Ăsta a fost mesajul culinar de întâmpinare al mamei pentru revenirea mea pe pământuri natale. Poate să însemne și un soi de interogație, gen „ce mare spanac ai făcut acolo?”, dar în esență e totuși o plăcintă al naibi de gustoasă, pe care am pus limba prima dată în Grecia, acum mulți-mulți ani.
Atunci i-am povestit mamei cum a fost plăcinta aia, și cum zisese grecoaica că se face, și mamei nu prea i-a ieșit. Trebuie să recunosc că nici acum n-a fost fix ca aia grecească, deci trebuie că mesajul meu a fost pe undeva distorsionat. Sau grecoaica nu mi-a spus și secretul 😉 De data asta rețeta am primit-o de la soția lui Andrei, care m-a servit cu așa ceva înainte să le vizitez grădina. Și la ea era altfel ca la mama…
În principiu rețeta e cam așa:
3 kg de spanac, un kg de brânză grasă (de capră, sau feta), 6-8 ouă, o ceapă-două, foi de plăcintă cumpărate.
Mama a curățat spanacul și a avut curiozitatea să-l cântărească, să vadă cât a mai rămas. Nici două kg. Așa că a completat cu câteva legături de leurdă. A călit apoi totul în ceva ulei în care tocase ceapa înainte. Spanacul lasă foarte multă apă la călit, și ca să nu-l faceți terci, totuși, e bine să-l luați de pe foc înainte de a se fleșcăi de tot, și să-l scurgeți de zeamă. Îl lăsați un pic la răcit înainte de a-l amesteca cu brânza și ouăle.
Brânza fărâmițată se amestecă cu ouăle bătute, și toate se completează cu spanacul călit. Pasta asta se rulează în foile de plăcintă, ca niște burlane, se așează în tava de plăcintă și se dau la cuptor. Teoretic cam asta e procedura. Acuma, cum o să vă iasă vouă n-am nici cea mai vagă idee. Constat că mamei îi iese de fiecare dată altfel. Drept e că și asta de acum e foarte gustoasă, ca o ruladă vegetală. Are gust de spanac, un iz de usturoi (de la leurdă) și aroma aia untoasă de brânză de capră. Dar tot nu e ca aia grecească. Uof!
foile de placinta sunt d-alea subtiri, sau aluat de foietaj?
daca sunt de placinta, subtiri, reteta prevede ungere cu ulei sau altceva?
merci de idee. am niste spanac congelat (pus de mine persoanal, primavara trecuta) si nu stiam ce sa fac cu el.
Cele folosite de mama sunt subțiri, dar se face si cu foietaj. Si ea de regula le unge cu ceva ulei, dar nu prea mult ca oricum umplutura e destul de uleioasa de la branza si spanacul calit. Succes! Să-mi zici cum ți-a ieșit 🙂
a fost delicioasa. eu am pus un pic de nucsoara si tarhon la spanac (asa scria pe lista mea de pe frigider pt mancaruri si condimente) si o idee de piper, plus juma’ de borcanel de smantana la amestecul de ou si branza (smantana aia freca menta prin firgider si mi s-a parut ca ar merge). persoane care nu tin dieta de la mine de la birou au zis ca-s fraiera ca mai stau pe salar si ca ar trebui sa-mi deschid patiserie. 🙂 merci de reteta.
daca te intereseaza, am o carte cu retete grecesti, adusa de la mama ei din grecia (e in romana, grecii se pricep sa-si atraga turistii :)), poate reteta de acolo va fi mai asemanatoare cu ce ai mancat in grecia.
Mă bucur că ți-a plăcut și că ai făcut „victime” cu ea la job 🙂 Nu a ieșit prea zemoasă și cu smântâna? Că asta e principala chestie pe care o constat eu la plăcintele mamei, că sunt prea umede. Ale grecoaicei erau cumva mai uscate. Parcă. Ar fi interesant ce zice în cartea ta la plăcinta asta. Poți să verifici?
nu, nu a iesit zemoasa, dar a fost si o smantana grasa (30%) si putina, juma’ de borcanel d-ala mic de 125 g.
eu prefer o idee mai umeda. adica sa nu fie foile alea ultra-crocante si uscate, sa se faramiteaza si ma umplu de firimituri. (detest firimiturile de foietaj).
a iesit numa’ bine, nici prea prea, nici foarte foarte.
verfic diseara ce zice cartea.