Euroi falși la BNR*

Pe Lipscani, în sediul Băncii Naționale care e lipit de City Grill, e deschisă de ceva vreme o expoziție despre bani și istoria lor. Sunt informații interesante acolo, despre devenirea leului, de la taler încoace, dar mai ales despre euro, monedă la care aspirăm și noi, parcă. Și dacă tot o fi să se ducă dracului euro, până ajungem noi la el, puteți să îl pipăiți acuma și să-i aflați secretele, pentru că expoziția e cu intrare liberă și ține până pe 27 mai. E deschis de la 8.00 la 18.00., de luni până vineri.

Sunt expuse niște bancnote euro false, lângă unele reale, și aveți ocazia să învățați – răsucind hârtiile pe toate fețele – cum le deosebiți pe alea false de alea bune. Sunt și câteva filmulețe despre fabricarea euroilor, precum și informații despre elementele grafice care se regăsesc și pe bancnote, și pe monede. De exemplu eu nu știam că pe bancnote sunt desenate elemente de arhitectură specifică diverselor secole, de la clasic, roman, gotic, baroc, renascentist, până la astea moderne din oțel și sticlă. Iar alinierea asta cronologică a stilurilor coincide cu valoarea crescătoare a bancnotelor. Hârtia de 5 euro e clasică, aia de 500 e modernă.

Fețele monedelor au altă grafică în fiecare țară din cele care au adoptat moneda euro, dar bancnotele sunt la fel peste tot. Cu excepția unor cifre din serie, care diferă tot în funcție de țară.

Tot cu ocazia asta, am căpătat, la intrare, un pliant cu numele și fețele tuturor guvernatorilor BNR, de la 1880 încoace. Am aflat și eu așa cine a fost Ion Câmpineanu (primul guvernator BNR, a pus bazele băncii și a înființat imprimeria națională. Pe vremea lui au fost tipărite primele bancnote românești), că tot am bătut strada care-i poartă numele vreo zece ani în tinerețe 🙂 Precum și faptul că dintre toți cei 26 de guvernatori BNR câți am avut până acum, Mugur Isărescu e cel mai longeviv (din 1990 până acum, cu pauza din 2000 când a fost prim ministru).

Expoziția are și niște monitoare cu jocuri interactive pentru copii. În caz că aveți ceva timp de pierdut cu puradeii și nu știți unde să-i duceți, mergeți cu ei la BNR ca să vadă euroii falși și să se joace de-a refacerea unei bancnote rupte din greșeală.

*Da, știu, titlul e interesant, nu? 😉

Etichete: , , , ,

2 comentarii la “Euroi falși la BNR*” Subscribe

  1. Dragos B 12/05/2011 at 22:29 #

    „*Da, știu, titlul e interesant, nu? ;)”

    Neah, nu e! ;(

    E plin la ei in statistici si raportari si tinte de inflatie de fals si falsuri. Falsuri inclusiv in euro.
    Inspirat de postu asta: http://beranger.org/post/5422667494 as zice: Ei cu falsu’, noi cu falusu’!

    • Dollo 13/05/2011 at 09:43 #

      Da, poate ar fi mai interesanta o expozitie in care sa fii invatat sa discerni intre realitate si statistici „oficiale”. Dar nu cred ca arecineva interesul s-o facă

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale