Libertatea presei

Cum arată presa liberă din România, într-o oglindă din Viena
Christoph Prantner, editorul departamentului Externe de la Der Standard, ne-a povestit azi despre ziarul la care lucrează din anii 90, ca intern, apoi ca editor, din 2006. Der Standard e un ziar nou în Austria, din 1988, dar a reușit să devină primul pe piață în ciuda vârstei fragede. Prantner zice că vând 340.000 de exemplare, și că  banii vin 50-50% din vânzare și din publicitate. E citit în general de „gulerele albe” ale Vienei, dar și de studenți, străini, oameni cu bani. Practic au un public de vis.
Numai departamentul lui, de externe, care trebuie să acopere trei pagini zilnic, are șase oameni la Viena, birouri proprii în Bruxelles, Moscova și Roma, și 45 de corespondenți în toată lumea. Adică aproape cât o redacție de ziar din România zilelor noastre. Întreaga redacție Der Standard are peste 120 de jurnaliști, media de vârstă la ei fiind de 35-45 de ani. Prantner zice că e cam greu să ajungi ziarist acolo, pentru că fiind practic cel mai bun ziar din Austria nu pleacă nimeni de bună voie, ca să-i iei locul. Iar pentru greșeli cum ar fi „false news” nu e dat nimeni afară, pentru că nu se întâmplă prea des. Probabil mai degrabă se eliberează locuri ca la Academie, când moare câte unul. Cel mai bătrân are abia 60 de ani, însă. (aici am glumit, să nu ziceți că sunt răutăcioasă)
Prantner zice că de când e el ziarist nu a avut niciodată un articol care să fie cenzurat de patronat. Pentru că patronatul știe că puterea ziarului stă în obiectivitatea și buna reputație pe care jurnaliștii au tot timpul grijă să nu le piardă.
În sală eram zece ziariști din Balcani. Dacă Prantner ar fi mers pe apă în fața noastră ar fi stârnit aceeași reacție în noi. Tipa din Albania spunea că au 20 de ziare, și că încă presa e o afacere la ei. Dar tocmai a aflat că ziarul la care lucrează ea, și pe care-l crede toată lumea independent, va fi cumpărat de cineva din anturajul premierului.
Tipa din Croația zice că nimeni la ei nu poate să scrie adevărul despre un tip foarte bogat, proprietarul unui lanț de supermarketuri, care a ruinat o grămadă de mici producători agricoli, luându-le marfa fără să o plătească. Patronul ziarului din Croația, la care scrie tipa, i s-a uitat peste umăr când scria despre stăpânul de supermarket, și i-a zis: „Nu e suficient de roz, fă-l mai roz!”.
Ziarista din Muntenegru zice că nimic din ce a învățat în facultate nu se potrivește cu realitatea din teren.
Ziariștii din fosta Iugoslavie, tipa din Bulgaria, toți suntem uniți de aceeași suferință. Toți aparținem cuiva, care dictează ce, cum, când și de ce să scriem. Întrebările învățate la școală – cine, ce, unde, cum când – au devenit doar niște instrumente ale neputinței. Câteodată nici nu mai are rost să le folosești.
Pe de altă parte, peste ocean, manipularea își trăiește zilele astea momentele de glorie. Când putea fi împușcat mai eficient Bin Laden dacă nu într-o luni dimineață, după nunta regală (cu care nu poate nimeni concura ca audiență) și după ce Obama i-a lămurit pe americani că e de-al lor, arătându-le ceferticatul de naștere. Putem dormi toți liniștiți de acum.
Azi a fost Ziua Internațională a Libertății Presei.
În România,Vântu e arestat, Elan Scwartzenberg preia Realitatea și anunță că mai are 10% și din B1, Academia Catavencu dă faliment, iar ziariștii (ăia care se mai revendică din stirpea asta) au băut la cheful presei. Noroc cu Băsescu care ne pune la adăpost cu scutul antirachetă de la Deveselu.
La Viena, în ziua în care am aflat cum e să lucrezi la cel mai tare ziar din Austria, mi-am făcut singură o poză într-o oglindă pe care scrie că „această persoană are de gând să facă diferența!”. Cică e fermecată oglinda aia 🙂

Etichete: , , , ,

9 comentarii la “Libertatea presei” Subscribe

  1. Dana 04/05/2011 at 12:00 #

    Acelasi Der Standard care a publicat o poza trucata a Elenei Udrea fara sa mentioneze insa ca e trucata?
    http://www.welt.de/politik/ausland/article5688817/Elena-Udrea.html
    In rest stirile despre Romania includ vesnica tema a rromilor si un pic de Geoana http://derstandard.at/r3807/Rumaenien

    • Dollo 04/05/2011 at 13:38 #

      nu stiam nici poza, nici incidentul. probabil se incadreaza la „false news” sau „nu ne-am putut abtine” 😀 cat despre restul personajelor, cu astia defilam, din pacate.

  2. ady 04/05/2011 at 17:14 #

    iti urez sa ajungi o persoana care chiar va face diferenta (si asta fara sa i se intample ceva nasol ei sau familiei/prietenilor). sau iti urez sa ajungi sa faci diferenta. of, semantica asta. 🙂

  3. Elena 04/05/2011 at 21:29 #

    Faci deja diferenta, Dollo. N-am citit mai nimic din presa de limba romana vreme de vreo 12 ani de emigrare… Si te citesc cu regularitate de mai bine de un an, de cand m-a impins curiozitatea sa vad cine e in spatele link-ului…! 🙂

    • Dollo 05/05/2011 at 00:35 #

      Eh, multumesc, Elena, dar ce fac pe blog nu e jurnalism, ci poate cel mult „jurnalism cetatenesc”, cum spun americanii.

      • Elena 05/05/2011 at 21:47 #

        Cred ca trebuia sa mai adaug si ca te-as urmari si cand o sa faci jurnalism serios.

  4. dojo 05/05/2011 at 16:27 #

    Mda, faza asta cu „nu scrie/zice de rau despre x” e o mare meteahna. Ai nostri patroni de trusturi sunt inca 50 de ani in urma fata de adevarata presa. Un jurnalist adevarat trebuie sa fie lasat sa ofere informatii corecte, chiar daca dor. pentru ca asa se impune iar numele lui va conta. La noi insa este fripturism, intretinut de „pile” care doresc sa se scrie despre ele doar laudativ si patroni de presa care pupa in dos pentru un favor sau pentru ascunderea vreunei ilegalitati. sa nu mai vorbim ca si presarii nostri, cu salariile in majoritatea de rahat, se bucura ca au o paine pe ziua de azi, sub coada ii doare de adevar si chestii din astea. Si, la 2-3 sute de euro pe luna, zau daca-i pot condamna.

  5. Farfuridi 05/05/2011 at 22:49 #

    poza cu Udrea e pe bune si e din „The One”, unde a facut un pictorial in chip de Marilyn Monroe (de Dambovita) acum cativa ani.
    oricum, chiar daca stirea ar fi fost falsa, nu cred ca presa pe care o fac ei se va compara vreodata cu pseudo-gonzo wannabe-jurnalismul de guerila din romania. c-asa-i in cele mai multe cazuri, sa nu generalizez totusi 🙂

    • Dollo 06/05/2011 at 09:06 #

      Cred că se referea la aia cu tricoul ud si cu țâțele uriașe. Aia totuși e trucată, scrie și pe colțul ei.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛