Euroi falși la BNR*

Pe Lipscani, în sediul Băncii Naționale care e lipit de City Grill, e deschisă de ceva vreme o expoziție despre bani și istoria lor. Sunt informații interesante acolo, despre devenirea leului, de la taler încoace, dar mai ales despre euro, monedă la care aspirăm și noi, parcă. Și dacă tot o fi să se ducă dracului euro, până ajungem noi la el, puteți să îl pipăiți acuma și să-i aflați secretele, pentru că expoziția e cu intrare liberă și ține până pe 27 mai. E deschis de la 8.00 la 18.00., de luni până vineri.

Sunt expuse niște bancnote euro false, lângă unele reale, și aveți ocazia să învățați – răsucind hârtiile pe toate fețele – cum le deosebiți pe alea false de alea bune. Sunt și câteva filmulețe despre fabricarea euroilor, precum și informații despre elementele grafice care se regăsesc și pe bancnote, și pe monede. De exemplu eu nu știam că pe bancnote sunt desenate elemente de arhitectură specifică diverselor secole, de la clasic, roman, gotic, baroc, renascentist, până la astea moderne din oțel și sticlă. Iar alinierea asta cronologică a stilurilor coincide cu valoarea crescătoare a bancnotelor. Hârtia de 5 euro e clasică, aia de 500 e modernă.

Fețele monedelor au altă grafică în fiecare țară din cele care au adoptat moneda euro, dar bancnotele sunt la fel peste tot. Cu excepția unor cifre din serie, care diferă tot în funcție de țară.

Tot cu ocazia asta, am căpătat, la intrare, un pliant cu numele și fețele tuturor guvernatorilor BNR, de la 1880 încoace. Am aflat și eu așa cine a fost Ion Câmpineanu (primul guvernator BNR, a pus bazele băncii și a înființat imprimeria națională. Pe vremea lui au fost tipărite primele bancnote românești), că tot am bătut strada care-i poartă numele vreo zece ani în tinerețe 🙂 Precum și faptul că dintre toți cei 26 de guvernatori BNR câți am avut până acum, Mugur Isărescu e cel mai longeviv (din 1990 până acum, cu pauza din 2000 când a fost prim ministru).

Expoziția are și niște monitoare cu jocuri interactive pentru copii. În caz că aveți ceva timp de pierdut cu puradeii și nu știți unde să-i duceți, mergeți cu ei la BNR ca să vadă euroii falși și să se joace de-a refacerea unei bancnote rupte din greșeală.

*Da, știu, titlul e interesant, nu? 😉

Etichete: , , , ,

2 comentarii la “Euroi falși la BNR*” Subscribe

  1. Dragos B 12/05/2011 at 22:29 #

    „*Da, știu, titlul e interesant, nu? ;)”

    Neah, nu e! ;(

    E plin la ei in statistici si raportari si tinte de inflatie de fals si falsuri. Falsuri inclusiv in euro.
    Inspirat de postu asta: http://beranger.org/post/5422667494 as zice: Ei cu falsu’, noi cu falusu’!

    • Dollo 13/05/2011 at 09:43 #

      Da, poate ar fi mai interesanta o expozitie in care sa fii invatat sa discerni intre realitate si statistici „oficiale”. Dar nu cred ca arecineva interesul s-o facă

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.