Nadia a trecut la cele veșnice

Nu s-o fi găsit altă modalitate de a-i scrie numele Nadiei Comăneci pe firma unei clinici, decât între o cruce și o moacă de răposat, fie el și sfânt?

Clinica asta e construită în curtea bisericii Sfântul Spiridon, în apropiere de Piața Națiunile Unite. Cum cobori de pe Calea Victoriei și treci Dâmbovița, pe stânga după pod. La gardul ei cerșea azi o mamaie din Chiajna, destul de rumenă în obraji, cu ochi albaștri senini și figură șireată. Nu cred că avea mai mult de 60-65 de ani și părea destul de aptă de muncă. M-a întrebat cât e ceasul, apoi dacă „n-aveți și pentru mine o pâine?”. I-am zis că n-am, dar am îndemnat-o să intre la biserică să ceară, că doar acolo s-o găsi pâinea lui Dumnezeu. Mamaie s-a apucat să-l bârfească pe popă, că e al naibi, zgârcit, și că i-a cerut și lui o pâine, dar degeaba. „Și ce credeți că mi-a zis, doamnă, să mă înghesui și io cu lumea în biserică, când se dă pomenile. Păi io sunt femeie bătrână, cum să mă înghesui io acolo cu toți țiganii când se dă pomenile?!” Mai bine stă la gard, adică are și ea o demnitate și o vârstă.

M-a enervat și popa și mamaie, așa că i-am întors spatele și am plecat în treaba mea. Când am trecut pe lângă clădire, însă, mi-a atras atenția firma. Oare nu s-o fi găsit altă modalitate de a-i scrie numele Nadiei Comăneci decât între o cruce și o moacă de răposat, fie el și sfânt? Pe bune, femeia aia nici n-a murit, nici n-a avut vreo treabă cu religia/biserica. Dacă tot e să facă acte de caritate, cinste ei, dar nu mai bine desenau pe placa aia de la intrare o bârnă, niște paralele sau cercuri olimpice, un simbol medical ceva? Teocrația asta românească atinge zi de zi cote nebănuite. Mâine poimâine o să învețe copiii la școală că Nadia Comâneci a fost un fel de Maica Teresa a României, care în tinerețe a avut niște rătăciri de nota 00 la un campionat mondial de gimnastică, dar în rest a avut o bogată operă filantropică și evlavioasă.

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?