Conrad, ziaristul berii

Să vezi ditai omul trecut de 45 de ani, chel, cu o burtică respectabilă, de la bere, îmbrăcat în pantaloni scurți din piele întoarsă, verzi, cu ciorapi croșetați trei sferturi, grena, pantofi albaștri și cu fundiță la gât, nu e chiar o chestie de trecut cu vederea. În ciuda costumului, tipul avea o mină serioasă și falnică. Până la urmă scrie despre politică la Der Standard.

Conrad Seidl este șeful ziariștilor care scriu despre politică în Der Standard. Când a apărut ieri dimineață la ședința de sumar a ziarului (ședința la care se discută cât de bine au făcut ziarul de ieri și ce vor pune în ăla de mâine), noi musafirii ne-am abținut să nu râdem. Să vezi ditai omul trecut de 45 de ani, chel, cu o burtică respectabilă, de la bere, îmbrăcat în pantaloni scurți din piele întoarsă, verzi, cu ciorapi trei sferturi croșetați, grena, pantofi albaștri și cu fundiță la gât, nu e chiar o chestie de trecut cu vederea. În ciuda costumului, tipul avea o mină serioasă și falnică.

Apoi, când s-au prezentat toți (echipa editorială a ziarului) am aflat că tipul scrie despre politică. Mie mi-a trecut prin cap c-o fi luat-o razna de la atâta politică, dar după ce Conrad s-a prezentat singur, șefa lui (Der Standard e singurul ziar din Austria care are o femeie redactor șef) a adăugat că „el este și un guru al berii”. Atunci s-a făcut o oarecare lumină în capetele noastre. Ce-i mai lipsea acum era doar o halbă cu spumă în mână și tabloul ar fi fost complet.

După ce s-a terminat ședința l-am rugat să-mi pozeze un pic, că prea era frumos 🙂 A acceptat cu plăcere, mi-a spus și care este berea lui favorită (una americană, din Pensilvania, dar care se fabrică și în Austria) și că pe lângă job-ul zilnic a mai editat și un ghid al berii.

L-am întrebat dacă așa se îmbracă de obicei sau e doar o ținută în cinstea bursierilor, și a zis că ăsta e stilul lui de a mai descreți un pic și frunțile politicienilor. În plus, zice Conrad, nu prea ai cum să scrii despre bere îmbrăcat altfel.

Vă imaginați cum ar fi ca un Cristian Tudor Popescu, un Bogdan Chirieac, un Gâdea sau un Turcescu să se îmbrace cu ițari, cămeșoi, și să se încalțe cu opinci și să se încingă cu chimirul când discută cu niște gomoși ca Geoană, Năstase, Tăriceanu sau când îl întreabă pe Băsescu de sănătate…?

Revenind la Conrad, când micul nostru „chat” legat de ședința foto s-a încheiat, Conrad mi-a dat cartea lui de vizită. Care este cea din imagine – sub formă de „biscuite” pentru paharele de bere.

Azi am aflat de la cineva care trăiește aici de mai mult timp că austriecii îmbracă deseori costumele naționale, fie duminica la biserică, fie în zilele obișnuite, așa că poți avea ocazia să te plimbi prin Viena și să vezi oameni care merg la lucru în costum tirolez. Bărbații în pantaloni scurți și femeile cu rochiile alea cu decolteu generos și șorțuleț alb în față. Eu nu l-am văzut decât pe Conrad, dar imaginea lui a făcut cât 1000 de cuvinte 🙂 Nu credeți?

Etichete: , , , , ,

2 comentarii la “Conrad, ziaristul berii” Subscribe

  1. ady 06/05/2011 at 17:33 #

    da, intradevar. cat 1000 de cuvinte.
    eu nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla daca as aparea la serviciu in costum popular, cu camasa si fota. 🙂 si, eventual cu marama de borangic. (costumul de muscel 🙂 d-ala oltenesc n-am, desi am radacini in ambele parti).
    ca supliment as muri de cald (fota mea e o chestie care pur si simplu se infasoara de vreo doua ori in jurul partii de jos a trupului meu si e de lana; lana foarte fina, foarte misto tesuta, dar tot lana) si ar fi „distractiv” spre imposibil sa merg la baie. 🙂
    eu as vrea macar sa pot veni la serviciu „in mod oficial” in costum si/sau camasa in culori pastel sau culori „mai colorate” decat alb, negru, gri, bej, bleu. nici macar n-as avea pretentii de sport/casual sau altceva.

    • Dollo 08/05/2011 at 20:11 #

      (Și) de asta e bine câteodată să fii ziarist 🙂 Poți să te duci îmbrăcat cum vrea mușchiul tău la redacție.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.