Cum miroase România

A pipi și alte umori lăsate de cei care au vizitat buda din aeroport înaintea ta. Să nu mi-o luați în nume de rău, nu fac parte din categoria care strâmbă din nas când se întoarce acasă, după câteva zile petrecute în vest, dar zău dacă m-am putut abține. Când am aterizat pe aeroportul din Viena am dat fuga la toaletă, crezând că va mai dura ceva până să apară bagajele pe bandă. Deși am făcut o vizită scurtă la buda lor (unde nu mirosea a nimic), când m-am întors în sala bagajelor valiza mea se învârtea pe bandă, iar jumătate dintre călători își luaseră deja bunurile.

Când am aterizat pe Otopeni, am făcut același lucru. La budă, cum deschizi ușa, te izbește o miasmă ce indică trecerea pe acolo a prea multor cururi, fără pauze între ele de dezinfectant, deodorant sau detergent. Era coadă, în anticameră stăteau și trei muieri de vorbă, care își comentau entuziaste ca niște gâște deplasarea din care tocmai se întorseseră, așa că a durat vreo zece minute toată „afacerea”. Când m-am întors, au mai trecut alte zece minute până când au apărut bagajele pe bandă.

Las la o parte promptitudinea cu care se face mânuirea bagajelor la Viena, comparativ cu Bucureștiul, dar zău dacă pricep de ce naiba nu suntem și noi în stare să scăpăm o dată de complexul ăsta al mirosului de WC care ne precede atunci când e să facem măcar o primă impresie. Otopeniul s-a căpătuit recent cu terminalul nou, în formă de vioară, folosit pentru plecări. E frumos, civilizat, aerisit, a costat o căruță de bani. Dar de acolo se pleacă din România. Când intri în țara asta, pe calea aerului, în cel mai mare aeroport internațional al nostru, nimerești în terminalul vechi, unde dai cu nasul de budele nespălate și de același hol îmbâcsit pe care au amplasat mai nou un soi de raion dutty free cu dulciuri și parfumuri. Au uitat, însă, să cumpere niște Domestos sau ceva de spălat budele, și de parfumat. Sau poate duduia care trebuia să-și facă rondul de curățenie în ziua aceea își luase libertatea de a spune că merge și așa. Până la urmă la ce mirosuri te aștepți când intri într-o budă publică?

Etichete: , , , , ,

4 comentarii la “Cum miroase România” Subscribe

  1. Escu 09/05/2011 at 15:31 #

    chestia asta cu bude-le..e valabila peste tot. si la mall daca mergi…e la fel. si la carciuma…pur si simplu oamenii nu-si dau interesul.

  2. Gilbert 10/05/2011 at 01:46 #

    Omul sfinteste locul, zice o vorba din stramosi. Dar probabil ca, pe undeva, erau si niste ghilimele care s-au pierdut in timp…

    Sa stii ca si pe alte meleaguri poti intalni mirosul acela specific de-ti muta nasul… Dar parca nu-l muta chiar asa de tare…

  3. Krokodilul Chichiricios 06/08/2013 at 00:50 #

    Neh. Prima dată când am ieșit- și am revenit în țară- în 1993- mă duceam cu mașina către casă când am simțit în aer un miros inconfundabil. M-am tot chinuit (deh, plecasem prin Germania) să mă gândesc a ce miroase. M-a lovit revelația peste 1 săptămână. De la Otopeni spre București, mirosea inconfundabil a căcat….

Trackbacks/Pingbacks

  1. Stiri nebune | Dorinescu - 10/05/2011

    […] Lasand la o parte mistocareala, e o idee buna in esenta ei. Stiu doar ca de la “a vrea” la “a realiza” e cale luuuuuunga, maria ta. Pai de ce credeti ca vrea ca tot transportul sa se poarte pe Dunare? Ca n-avem autostrazi, ca nu avem cale ferata…d’aia. Ce-a mai ramas? Ah.. Dunarea, hai sa o folosim si pe aia. Putea sa mai faca 5 terminale pe Otopeni, 3 pentru marfa si 2 pentru pasageri… dar degeaba, daca budele miros tot asa. […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.