Privind la zbaterile sterile și tâmpe ce se petrec de vreo lună pe marginea referendumului pentru Legea Capitalei nu poți decât să-ți dorești o dictatură luminată, care să-ți arate calea în bezna minții consilierilor generali. În fapt, toată tevatura cu întrebările pe care ar vrea ei, aleșii, să ni le pună la referendum demonstrează însăși nevoia reformării din temelii a sistemului. Sunt prea mulți consilierii care se calcă pe bătături încercând să se facă utili. Și nu reușesc decât să demonstreze că sistemul e defect și supradimensionat.
După ce s-au scremut data trecută să nască șapte întrebări, care mai de care mai inutilă, la a doua încercare au lăsat doar două. Și mai proaste. N-aș fi crezut că se poate, dar iată că realitatea politică bate orice așteptări.
– Vă doriți o Capitală cu 7 administrații controlate de 217 consilieri aleși pe liste de partid?
– Vă doriți ca și consilierii generali să fie aleși uninominal, asemeni primarilor de sector?
Așa, și? Păi nu era vorba că se desființează consiliile sectoarelor, că primarii de sector vor fi aleși dintre consilierii generali? Ce o fi așa greu să întrebi simplul, românește: fraților, mai vreți să alegeți primarii de sector sau îl lăsați pe general să-i numească? Indiferent cum răspunzi la întrebările propuse și votate de consilierii PDL adică (oamenii doamnei Udrea, inițiatoarea Legii Capitalei), dracul tot ăla rămâne. E ca în reclama aia la nu știu ce serviciu bancar: „oriunde poți să trimiți tu sau oriunde pot să primesc eu?” – întreabă ea. Iar el răspunde „Da!”.
Ca orice lucru prost, și întrebările astea costă. 2,5 milioane de euro alocate ieri de Consiliul General pentru referendumul programat de data asta pe 26 iunie.
Iar de cealaltă parte, oamenii nu sunt interesați deloc de problemă, în deja tradiționalul sictir popular manifestat în legătură cu orice fel de vot. Dintr-un sondaj făcut recent de Facultatea de Studii Politice (Catedra de sociologie) rezultă că aproape jumătate din populație nu are de gând să voteze, iar mai mult de jumătate nu e interesată deloc de problemele Capitalei.
Mai e în sondaj o întrebare prost pusă, după părerea mea, care nu demonstrează ceea ce ar trebui să arate referendumul.
În sondaj oamenii sunt întrebați dacă sunt de acord cu desființarea primăriilor de sector. Și 85% zic că nu. Păi normal, nu primăriile trebuie desființate, ci consiliile lor. Iar primarii trebuie numiți, nu aleși. Despre asta era vorba în Legea Capitalei. Oare ce așteptări să avem de la popor, dacă nici consilierii, nici măcar specialiștii în sociologie și științe politice nu citesc dracului legea aia aflată în dezbatere?
În condițiile astea, zic că degeaba s-au indignat unii când Băsescu a spus că populația nu trebuie întrebată, și că Parlamentul trebuie să decidă singur forma de administrare a Capitalei. Păi nu trebuie întrebată populația, pe de-o parte pentru că o doare-n cot, și pentru că întrebările oricum sunt proaste. Singura fisură în teoria lui Băsescu e totuși Parlamentul. Pentru că din păcate prostia nu a fost acaparată doar de consilierii generali de la București. A rămas destulă și în Parlament.
In facultate imi spunea un profesor ca romanii sunt prea imaturi in ale democratiei ca sa le priasca un asemenea regim, asa ca de fapt noua ne trebuie o dictatura, nu parlament. De multa vreme ii dau dreptate. Sigur, nu o disctatura comunista ci una cu cap, eventual cu un corp de consilieri specializati, dar nu debandada care tot tine de mai bine de 20 de ani.
Adică un directorat ceva 🙂 Și eu sunt de acord cu asta.
Oamenii au o mare capacitate de adaptare la regulile jocului social (oricare ar fi ala). Nu traim in democratie desi asta e gogoasa care ni se vinde. Nu avem nevoie de dictator, din contra avem nevoie sa nu ni se mai spuna ce avem sau n-avem voie sa facem.
Lehamitea populatiei este lehamitea fata de dictatura unui grup nedefinit. Cel putin pe vremea lui Ceausescu stiam sa aratam cu degetul cine-i vinovat. Astazi, mass-media e cea care ne arata cu degetul cand pe unul cand pe altul si d’aia suntem asa „ametiti”.
Asta au invatat dictatorii de astazi de la cei de ieri: sa-si imparta puterea si sa se ascunda in spatele unor institutii ca sa nu vedem ce fac.
Si tu care crezi ca e solutia pentru actuala situatie de la noi?
Solutia este ca oamenii sa constientizeze ca rolul statului trebuie diminuat. Sa intelegem ca statul, in forma actuala, este o masina de redistribuit averea si ca asta inseamna furt. Atunci vom demonstra pentru desfiintarea ajutorului de somaj, a pensiei de stat, a serviciilor medicale „gratuite”. Atat timp cat stai cu mana intinsa catre stat nu poti decat sa accepti resemnat ce-ti ofera statul.
Poate că ai dreptate, dar deocamdată modelul ăsta de stat bazat pe solidaritate socială nu a dat faliment. Și e dificil de stabilit când tragi linie și zici gata? Pentru că întotdeauna vor fi unii care vor spune „dar ce se întâmplă cu contribuțiile noastre? Noi am muncit, avem dreptul să ne bucurăm de pensie/servicii medicale/educatie etc”. Cum alegi momentul zero?
Nu momentul zero e problema, ci faptul ca n-are nimeni destule cojones sa o faca. Toti dau inapoi imediat ce rasufla treaba in presa, invocand o scuza de genul „Ah, e o neintelegere la mijloc. De fapt era doar o propunere, o schita de lucru…” De aceea unele lucruri se intampla NUMAI cand ne-o impun cei din afara.
Momentul „Zero” o sa fie (dupa mintea prezicatorilor) pe 21-12-2012
Daca cumva nu s-o amana si de data asta!
Ha, ha, ha, …