Cum miroase România

A pipi și alte umori lăsate de cei care au vizitat buda din aeroport înaintea ta. Să nu mi-o luați în nume de rău, nu fac parte din categoria care strâmbă din nas când se întoarce acasă, după câteva zile petrecute în vest, dar zău dacă m-am putut abține. Când am aterizat pe aeroportul din Viena am dat fuga la toaletă, crezând că va mai dura ceva până să apară bagajele pe bandă. Deși am făcut o vizită scurtă la buda lor (unde nu mirosea a nimic), când m-am întors în sala bagajelor valiza mea se învârtea pe bandă, iar jumătate dintre călători își luaseră deja bunurile.

Când am aterizat pe Otopeni, am făcut același lucru. La budă, cum deschizi ușa, te izbește o miasmă ce indică trecerea pe acolo a prea multor cururi, fără pauze între ele de dezinfectant, deodorant sau detergent. Era coadă, în anticameră stăteau și trei muieri de vorbă, care își comentau entuziaste ca niște gâște deplasarea din care tocmai se întorseseră, așa că a durat vreo zece minute toată „afacerea”. Când m-am întors, au mai trecut alte zece minute până când au apărut bagajele pe bandă.

Las la o parte promptitudinea cu care se face mânuirea bagajelor la Viena, comparativ cu Bucureștiul, dar zău dacă pricep de ce naiba nu suntem și noi în stare să scăpăm o dată de complexul ăsta al mirosului de WC care ne precede atunci când e să facem măcar o primă impresie. Otopeniul s-a căpătuit recent cu terminalul nou, în formă de vioară, folosit pentru plecări. E frumos, civilizat, aerisit, a costat o căruță de bani. Dar de acolo se pleacă din România. Când intri în țara asta, pe calea aerului, în cel mai mare aeroport internațional al nostru, nimerești în terminalul vechi, unde dai cu nasul de budele nespălate și de același hol îmbâcsit pe care au amplasat mai nou un soi de raion dutty free cu dulciuri și parfumuri. Au uitat, însă, să cumpere niște Domestos sau ceva de spălat budele, și de parfumat. Sau poate duduia care trebuia să-și facă rondul de curățenie în ziua aceea își luase libertatea de a spune că merge și așa. Până la urmă la ce mirosuri te aștepți când intri într-o budă publică?

Tags: , , , , ,

4 Responses to “Cum miroase România” Subscribe

  1. Escu 09/05/2011 at 15:31 #

    chestia asta cu bude-le..e valabila peste tot. si la mall daca mergi…e la fel. si la carciuma…pur si simplu oamenii nu-si dau interesul.

  2. Gilbert 10/05/2011 at 01:46 #

    Omul sfinteste locul, zice o vorba din stramosi. Dar probabil ca, pe undeva, erau si niste ghilimele care s-au pierdut in timp…

    Sa stii ca si pe alte meleaguri poti intalni mirosul acela specific de-ti muta nasul… Dar parca nu-l muta chiar asa de tare…

  3. Krokodilul Chichiricios 06/08/2013 at 00:50 #

    Neh. Prima dată când am ieșit- și am revenit în țară- în 1993- mă duceam cu mașina către casă când am simțit în aer un miros inconfundabil. M-am tot chinuit (deh, plecasem prin Germania) să mă gândesc a ce miroase. M-a lovit revelația peste 1 săptămână. De la Otopeni spre București, mirosea inconfundabil a căcat….

Trackbacks/Pingbacks

  1. Stiri nebune | Dorinescu - 10/05/2011

    […] Lasand la o parte mistocareala, e o idee buna in esenta ei. Stiu doar ca de la “a vrea” la “a realiza” e cale luuuuuunga, maria ta. Pai de ce credeti ca vrea ca tot transportul sa se poarte pe Dunare? Ca n-avem autostrazi, ca nu avem cale ferata…d’aia. Ce-a mai ramas? Ah.. Dunarea, hai sa o folosim si pe aia. Putea sa mai faca 5 terminale pe Otopeni, 3 pentru marfa si 2 pentru pasageri… dar degeaba, daca budele miros tot asa. […]

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor