A pipi și alte umori lăsate de cei care au vizitat buda din aeroport înaintea ta. Să nu mi-o luați în nume de rău, nu fac parte din categoria care strâmbă din nas când se întoarce acasă, după câteva zile petrecute în vest, dar zău dacă m-am putut abține. Când am aterizat pe aeroportul din Viena am dat fuga la toaletă, crezând că va mai dura ceva până să apară bagajele pe bandă. Deși am făcut o vizită scurtă la buda lor (unde nu mirosea a nimic), când m-am întors în sala bagajelor valiza mea se învârtea pe bandă, iar jumătate dintre călători își luaseră deja bunurile.
Când am aterizat pe Otopeni, am făcut același lucru. La budă, cum deschizi ușa, te izbește o miasmă ce indică trecerea pe acolo a prea multor cururi, fără pauze între ele de dezinfectant, deodorant sau detergent. Era coadă, în anticameră stăteau și trei muieri de vorbă, care își comentau entuziaste ca niște gâște deplasarea din care tocmai se întorseseră, așa că a durat vreo zece minute toată „afacerea”. Când m-am întors, au mai trecut alte zece minute până când au apărut bagajele pe bandă.
Las la o parte promptitudinea cu care se face mânuirea bagajelor la Viena, comparativ cu Bucureștiul, dar zău dacă pricep de ce naiba nu suntem și noi în stare să scăpăm o dată de complexul ăsta al mirosului de WC care ne precede atunci când e să facem măcar o primă impresie. Otopeniul s-a căpătuit recent cu terminalul nou, în formă de vioară, folosit pentru plecări. E frumos, civilizat, aerisit, a costat o căruță de bani. Dar de acolo se pleacă din România. Când intri în țara asta, pe calea aerului, în cel mai mare aeroport internațional al nostru, nimerești în terminalul vechi, unde dai cu nasul de budele nespălate și de același hol îmbâcsit pe care au amplasat mai nou un soi de raion dutty free cu dulciuri și parfumuri. Au uitat, însă, să cumpere niște Domestos sau ceva de spălat budele, și de parfumat. Sau poate duduia care trebuia să-și facă rondul de curățenie în ziua aceea își luase libertatea de a spune că merge și așa. Până la urmă la ce mirosuri te aștepți când intri într-o budă publică?
chestia asta cu bude-le..e valabila peste tot. si la mall daca mergi…e la fel. si la carciuma…pur si simplu oamenii nu-si dau interesul.
Omul sfinteste locul, zice o vorba din stramosi. Dar probabil ca, pe undeva, erau si niste ghilimele care s-au pierdut in timp…
Sa stii ca si pe alte meleaguri poti intalni mirosul acela specific de-ti muta nasul… Dar parca nu-l muta chiar asa de tare…
Neh. Prima dată când am ieșit- și am revenit în țară- în 1993- mă duceam cu mașina către casă când am simțit în aer un miros inconfundabil. M-am tot chinuit (deh, plecasem prin Germania) să mă gândesc a ce miroase. M-a lovit revelația peste 1 săptămână. De la Otopeni spre București, mirosea inconfundabil a căcat….