca sofer de logan, luat de nou si condus 130.000 pe langa reviziile la timp sau nr de km, placute frana, un rand de anvelope, 2 distributii, 2-3 seturi de stergatoare pe an si becuri de far cam la fel nu am schimbat nimic.
exista masini impecabile la 300 000 km pt ca sunt ingrijite si iubite pt cum arata, cum merg etc
cred ca ar trebui sa te bucuri de ea mai mult tocmai pt ca cea noua nu este la fel de „frumoasa”. nu trebuie sa fie noua sa iti placa si sa mergi in contiunuare cu ea
designerii nu pot fii mereu geniali
sa te bucuri de ea
pa
Te invit in continuare sa o prezinti pe „Didina” 😉