Cum ești așteptat la Viena

Coborând la Viena am avut cinci minute de panică. Știam că trebuie să existe cineva cu numele meu scris pe o hârtie, la sosiri. Când am ieșit pe poarta de sosiri, ghici ce văd? Toată lumea avea hârtiuțe cu nume în mâini! Dar ce să vezi, numele meu nu era pe niciuna.

Terminalul ăsta nou de la aeroport, în formă de vioară, arată chiar bine. Face din bătrânul Otopeni un aeroport european, în sfârșit. Totuși, trebuia să păstrăm și o notă românească, să nu cumva să uităm unde suntem. La poarta de îmbarcare, așteptam toți să ne cheme în avion, când apare o duduie cu flip-chart și uniformă, care începe să se insinueze printre călători. Era de la City Bank, încerca să vândă niște carduri de cumpărături. Cu multiple beneficii, of course, dar tot un card rămâne. Nu știu cine își închipuie, din conducerea băncilor care-și trimit hăitașii prin mulțimi, că un om cu piciorul pe scara avionului stă să-și dea datele financiare unei dudui, fie ea și drăguță, ca să aplice pentru un card de cumpărături. E destul de penibilă racolarea clienților și prin mall-uri, dar chiar și în ușa avionului mi se pare culmea disperării bancare, și tare mă tem că e doar românească.

Altfel, călătoria cu Tarom a fost plăcută, mâncarea bunuță, iar de la stewardese am aflat în sfârșit și de ce trebuie ridicate storurile de la geamuri în timpul decolării și aterizării. Voi știați?

Cică să se vadă pe geam dacă se întâmplă ceva neprevăzut, cum ar fi că ia foc un motor. Ca pasager vei fi panicat să vezi așa ceva, dar pentru „cabin crew” cică e un must. Adică dacă văd că arde motorul știu să ia din timp măsuri de aterizare forțată. Dar, firește, duduia m-a asigurat că asta nu se spune, de regulă, ca să nu panicheze inutil pasagerii, că oricum asta se întâmplă rar sau deloc. Să ia foc motorul, adică.

N-au știut duduile să-mi explice de ce trebuie ținut închis și telefonul pe toată durata zborului, că oricum atunci nu e disponibil niciun serviciu, deci…

Coborând la Viena am avut cinci minute de panică. Știam că trebuie să existe cineva cu numele meu scris pe o hârtie, la sosiri. Când am ieșit pe poarta de sosiri, ghici ce văd? Toată lumea avea hârtiuțe cu nume în mâini! Dar ce să vezi, numele meu nu era pe niciuna.

După ce i-am luat de două ori la rând pe toți  (de i se făcuse unuia milă de mine, cred că voia să mă ia cu el chiar dacă nu aveam numele corespunzător) am dat peste un nene burtos, cu cravata roșie, care ținea hârtia cu numele meu așa, neglijent, într-o parte. I-am zis hello, I am aia de pe foaia ta… și el, nimic. Se uita la mine ca curca-n lemne, și îmi făcea semn spre celălalt nume, de lângă. El în turco-germană, eu în rom-gleză, ne-am înțeles ioc.

Până la urmă, un coleg de-al lui, ne-a luminat pe amândoi: trebuia să mai așteptăm și celălalt nume, că venea tot din Balcani, ca și mine 😀

Până la urmă am fost patru din Balcani. Și după ce ne-am adunat toți patru în taxiul turcului, s-a mai adăugat o limbă în conversație: sârbo-croata. Așa am aflat de ce român celebru a auzit colegul bursier din Bosnia. O să vă spun diseară, că acuma mă duc puțin prin oraș, să dau o tură. E soare și frumos aci, tocmai bine de stat la terasă și băut o bere cu ștrudel. Sau invers…

Etichete: , , ,

5 comentarii la “Cum ești așteptat la Viena” Subscribe

  1. Victoria 02/05/2011 at 12:14 #

    sunt cu ochii pe tine!

    • Dollo 02/05/2011 at 19:26 #

      Asa sa stai 🙂

  2. ady 02/05/2011 at 17:13 #

    pai numa’ turco-germana, rom-gleza si sarbo-croata la 5 oameni mi se pare putin. 🙂 ce limbi au mai intrat in taxiul ala? 🙂
    bafta, distractie placuta si pofta buna.

    • Dollo 02/05/2011 at 19:26 #

      Bosnia, Turcia, Romania, Kosovo, Croatia. Engleza era limba (noastra) oficiala in tara in care se vorbeste germana 🙂

  3. Lucian Mustaţă 27/07/2013 at 20:39 #

    Explicaţia pentru obligaţia de a tine telefonul închis în avion (dacă nu ai flight mode pe el) este simplă: undele radio pe care acesta le emite ca să ia contact cu reţeaua pot interfera cu echipamentele de zbor de la bord. 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.