Nadia a trecut la cele veșnice

Nu s-o fi găsit altă modalitate de a-i scrie numele Nadiei Comăneci pe firma unei clinici, decât între o cruce și o moacă de răposat, fie el și sfânt?

Clinica asta e construită în curtea bisericii Sfântul Spiridon, în apropiere de Piața Națiunile Unite. Cum cobori de pe Calea Victoriei și treci Dâmbovița, pe stânga după pod. La gardul ei cerșea azi o mamaie din Chiajna, destul de rumenă în obraji, cu ochi albaștri senini și figură șireată. Nu cred că avea mai mult de 60-65 de ani și părea destul de aptă de muncă. M-a întrebat cât e ceasul, apoi dacă „n-aveți și pentru mine o pâine?”. I-am zis că n-am, dar am îndemnat-o să intre la biserică să ceară, că doar acolo s-o găsi pâinea lui Dumnezeu. Mamaie s-a apucat să-l bârfească pe popă, că e al naibi, zgârcit, și că i-a cerut și lui o pâine, dar degeaba. „Și ce credeți că mi-a zis, doamnă, să mă înghesui și io cu lumea în biserică, când se dă pomenile. Păi io sunt femeie bătrână, cum să mă înghesui io acolo cu toți țiganii când se dă pomenile?!” Mai bine stă la gard, adică are și ea o demnitate și o vârstă.

M-a enervat și popa și mamaie, așa că i-am întors spatele și am plecat în treaba mea. Când am trecut pe lângă clădire, însă, mi-a atras atenția firma. Oare nu s-o fi găsit altă modalitate de a-i scrie numele Nadiei Comăneci decât între o cruce și o moacă de răposat, fie el și sfânt? Pe bune, femeia aia nici n-a murit, nici n-a avut vreo treabă cu religia/biserica. Dacă tot e să facă acte de caritate, cinste ei, dar nu mai bine desenau pe placa aia de la intrare o bârnă, niște paralele sau cercuri olimpice, un simbol medical ceva? Teocrația asta românească atinge zi de zi cote nebănuite. Mâine poimâine o să învețe copiii la școală că Nadia Comâneci a fost un fel de Maica Teresa a României, care în tinerețe a avut niște rătăciri de nota 00 la un campionat mondial de gimnastică, dar în rest a avut o bogată operă filantropică și evlavioasă.

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉