Cum miroase România

A pipi și alte umori lăsate de cei care au vizitat buda din aeroport înaintea ta. Să nu mi-o luați în nume de rău, nu fac parte din categoria care strâmbă din nas când se întoarce acasă, după câteva zile petrecute în vest, dar zău dacă m-am putut abține. Când am aterizat pe aeroportul din Viena am dat fuga la toaletă, crezând că va mai dura ceva până să apară bagajele pe bandă. Deși am făcut o vizită scurtă la buda lor (unde nu mirosea a nimic), când m-am întors în sala bagajelor valiza mea se învârtea pe bandă, iar jumătate dintre călători își luaseră deja bunurile.

Când am aterizat pe Otopeni, am făcut același lucru. La budă, cum deschizi ușa, te izbește o miasmă ce indică trecerea pe acolo a prea multor cururi, fără pauze între ele de dezinfectant, deodorant sau detergent. Era coadă, în anticameră stăteau și trei muieri de vorbă, care își comentau entuziaste ca niște gâște deplasarea din care tocmai se întorseseră, așa că a durat vreo zece minute toată „afacerea”. Când m-am întors, au mai trecut alte zece minute până când au apărut bagajele pe bandă.

Las la o parte promptitudinea cu care se face mânuirea bagajelor la Viena, comparativ cu Bucureștiul, dar zău dacă pricep de ce naiba nu suntem și noi în stare să scăpăm o dată de complexul ăsta al mirosului de WC care ne precede atunci când e să facem măcar o primă impresie. Otopeniul s-a căpătuit recent cu terminalul nou, în formă de vioară, folosit pentru plecări. E frumos, civilizat, aerisit, a costat o căruță de bani. Dar de acolo se pleacă din România. Când intri în țara asta, pe calea aerului, în cel mai mare aeroport internațional al nostru, nimerești în terminalul vechi, unde dai cu nasul de budele nespălate și de același hol îmbâcsit pe care au amplasat mai nou un soi de raion dutty free cu dulciuri și parfumuri. Au uitat, însă, să cumpere niște Domestos sau ceva de spălat budele, și de parfumat. Sau poate duduia care trebuia să-și facă rondul de curățenie în ziua aceea își luase libertatea de a spune că merge și așa. Până la urmă la ce mirosuri te aștepți când intri într-o budă publică?

Tags: , , , , ,

4 Responses to “Cum miroase România” Subscribe

  1. Escu 09/05/2011 at 15:31 #

    chestia asta cu bude-le..e valabila peste tot. si la mall daca mergi…e la fel. si la carciuma…pur si simplu oamenii nu-si dau interesul.

  2. Gilbert 10/05/2011 at 01:46 #

    Omul sfinteste locul, zice o vorba din stramosi. Dar probabil ca, pe undeva, erau si niste ghilimele care s-au pierdut in timp…

    Sa stii ca si pe alte meleaguri poti intalni mirosul acela specific de-ti muta nasul… Dar parca nu-l muta chiar asa de tare…

  3. Krokodilul Chichiricios 06/08/2013 at 00:50 #

    Neh. Prima dată când am ieșit- și am revenit în țară- în 1993- mă duceam cu mașina către casă când am simțit în aer un miros inconfundabil. M-am tot chinuit (deh, plecasem prin Germania) să mă gândesc a ce miroase. M-a lovit revelația peste 1 săptămână. De la Otopeni spre București, mirosea inconfundabil a căcat….

Trackbacks/Pingbacks

  1. Stiri nebune | Dorinescu - 10/05/2011

    […] Lasand la o parte mistocareala, e o idee buna in esenta ei. Stiu doar ca de la “a vrea” la “a realiza” e cale luuuuuunga, maria ta. Pai de ce credeti ca vrea ca tot transportul sa se poarte pe Dunare? Ca n-avem autostrazi, ca nu avem cale ferata…d’aia. Ce-a mai ramas? Ah.. Dunarea, hai sa o folosim si pe aia. Putea sa mai faca 5 terminale pe Otopeni, 3 pentru marfa si 2 pentru pasageri… dar degeaba, daca budele miros tot asa. […]

Leave a Reply

Oldies but goldies

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.